Hotărârea nr. 5 din 05.03.2024

Hotărârea nr. 5 din 5 martie 2024 privind controlul constituționalității Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal (restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată și a accizelor din bugetul unității teritoriale autonome cu statut special) (sesizările nr. 229a/2023 și nr. 261a/2023)


Subiectul sesizării: Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri)
Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor al regulamentelor și al hotărârilor Parlamentului
Prevedere: prevederi declarate neconstituționale


Hotărârea Curții Constituționale:
1. h_5_2024_229a_2023_261a_2023_rou.pdf


Sesizare:


Opinie separată, formulată în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 67 din Codul jurisdicției constituționale (Nicolae ROȘCA)
Opinie separată:
1. OPINIE-SEPARATA.pdf

Prin prezenta, îmi exprim dezacordul cu Hotărârea nr. 5 din 5 martie 2024, prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal în redactarea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023, considerând că la adoptarea legii respective a fost încălcată procedura parlamentară, fapt care a dus la încălcarea articolului 111 alin. (1) din Constituție.

Am susținut cu fermitate că sesizările nr.229a/2023 și 261a/2023 trebuiau respinse din considerentele ce urmează.

CU PRIVIRE LA PROCEDURA DE ADOPTARE A LEGII

1. Curtea Constituțională a constatat că în procesul de adoptare a normelor contestate nu au fost respectate dispozițiile articolului 111 alin. (1) din Constituție, deoarece: (i) reprezentanții Parlamentului și ai Adunării Populare a UTA Găgăuzia nu au ajuns la un consens în cadrul consultărilor (§ 72 ), (ii) Comisia parlamentară economie, buget și finanțe nu și-a prezentat opinia referitor la argumentele formulate de reprezentanții UTA Găgăuzia în timpul consultărilor (§ 74 ), precum și că (iii) consultările dintre, pe de o parte, Parlament și reprezentanții autorităților centrale şi, pe de altă parte, reprezentanții UTA Găgăuzia nu au fost caracterizate de efectivitate (§ 77).

2. În opinia subsemnatului, constatările Curții Constituționale nu se sprijină pe materialele cauzei.

3. Materialele cauzei constituționale demonstrează că între părțile implicate au avut loc consultări, ce se confirmă prin următoarele.

4. Înregistrat cu titlu de inițiativă legislativă la Secretariatul Parlamentului pe data de 18 iulie 2023, proiectul de lege privind modificarea articolului 6 din Codul fiscal a devenit public și accesibil persoanelor interesate.

5. La 24 iulie 2023[1], Adunarea Populară a Găgăuziei a adoptat Hotărârea nr. 210-СЗ/VII, din care rezultă că aceasta a examinat proiectul de lege, a propus autorilor inițiativei legislative să-și retragă proiectul și să inițieze consultări, inclusiv să convoace grupul de lucru comun format din reprezentanți ai Parlamentului și ai Adunării Populare a Găgăuziei, precum și a aprobat o Concluzie critică asupra proiectului de lege.

6. Prin Rezoluția nr. 3 din 27 iulie 2023, Bașcanul Găgăuziei a formulat o concluzie critică asupra proiectului de lege și s-a pronunțat împotriva adoptării lui.

7. La 14 august 2023, Comisia economie, buget și finanțe a Parlamentului a organizat consultări publice cu reprezentanții UTA Găgăuzia, inclusiv cu deputații Adunării Populare, membrii executivului autonomiei, la care s-a discutat proiectul de lege privind modificarea articolului 6 din Codul fiscal (a se vedea video[2]).

8. La 12 septembrie 2023, s-a desfășurat ședința grupului de lucru format din deputați și reprezentanți ai Parlamentului, ai Adunării Populare a UTA Găgăuzia, ai Ministerului Finanțelor și Serviciului Fiscal de Stat, care a avut ca obiect al discuției proiectul de lege menționat (a se vedea stenograma)[3].

9. La 28 septembrie 2023, Bașcanul Găgăuziei a întocmit scrisoarea nr. 377, în care a repetat criticile anterioare asupra proiectului de lege și a susținut că normele privind restituirea taxei pe valoarea adăugată și a accizelor din bugetul autonomiei afectează bugetul UTA Găgăuzia și că proiectul de lege nu poate fi adoptat.

10. Sub aspect consultativ, în opinia subsemnatului, are importanță și faptul că trei deputați din Parlament, semnatari ai sesizării nr.229a/2023, sunt originari din localitățile UTA Găgăuzia și, de regulă, la ședințele legislativului se manifestă ca reprezentanți ai populației de acolo. În acest context, consider necesar de a menționa că proiectul de lege înregistrat la 18 iulie 2023 a putut fi consultat până la votarea acestuia în prima lectură. Deputații din Fracțiunea Blocului Comuniștilor și Socialiștilor, printre care și autorii sesizării menționate, au părăsit sala de ședințe a Parlamentului și nu au participat la dezbaterea proiectului de lege în prima lectură (a se vedea pagina 28 a stenogramei ședinței Parlamentului din 31 iulie 2023)[4]. De la votarea proiectului în prima lectură (31.07.2023) până la votarea acestuia în lectura a doua (05.10.2023), acești deputați au avut la dispoziție 65 zile pentru a prezenta amendamente sau a căuta soluții în interesul autonomiei. Un singur amendament prezentat pe data de 1 august 2023 conținea propunerea de a fi retras proiectul din procedura legislativă. Fiind prezenți în sala de ședințe, autorii sesizării nr.229a/2023 nu au participat la dezbaterile parlamentare în lectura a doua (a se vedea paginile 81, 82 ale stenogramei ședinței Parlamentului din 5 octombrie 2023)[5]. Un astfel de comportament m-a făcut să ajung la concluzia că deputații-autori ai sesizării nu au folosit autoritatea de reprezentanți ai poporului pentru un dialog consistent și pentru a contribui la un proces eficient de legiferare.

11. Așadar, argumentele de la §§ 5-9 demonstrează că între autoritățile centrale și autoritățile locale din UTA Găgăuzia au avut loc consultări reale. Autoritățile locale din UTA Găgăuzia au participat la ședințele publice și au avut posibilitatea reală de a aduce la cunoștința Parlamentului opinia și analizele proprii asupra proiectului de lege. Nu există niciun motiv pentru a declara că ele [consultările] au fost mimate.

12. Am subliniat că, în prezenta cauză, normele contestate au ca obiect de reglementare taxe și impozite de stat, adică cele care sunt de competența exclusivă a autorităților centrale ale statului. Consultările cu autoritățile locale în privința modului de folosire a taxelor și impozitelor de stat pot avea doar un caracter facultativ. Guvernul, și după caz Parlamentul, în funcție de necesități (programe sociale, economice, culturale etc.) pot, pentru o perioadă de timp, să susțină bugetele locale prin transferul unor mijloace ale statului, dar, în același timp, dețin întreaga competență pentru a înceta o astfel de susținere sau a obliga autoritățile locale să folosească aceste mijloace într-un anumit fel, de exemplu, să restituie impozitele celor îndreptățiți.

13. Sensul acțiunii Parlamentului de a consulta autoritatea locală constă în oportunitatea de a obține o părere (un aviz) cu privire la o anumită problemă pentru ca, în calitate de decident, să adopte o soluție motivată care să ia în considerație toate circumstanțele importante. Admitem că consultarea autorităților locale ar putea avea loc și în domeniul bugetar, totuși, impunerea autorităților centrale de a consulta „eficient” autoritățile locale în materia restituirii taxelor și impozitelor este o interpretare forțată și nu se sprijină pe o prevedere constituțională.

14. Obligația de consultare nu presupune, prin sine însăși, realizarea unui consens. Faptul că consultările s-ar fi putut desfășura în proceduri mai eficiente, că documentarea consultărilor și avizele la proiect ar fi putut avea un conținut mai vast, o motivare mai convingătoare nu permite de a califica consultările ca fiind ineficiente sau contrare principiului constituțional al consultării autorităților locale prevăzut de articolele 109 și 111 din Constituție.

15. Faptul că Parlamentul nu a susținut opiniile prezentate de autoritățile locale nu reprezintă o problemă din perspectiva articolelor 109 și 111 din Constituție, de vreme ce principiul consultării autorităților locale nu poate fi interpretat în sensul în care opinia autorităților locale este obligatorie pentru Parlament. O abordare contrară ar veni în conflict cu statutul Parlamentului de unică autoritate legislativă a statului.

16. Din considerentele menționate am ajuns la o concluzie contrară celei adoptate de majoritate. Am considerat că Parlamentul la adoptarea normelor contestate nu a încălcat normele de procedură legislativă prevăzute de Legea Supremă.

CU PRIVIRE LA CRITICILE DE SUBSTANȚĂ

17. Curtea Constituțională a ajuns la concluzia neconstituționalității articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal pentru încălcarea normelor de procedură legislativă și a declarat că în legătură cu această concluzie este scutită de a continua controlul de constituționalitate al normelor contestate sub aspectul criticilor de substanță.

18. În opinia subsemnatului, odată ce am ajuns la concluzia că normele de procedură nu au fost încălcate, am considerat necesar să supun analizei și criticile de neconstituționalitate aduse fondului articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal, mai ales că acestea au fost dezbătute pe larg în ședința Curții Constituționale.

19. Așa cum s-a menționat, obiectul controlului de constituționalitate a fost Legea nr. 285/2023 privind modificarea articolului 6 din Codul fiscal, adoptată la 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial pe 21 octombrie și intrată în vigoare pe 1 noiembrie 2023. Articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal avea următorul conținut: „(11) Restituirea sumei impozitelor şi taxelor, percepute conform prevederilor prezentului cod şi ale altor acte normative, adoptate în conformitate cu acesta, şi plătite în plus sau care, conform legislației, urmează a fi restituite, se realizează de la bugetul de stat şi de la bugetele locale a căror sursă de venit constituie impozitele şi taxele respective, cu excepția restituirii sumei impozitului pe venit al persoanelor fizice care se realizează de la bugetul de stat. Restituirea sumei TVA şi accizelor, achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, se realizează de la bugetul acesteia. În cazul în care, după încheierea exercițiului bugetar, suma restituirilor aferente acestor tipuri de venituri depășește suma încasărilor, diferența se acoperă prin transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat în anul bugetar următor”.

20. Autorii sesizărilor au invocat, iar Curtea Constituțională a admis că norma contestată vine în contradicție cu articolul 111 alin. (1) și (5) din Constituție, deoarece limitează autonomia financiară a UTA Găgăuzia.

Norma contestată nu contravine articolului 111 alin. (1) din Constituție

21. Am susținut că principiul autonomiei locale, reglementat de articolul 109 din Constituție, este aplicabil și unității teritoriale autonome Găgăuzia, având în vedere că articolul 111 alin. (1) din Constituție prevede că Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu statut special. Respectiv, principiul autonomiei locale trebuie interpretat în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, care, inter alia, vizează capacitatea autorităților locale de a se autoguverna, de a dispune de structuri administrative şi resurse financiare proprii (a se vedea HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, §§ 37-38; HCC nr. 19 din 31 octombrie 2023, § 43). Autonomia locală presupune că activitatea autorităților publice locale se bucură de o anumită independență, inclusiv independență financiară, care trebuie exercitată în limitele prevăzute de Constituție și de legislație.

22. Autonomia locală în domeniul bugetar-fiscal se manifestă prin posibilitatea autorităților de a elabora, a aproba și a executa propriile bugete în mod independent, cu respectarea normelor legale (a se vedea articolul 131 alin. (5) din Constituție). Norma contestată se referă la restituirea unor impozite și taxe de stat plătite în bugetul unității autonome și, din punct de vedere al acestei norme constituționale, ține de executarea bugetului local.

23. Dispozițiile articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal au stabilit o regulă generală clară, potrivit căreia restituirea sumei impozitelor şi taxelor se realizează de la bugetul în care aceste impozite/taxe au fost vărsate/defalcate, cu excepția impozitului pe venit al persoanelor fizice care întotdeauna se restituie de la bugetul de stat (teza I). Teza a doua din textul contestat constituie o situație particulară și stabilește că restituirea sumei TVA şi a accizelor, achitate de către agenții economici din UTA Găgăuzia, se realizează de la bugetul acesteia. Niciuna din aceste două dispoziții nu restrâng autonomia locală și nici nu limitează independența autorităților locale de a gestiona propriile bugete în modul în care legea prevede. Autorităților locale li se impune obligația de a restitui din bugetul local sumele la care agenții economici din unitatea teritorială autonomă sunt îndreptățiți.

24. Privind din alt punct de vedere, legislatorul a acordat agentului economic care a plătit TVA și accizele în bugetul unității autonome dreptul să solicite restituirea unor sume din aceste impozite în cazul în care acesta [agentul economic] întrunește condițiile stabilite de lege. Respectiv, dacă bugetul autonomiei primise anterior de la agentul economic TVA și accize, gestionarul bugetului local are obligația să restituie agentului economic suma solicitată de acesta. Faptul că bugetele locale se supun reglementărilor legale adoptate exclusiv de către Parlament rezultă din norme constituționale exprese, potrivit cărora utilizarea resurselor financiare al unităților administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege (a se vedea articolul 130 alin. (1) din Constituție) sau bugetele unităților administrativ-teritoriale se execută în condițiile legii (articolul 131 alin. (5) din Constituție).

25. Teza a treia din textul contestat, de asemenea, nu afectează autonomia locală. Ea reprezintă o garanție pentru autoritățile locale, deoarece prevede că în ipoteza în care suma restituirilor a depășit suma TVA și accizelor încasate la bugetul local, diferența se compensează de la bugetul de stat în anul următor.

26. Am considerat că prin mecanismul de restituire a sumei TVA şi accizelor din contul bugetului UTA Găgăuzia legislatorul nu a restrâns autonomia/independența financiară a acesteia, de vreme ce UTA Găgăuzia continuă să beneficieze de taxele/impozitele de stat plătite în proporțiile stabilite. Obligația de restituire este o măsură adecvată în cazul în care agenții economici plătesc TVA și accizele în bugetul local. Întrucât bugetul local a primit taxele/impozitele, gestionarul bugetului respectiv are obligația să restituie persoanelor îndreptățite sumele solicitate. Pentru situația în care din bugetul local ar fi restituită o sumă mai mare decât s-a încasat în realitate, norma contestată prevedea o măsură de compensare corespunzătoare de la bugetul de stat.

27. Asadar, din considerentele menționate, am ajuns la concluzia că articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal nu limitează principiul autonomiei financiare locale și nu intră în contradicție cu dispozițiile articolelor 109 și 111 alin. (1) din Constituție.

Norma contestată nu contravine articolului 111 alin. (5) din Constituție

28. Bugetele locale reflectă fluxurile de venituri şi de cheltuieli ale administrației publice locale, modalitatea de finanțare şi acoperire a deficitelor bugetare. Ca parte a sistemului bugetului public național, bugetele locale îndeplinesc un rol complex, care decurge din rolul general al bugetului public. Astfel, bugetul local îndeplinește rolul financiar de mobilizare a resurselor şi de redistribuire a acestora pe plan local în funcție de sarcinile care revin fiecărei unități administrativ-teritoriale (a se vedea HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 25).

29. Bugetele locale de nivelul al doilea, inclusiv bugetul unității teritoriale autonome (a se vedea articolul 2 din Legea nr. 397/2003 privind finanțele publice locale), se formează din sursele prevăzute de lege, cum ar fi, inter alia, sumele colectate din impozite și taxe locale, venituri colectate, granturi, precum și transferurile de la bugetul de stat sau defalcări ale unor cote din impozitele și taxele de stat (articolele 6 alin. (6) din Codul fiscal și 5 din Legea nr. 397/2003).

30. Articolul 111 alin. (5) din Constituție prevede că „bugetul UTA Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei”. Articolul 18 din Legea nr. 344/1994 cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei prevede că „bugetul Găgăuziei este format din toate tipurile de vărsăminte stabilite de legislația Republicii Moldova şi de Adunarea Populară. Raportul dintre bugetul Găgăuziei şi bugetul de stat se stabilește în conformitate cu legile Republicii Moldova cu privire la sistemul bugetar şi cu privire la bugetul de stat pe anul corespunzător sub formă de vărsăminte fixe din toate tipurile de impozite şi plăţi”.

31. Analiza coroborată a dispozițiilor menționate la § 30 impun câteva obiective ale legislatorului referitoare la bugetul local al UTA Găgăuzia: (i) acest buget se formează în conformitate cu legislația Republicii Moldova; (ii) acest buget este format din toate tipurile de vărsăminte stabilite de legislație; (iii) raportul dintre bugetul UTA Găgăuzia și bugetul de stat este reglementat de legile privind sistemul bugetar și de legea bugetului de stat pentru fiecare an bugetar; (iv) raportul dintre bugetul UTA Găgăuzia și bugetul de stat se stabilește sub formă de vărsăminte fixe din toate tipurile de impozite și plăți.

32. Așa cum am menționat, în articolele 111 alin. (5) și 18 din Legea nr.344/1994 legislatorul s-a referit exclusiv la modul de formare a bugetului UTA Găgăuzia. În special, expresiile „format din toate tipurile de vărsăminte stabilite de legislaţie” și „sub formă de vărsăminte fixe din toate tipurile de impozite şi plăţi” demonstrează că legislatorul a indicat resursele financiare care trebuie avute în vedere la formarea bugetului anual al unității autonome. Niciun cuvânt din aceste dispoziții nu privește modul de executare a bugetului autonomiei și, cu atât mai mult, nu se referă la eventuale restituiri ale impozitelor și taxelor defalcate în bugetul unității autonome.

33. Așadar, având în vedere analizele menționate supra, am ajuns la concluzia că articolul 18 din Legea nr. 344/1994 nu reglementează modul de restituire a taxei pe valoarea adăugată și a accizelor de la bugetul UTA Găgăuzia, iar în acest caz normele contestate nu pot să contrazică articolul 111 alin. (5) din Constituție.

Considerente suplimentare în susținerea constituționalității prevederilor contestate

34. Suplimentar la cele constatate supra, am susținut ideea că pentru a verifica constituționalitatea mecanismului de restituire a TVA și accizelor din bugetul autonomiei trebuie supus analizei regimul și modul de defalcare a impozitelor a căror restituire se cere. Analiza modului de defalcare a TVA și a accizelor este impusă și de echitatea bugetar-fiscală a unităților administrativ-teritoriale, necesitatea ajustării tratamentului bugetar al UTA Găgăuzia în comparație cu alte unități administrativ- teritoriale de nivelul al doilea și reducerea presiunii asupra sistemului bugetar de stat (a se vedea nota informativă la proiectul de lege și consultările publice organizate la 14 august și 12 septembrie 2023).

35. Normele contestate prevedeau restituirea TVA și a accizelor a căror defalcare s-a stabilit prin Legea nr. 267/2013, în vigoare din 1 ianuarie 2015. Așadar, începând cu 1 ianuarie 2015, bugetul central al UTA Găgăuzia beneficiază de defalcări în proporție de 100 %: (i) din volumul total colectat în UTA al impozitului pe venit al persoanelor fizice, (ii) din volumul total colectat în UTA al impozitului pe venitul persoanelor juridice, (iii) din volumul total colectat în UTA al taxei pe valoarea adăugată la mărfurile produse și la serviciile prestate pe teritoriul unității teritoriale autonome; și (iv) din volumul total colectat în UTA al accizelor la mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unității teritoriale autonome (a se vedea articolul 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 397/2003).

36. Potrivit legislației naționale, aceste patru tipuri de impozite sunt impozite de stat. În mod obișnuit, taxele/impozitele de stat se varsă în bugetul de stat și reprezintă principala sursă de venituri a acestuia. Competența de a gestiona taxele/impozitele de stat aparține în exclusivitate autorităților centrale ale statului care gestionează sistemul fiscal și, după caz, sistemul bugetar.

37. Totuși, legislatorul a prevăzut unele excepții de la această regulă, adică unele impozite de stat nu se plătesc în bugetul de stat. Prima excepție se referă la impozitul pe venit al persoanelor fizice, care servește ca sursă pentru consolidarea autonomiei locale și este defalcat în proporțiile prevăzute de lege la bugetele locale de nivelul întâi și al doilea (a se vedea articolul 5 alin. (1-5) din Legea nr.397/2003), iar în bugetul UTA Găgăuzia acest impozit se varsă în proporție de 100%. Adițional menționăm că o parte din impozitul pe venit al persoanelor fizice care nu este defalcat în bugetele locale se varsă în bugetul de stat și servește ca sursă pentru formarea fondului de susținere financiară a unităților administrativ-teritoriale. A doua excepție se referă la trei impozite de stat (impozitul pe venit al persoanelor juridice, taxa pe valoarea adăugată și accizele) care sunt virate doar în bugetul UTA Găgăuzia de către persoane-plătitoare de aceste impozite care-și au sediul pe teritoriul UTA Găgăuzia. Aceste taxe/impozite se varsă în proporțiile menționate supra la § 35.

38. Am susținut că, pentru a proteja unitățile administrativ-teritoriale cu o situație financiară mai dificilă, legislatorul a pus în aplicare principiul solidarității financiare prevăzut de articolul 9 alin. (5) din Carta Europeană a Autonomiei Locale. Acest principiu presupune susținerea financiară de către stat a celor mai slab dezvoltate unități administrativ-teritoriale prin aplicarea mecanismelor de repartizare echitabilă a unor resurse financiare ale bugetului de stat (a se vedea articolele 3 lit. f) și 12 alin. (5) din Legea nr. 435/2006 cu privire la descentralizarea administrativă și articolul 11 din Legea nr.397/2003). În acest sens, legislatorul a instituit fondul de susținere financiară a unităților administrativ-teritoriale (fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întâi și fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea), pentru a asigura o procedură de egalizare financiară destinată corectării efectelor repartiției inegale a resurselor potențiale de finanțare. Repartizarea mijloacelor fondului de susținere financiară se efectuează între bugetele locale, în baza legii anuale a bugetului de stat, după formule prevăzute de lege și în funcție de anumiți factori obiectivi.

39. Bugetul UTA Găgăuzia nu beneficiază de mijloacele fondului de susținere financiară (a se vedea articolul 11 alin. (6) din Legea nr.397/2003), în schimb bugetul UTA Găgăuzia beneficiază de defalcările menționate la articolul 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 397/2003 și analizate la §§ 33 și 35. După cum au menționat autorii sesizărilor, precum și reprezentanții Guvernului, defalcările menționate reprezintă o alternativă mecanismului de susținere financiară.

40. Reprezentanții Guvernului au susținut în ședință Plenului Curții că, începând cu 1 ianuarie 2015, data intrării în vigoare a reglementărilor privind fondul de susținere financiară, dar și privind defalcările stabilite pentru bugetul UTA Găgăuzia, venitul bugetului UTA Găgăuzia colectat din trei impozite de stat (TVA, accize, impozitul pe venit al persoanelor juridice) a realizat pentru autonomie o situație financiară avantajoasă în raport cu celelalte unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. Spre exemplu, în anii 2016-2023 acest avantaj financiar în UTA Găgăuzia pe cap de locuitor a depășit cu cel puțin 140% și cel mult 214% media calculată în celelalte unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. S-a afirmat că acest avantaj financiar permitea UTA Găgăuzia să finanțeze nu doar necesitățile stringente și specifice autonomiei (limbă, cultură, autorități publice) prevăzute în Legea nr. 344/1994, dar, suplimentar, și alte domenii prin indemnizații, compensații, subvenții, granturi etc., finanțări de care nu beneficiau celelalte unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.

41. În ședința Curții s-a afirmat că existența acestui dezechilibru financiar a constituit motivul pentru care a fost adoptată Legea nr. 285/2023, prin care s-a reglementat restituirea taxei pe valoarea adăugată și a accizelor. Această reglementare a urmărit scopul de a reduce presiunea financiară asupra bugetului de stat. De asemenea, reprezentanții Guvernului au menționat că avantajul financiar per capita al bugetului UTA Găgăuzia în raport cu alte unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea s-ar fi menținut și după intrarea în vigoare a normelor contestate.

42. Am ajuns la concluzia că obiectivele urmărite de legislator la adoptarea Legii nr. 285/2023 au fost legitime, de vreme ce bugetul UTA Găgăuzia continuă să beneficieze de 100 % din volumul colectat al taxei pe valoarea adăugată la mărfurile produse și la serviciile prestate pe teritoriul unității teritoriale autonome și al accizelor la mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul acesteia.

43. La stabilirea unui regim fiscal special pentru unitatea autonomă, legislatorul trebuie să asigure un echilibru între tratamentul financiar al unității autonome și tratamentul altor unități administrativ-teritoriale similare din țară. Această punere în balanță urmărește să asigure respectarea principiilor solidarității și proporționalității financiare. Să faci parte dintr-un stat implică în mod normal obligația de a participa la forme de egalizare între teritoriile mai puternice și mai slabe din punct de vedere economic (a se vedea § 75 din Raportul Congresului Autorităților Locale şi Regionale al Consiliului Europei).

44. Așadar, am ajuns la concluzia că prin adoptarea articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal legislatorul a urmărit să asigure un echilibru între toate unitățile administrativ-teritoriale din țară în cazul colectării și restituirii sumei TVA şi a accizelor și să pună în aplicare principiul solidarității financiare. Am considerat că legislatorul, în realizarea competențelor sale constituționale de unică autoritate legislativă, este îndreptățit să instituie mecanisme fiscale pentru susținerea unităților administrativ-teritoriale mai slab dezvoltate, în special atunci când operează cu taxele/impozitele de stat. Având în vedere situația economică a Republicii Moldova și datorită cunoașterii directe a societății și nevoilor acesteia, am considerat că legislatorul este, în principiu, mai bine plasat decât Curtea Constituțională pentru a aprecia necesitatea adoptării unor măsuri în domeniul bugetar-fiscal.

45. Din considerentele menționate, am ajuns la o concluzie fermă că dispozițiile articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal nu erau în contradicție cu dispozițiile articolelor 109 și 111 din Constituție, și Curtea trebuia să le declare ca fiind constituționale.


Judecătorul constituțional  Nicolae ROȘCA


Opinie separată, formulată în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 67 din Codul jurisdicției constituționale (Liuba ȘOVA)
Opinie separată:
1. opinie_separata_h_5_2024_229a_2023_261a_2023_Liuba_Sova_rou.pdf

Opinie separată,

formulată în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 67 din Codul jurisdicției constituționale


1. Susțin în totalitate argumentele și poziția expuse de dl judecător Nicolae Roșca în opinia sa separată. Suplimentar, la aspectele referitoare la procedura legislativă, voi reține următoarele. Deoarece argumentele referitoare la restituirea sumei TVA sunt, prin excludere, aplicabile și cazului restituirii accizelor, în textul prezentei opinii mă voi referi doar la restituirea sumei TVA, având în vedere ambele mecanisme.

2. La etapa admisibilității sesizării, din toate criticile ce vizează procedura de adoptare a Legii contestate, Curtea a admis spre analiză în fond doar un singur argument - cel referitor la caracterul consultărilor, ca element al procesului legislativ (§ 47 al Hotărârii). Cu toate acestea, la etapa examinării fondului cauzei, iar analiza procesului legislativ într-un caz concret, a fost suprapus cu raționamente ce vizează aspecte referitoare la criticile de substanță.

3. Astfel, din perspectiva procedurii legislative de adoptare a legii contestate, în §§ 62-78 ale Hotărârii Curtea a analizat doar un singur element - calitatea consultărilor publice. Dar raționamentele enunțate la §§ 65-70 ale Hotărâri, conțin preluări din Raportul Congresului Autorităților Locale și Regionale, care, de fapt, au statut de principii/recomandări generale privind relațiile dintre puterea centrală și cea locală. De exemplu, raționamentele de la § 70 al Hotărârii fac referire la Raport, care în §§ 85-86 pune accentul pe faptul că acordurile politice referitoare la statutul special de autonomie, dacă nu sunt susținute de reglementări detaliate, nu sunt suficiente pentru a crea condițiile necesare pentru o coordonare eficientă, în special în probleme financiare. Pe baza §§ 85-86 din Raport, Curtea a subliniat că cooperarea dintre autoritățile centrale ale statului și cele locale ale UTA Găgăuzia trebuie să se bazeze pe mecanisme instituționale și procedurale adecvate, și, fără să analizeze reglementările relevante existente (de exemplu, Legea nr. 435/2006, Legea nr. 397/2003, Legea nr. 100/2017, ș.a.), în § 81 al Hotărârii, a ajuns la concluzia că (...) legislatorul nu a reglementat un mecanism referitor la procedura de consultare efectivă și reală a autorităților UTA Găgăuzia, inclusiv mecanismul de adoptare și de modificare a prevederilor legale referitoare la autonomia financiară a UTA Găgăuzia (...). Fără a menționa că actualul cadru legislativ reglementează procedura de adoptare a actelor normative, Curtea nu a oferit niciun argument de ce acesta nu este suficient în prezenta cauză, în ce constau pretinsele omisiuni sau de ce acesta nu este aplicabil în cazul legilor referitoare la „autonomia financiară a UTA Găgăuzia".

4. Tot la această dimensiune, pe de o parte, Curtea a respins toate criticile care invocau lipsa expertizelor și analizei impactului reglementărilor contestate, pe motiv că acestea nu reies din prevederile Constituției, dar din acte normative inferioare Constituției (§§ 51, 73 ale Hotărârii). Pe de altă parte, la fondul cauzei (§ 69 al Hotărârii), se face referire la obligația de a supune expertizei financiare proiectele de acte normative cu impact financiar prevăzută de articolul 17 alin. (1) din Legea nr. 181/2014. Dar, în acest caz, Curtea omite să menționeze faptul că regula respectivă nu impune o reglementare autonomă, de vreme ce aceasta se raportează la legislaţia care reglementează modul de elaborare a actelor normative, i. e., la Legea nr. 100/2017.

5. De asemenea, nu este argumentat de ce regula din norma contestată care vizează beneficiul aferent unei taxe de stat, precum restituirea TVA, afectează autonomia financiară a UTA Găgăuzia. Constatările din jurisprudența citată în §§ 45-46 ale Hotărârii se referă la taxe locale, care, în viziunea mea, nu pot fi extrapolate în mod automat la toate cazurile referitoare la taxele de stat.

6. Voi menționa și faptul că la analiza admisibilității sesizărilor Curtea a reținut incidența a două alineate - (1) și (5) din articolul 111 al Constituției, dintre care alineatul (5), fiind menționat la § 64 al Hotărârii, a rămas „suspendat în aer", de vreme ce la § 77 al Hotărârii se constată contradicția prevederii contestate doar cu alineatul (1) al acestui articol constituțional. În viziunea mea, argumentele autorilor sesizărilor care, prin raportare la alineatul (5) din articolul 111 al Constituției, pretindeau că Legea nr. 344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei este o „lege organică specială", solicitau un răspuns, pe care Curtea a avut ocazia să îl formuleze în prezenta cauză. Lipsa unui răspuns, în acest caz, a lăsat impresia că, așa cum au pretins autorii sesizărilor, Legea nr. 344/1994 ar avea un statut mai deosebit decât al unei legi organice. Cu referire la acest aspect voi menționa următoarele. În special, potrivit Avizului Curții Constituționale nr. 4 din 28 noiembrie 2002, termenul „lege organică specială", utilizat inclusiv cu referire la Legea nr. 344/1994, este unul contrar Constituției (a se vedea § 2 din Aviz). Aceste constatări sunt valabile și în prezenta cauză. Prin urmare, Curtea nu poate lăsa impresia că, așa cum au pretins autorii sesizărilor, Legea în discuție ar fi o lege organică mai „specială" decât alte legi organice. Faptul că articolul 111 alin. (5) din Constituție prevede că bugetul UTA Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special a Găgăuziei, nu constituie un temei pentru a pretinde caracterul de „lege organică specială" al acesteia. Mai mult, în acest sens, și Comisia de la Veneția a sugerat că textul „lege organică specială" ar putea fi utilizat doar după modificarea articolelor 72 (categorii de legi) și 74 (adoptarea legilor și a hotărârilor) (a se vedea CDL-AD (2002) 20, § 29 pct. a)).

7. Articolul 111 alin. (5) din Constituție nu este unicul caz în care textul constituțional menționează că unele relații sunt reglementate de legi. Un exemplu în acest sens este cel de la articolul 64 alin. (1) din Constituție, care prevede că structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. În cazurile în care a examinat critici raportate la Regulamentul Parlamentului pe baza acestui articol constitutional, Curtea întotdeauna le-a respins pe cele care nu reieșeau din textul Constituției. De asemenea, Curtea a menționat că articolul 64 alin. (1) din Constituție nu conduce la constituționalizarea Regulamentului Parlamentului și nici nu-i conferă acestuia o „valoare constituţională" (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 21 din 27 iulie 2021, § 23-24 și jurisprudența citată acolo). Prin urmare, orice critică de neconstituționalitate, chiar dacă reiese din Regulament, pentru a fi admisă spre examinare în fond, trebuie să fie raportată la o prevedere constituțională. În viziunea mea, aceste considerente sunt, mutatis mutandis, aplicabile și în cazul Legii vizate de articolul 111 alin. (5) din Constituție.

8. Nici articolul 111 alin. (7) din Constituție, care prevede că „legea organică care reglementează statutul special al UTA Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși în Parlament", nu schimbă categoria de lege organică a Legii nr. 344/1994, aceasta rămânând în continuare a fi una organică, în sensul articolelor 72, 74 din Constituție. Astfel, votul calificativ de trei cincimi necesar pentru modificarea Legii în discuție nu poate fi utilizat ca argument pentru a pretinde o calitate „specială" a acesteia. Asta deoarece, în acest caz, votul calificativ din articolul 111 alin. (7) din Constituție are cu totul alt scop, și anume acela de a asigura stabilitatea acestei legi în cazul eventualelor modificări ale legilor. Acest scop poate fi dedus din textul proiectului legii constituționale avizat de Curtea Constituțională, care avea următorul cuprins: „Perfecționarea legislației Republicii Moldova atrage după sine și perfecționarea legii organice speciale cu privire la statutul special al unității teritoriale autonome Găgăuzia, modificarea căreia se efectuează cu votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși." Cu excepția noțiunii „de lege organică specială", care a fost avizată negativ, restul textului citat a fost avizat pozitiv (a se vedea ACC nr. 4 din din 28 noiembrie 2002, § 2). Prin urmare, nicio prevedere din Constituție nu constituționalizează Legea nr. 344/1994 și nici nu-i conferă acesteia o „valoare constituţională", așa cum au pretins autorii sesizărilor nr. 229a/2023 și nr. 261a/2023.

9. În viziunea mea, din prevederile art. 111 alin. (5) din Constituţie nu se poate desprinde principiul potrivit căruia dreptul de a avea buget propriu ar aparţine numai unităţii administrativ-teritoriale cu statut special, deoarece textul art. 111 alin. (5) nu trebuie interpretat izolat, ci în coroborare cu prevederile art. 131 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

10. Suplimentar, la raționamentele referitoare la criticile de substanță, voi reține următoarele.

11. Obiectul sesizărilor care au stat la baza HCC nr. 5/2023 l-au constituit două propoziții (Tezele II și III) din articolul 6 alin. (11) al Codului fiscal, în redactarea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 (§ 39 al Hotărârii). În principal, criticile au vizat Teza a II-a din articolul respectiv, care prevedea că restituirea sumei TVA și accizelor către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special se realizează de la bugetul acesteia.

12. Pornind de la faptul că restituirea sumei TVA reprezintă un beneficiu aferent acestei taxe, acordat de către stat potrivit politicii sale fiscale, voi menționa că nu în toate cazurile în care se achită TVA intervine și beneficiul sub forma restituirii sumei acestuia. De asemenea, nu toți subiecții impunerii plății TVA sunt beneficiari ai restituirilor în discuție. Subiectele impunerii TVA beneficiază de restituirea sumelor TVA în situațiile și condițiile expres prevăzute în Titlul III al Codului fiscal. Fără a detalia aceste cazuri, voi menționa că raportul de restituire a sumei TVA, fiind indisolubil legat de cel de achitare/colectare a TVA la buget, reprezentă o parte din întreg. Astfel, mecanismul de restituire a sumei TVA întotdeauna se raportează la cel de achitare/colectare a acestei taxe la buget, ultimul fiind principal. Din această perspectivă, restituirile TVA sunt indicate în buget la capitolul veniturilor din impozite și taxe pe mărfuri și servicii, inclusiv TVA, sub codul generic nr. 114, care este identic pe întreg teritoriul țării. Altfel spus, defalcarea de la TVA în bugetul local trebuie executată la pachet, cu toate particularitățile sale aferente, cum ar fi și cazul beneficiului sub formă de restituiri. Prin urmare, în viziunea mea, mecanismul restituirii sumei TVA poate fi, iar în acest caz, trebuie analizat și evaluat doar ca parte a raportului de achitare/colectare a acestei taxe de stat la buget. Mai este relevantă și regula de la teza I din articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal, care prevedea că bugetul la care TVA este sursă de venit va executa și beneficiul aferent acestei taxe. Această regulă nu a fost criticată de autorii sesizărilor. Având în vedere că TVA, potrivit normativelor de defalcări stabilite în Legea nr. 397/2003, reprezintă o sursă de venit la bugetul local al UTA Găgăuzia, în acest caz, restituirea sumei TVA, reglementată de norma contestată, trebuia analizată prin coroborare cu mecanismul defalcărilor de la TVA la bugetul local în discuție. Și autorii sesizărilor au invocat neconcordanțe între mecanismul restituirii TVA și cel al defalcării TVA la bugetul local. În ședință, ei au menționat că dacă între aceste două mecanisme ar fi fost armonie, probabil nici nu ar fi fost formulate aceste sesizări. Prin urmare, în viziunea mea, mecanismul de restituire a sumei TVA, reglementat de norma contestată, trebuia și a fost analizat în contextul mecanismului de defalcare de la TVA în bugetul local.

13. În ședința Curții au fost analizate și cercetate ambele mecanisme și s-a demonstrat că cel de defalcare de la TVA la bugetul local al UTA Găgăuzia are multe carențe din perspectiva exigențelor constituționale. Cu titlu de exemplu, voi menționa că legislația în vigoare reglementează în contradictoriu criteriile potrivit cărora se stabilește ceea ce se defalcă de la TVA, care este o taxă de stat, la bugetul local al UTA. Pe de o parte, potrivit Codului fiscal, ceea ce se defalcă din TVA este raportat la subiecți, mai exact la adresa juridică a agenților economici. Astfel, articolul 6 alin. (10) din Codul fiscal stabilește: „Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sunt de asemenea (...), taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ține de TVA la mărfurile produse și serviciile prestate de agenții economici din unitatea autonomă și accizele la mărfurile (producția) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unității date.". Acest criteriu nu este aplicabil în cazul accizelor. Pe de altă parte, Legea nr. 397/2003 stabilește cu totul alt criteriu pentru defalcările de la TVA la bugetul local, și anume locul de producere/prestare a mărfurilor/serviciilor supuse perceperii TVA care este teritoriul UTA. Astfel, potrivit articolului 5 alin. (4) pct. 1) lit. b) lin. 3 din Legea nr. 397/2003, veniturile bugetului central al unității teritoriale autonome cu statut juridic special se formează din defalcări de la următoarele tipuri de impozite și taxe de stat: (...) taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse și la serviciile prestate pe teritoriul unității teritoriale autonome cu statut juridic special - 100% din volumul total colectat pe teritoriul unității teritoriale autonome (...).

14. Cu referire la această contradicție, în cadrul examinării acestei cauze, reprezentantul Guvernului a menționat că mecanismul de defalcare din Legea nr. 397/2003 nu este unul funcțional, deoarece nu există așa taxă de stat ca TVA la mărfurile produse și serviciile prestate pe teritoriul UTA, dar dacă ar exista, atunci nu ar fi clară natura acesteia - dacă este o taxă de stat sau locală. De asemenea, introducerea unei asemenea noi taxe va trebui precedată de o clarificare dacă aceasta va substitui sau nu taxa de stat existentă - TVA la mărfuri produse și servicii prestate pe teritoriul Republicii Moldova. În cadrul examinării cauzei, s-a stabilit că documentul fiscal de plată conține două coduri: unul indică TVA la mărfuri produse și servicii prestate pe teritoriul Republicii Moldova, care este unul general și identic pe întreg teritoriul statului, iar cel de-al doilea cod indică adresa juridică a agentului economic. La modul practic, cel de-al doilea cod, care indică adresa juridică a agenților economici, este luat ca bază în mecanismul defalcărilor de la TVA la bugetul local al UTA. De asemenea, s-a stabilit că, în realitate, ceea ce se defalcă la bugetul local este TVA achitat de agenții economici care își au adresa juridică în UTA Găgăuzia. Acest fapt le permite (în mod legal) agenților economici care nu desfășoară nicio activitate pe teritoriul UTA să migreze doar cu adresa juridică în această localitate, apoi să achite TVA în bugetul local, iar restituirile acestor sume să le primească de la bugetul de stat. Este evident că un mecanism de defalcare a TVA la bugetul local, ale cărui reguli se contrazic reciproc, nu poate asigura reglementarea fără echivoc a mecanismului executării beneficiului aferent acestei taxe. Prin urmare, mecanismul de defalcare de la TVA la bugetul local, reglementat într-un asemenea mod, este echivoc și, în viziunea mea, nu respectă exigențele principiului statului de drept, inclusiv exigentele principiului legalității, consacrat în articolul 1 alin. (3) din Constituție.

15. De asemenea, în viziunea mea, mecanismul de defalcare de la TVA la bugetul local, reglementat de articolul 5 alin. (4) pct. 1) lit. b) liniuțele 3 și 4 din Legea nr. 397/2003, nu respectă nici exigențele articolului 131 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor, precum și majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

16. Prevederile articolului 5 din Legea nr. 397/2003 în redactarea anterioară Legii nr. 267 din 1 noiembrie 2013 stabileau că doar 10% de la TVA se defalcă la bugetul UTA. Legea nr. 267/2013 prin care s-a introdus textul actual de la alin. (4) pct. 1) lit. b) liniuțele 3 și 4 din Legea nr. 397/2003 a fost adoptată la inițiativa Guvernului. Este de menționat că în acest sens Guvernul, prin Hotărârea sa nr. 1005 din 28 decembrie 2012 (MO nr. 1-5 din 4 ianuarie 2013), a aprobat proiectul de lege nr. 4 din 15 ianuarie 2013 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în care a propus modificarea prin majorare a cuantumului normativului de defalcare de la TVA de la 10% la 50%. În cadrul dezbaterilor publice asupra proiectului, reprezentanții UTA Găgăuzia au venit cu o inițiativă, prin care au propus ca modificările respective să majoreze normativul defalcării de 10% de la TVA în bugetul UTA nu la 50%, dar la 100%. Guvernul nu a susținut această propunere, dându-i un aviz negativ, cu mențiunea că „în ceea ce privește propunerea de a lăsa la dispoziția UTA Găgăuzia aceste defalcări în proporție de 100%, aceasta nu poate fi susținută din următoarele considerente: (i) la TVA și accize există restituire pentru mărfurile exportate sau livrate la cote reduse, care se efectuează de la bugetul de stat; (ii) comparativ cu sistemul actual, competențele privind educația, prestațiile sociale și poliția municipală se preiau la finanțare de bugetul de stat, fie prin transferuri condiționate către bugetul UTA, fie direct, ceea ce necesită mijloace financiare substanțiale." În consecință, Guvernul a menținut propunerea sa potrivit căreia normativul de defalcare de la TVA la bugetul UTA de la 10% a fost ajustat la 50%. Proiectul de lege nr. 4 din 15 ianuarie 2013 în varianta propusă de Guvern, care prevedea că cuantumul defalcării de la TVA la bugetul UTA constituie 50%, a fost votat în lectura întâi la 13 iunie 2013 și în lectura a doua la 12 iulie 2013. Totuși, în lectura finală din 1 noiembrie 2013, normativul de defalcare de la TVA a fost modificat de la 10% la 100%, chiar în prezența unui aviz negativ al Guvernului. 

17. Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (4) din Constituţie, în cazul în care iniţiativa legislativă implică reducerea veniturilor bugetului de stat prin majorarea cuantumului normativului de defalcate a TVA de la bugetul de stat către cel local, solicitarea adresată Guvernului de a prezenta avizul/acordul său este obligatorie. Această condiție nu a fost respectată în cazul adoptării Legii nr. 267 din 1 noiembrie 2013, prin care s-a introdus textul actual de la alin. (4) pct. 1) lit. b) liniuțele 3 și 4 din Legea nr. 397/2003. În viziunea mea, dat fiind caracterul imperativ al obligaţiei menţionate, Parlamentul nu putea prestabili modificarea în discuție fără să ceară acordul Guvernului. Din cele menționate mai sus, am ajuns la concluzia că, prin raportare la Constituție, în cadrul examinării cauzei au fost constatate circumstanțe relevante pe bază cărora Curtea trebuia nu numai să admită spre examinare criticile referitoare la conținutul prevederilor contestate, dar și să le analizeze în Hotărârea sa nr. 5 din 5 martie 2024.


Judecător constituțional                                                                      Liuba ȘOVA


 

 HOTĂRÂRE
PRIVIND CONTROLUL CONSTITUȚIONALITĂȚII
Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal
(restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată și a accizelor din bugetul unității teritoriale autonome cu statut special)
(sesizările nr. 229a/2023 și nr. 261a/2023

CHIȘINĂU
5 martie 2024

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 25 octombrie și la 29 noiembrie 2023,
Examinând sesizările menționate în ședințele publice,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând în camera de consiliu, 

Pronunță următoarea hotărâre: 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind controlul constituționalității Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal nr. 1163/1997.

2. Sesizarea nr. 229a/2023 a fost trimisă la Curtea Constituțională la 25 octombrie 2023 de dna Ivanna Koksal și de dnii Grigore Novac, Vladimir Odnostalco și Fiodor Gagauz, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 38 alin. (1) lit. g) și 39 din Codul jurisdicției constituționale.

3. Sesizarea nr. 261a/2023 a fost trimisă la Curtea Constituțională la 29 noiembrie 2023, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. j) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi 38 alin. (1) lit. j) din Codul jurisdicției constituționale, de Adunarea Populară a Găgăuziei, prin Hotărârea nr. 262 din 17 noiembrie 2023.

4. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, căruia i-a atribuit numărul 229a/2023.

5. Prin decizia Curții Constituționale din 23 ianuarie 2024, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

6. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Agenției Servicii Publice, Congresului Autorităților Locale din Moldova, Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, Centrului Analitic Independent „Expert-Grup” și Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”.

7. În ședința publică a Curții au fost prezenți deputații dna Ivanna Koksal, dnii Vladimir Odnostalco și Fiodor Gagauz, autori ai sesizării nr. 229a/2023, dl Gheorghe Leiciu, vicepreședinte al Adunării Populare a Găgăuziei, dna Tatiana Donceva, director interimar al Direcției Generale de Finanțe a UTA Găgăuzia, dnii avocați Vitalie Nagacevschi și Iurie Mărgineanu, reprezentanții autoarei sesizării nr. 261a/2023. De asemenea, au fost prezenți reprezentantul Parlamentului, dl Valeriu Kuciuk, și reprezentanții Guvernului, dl Andrei Balan, șef al Direcției juridice, dna Corina Alexa, șefă a Direcției generale politici fiscale și vamale a Ministerului Finanțelor, și dna Natalia Sclearuc, șefă a Direcției generale politici fiscale și sinteză bugetară a Ministerului Finanțelor.

ÎN FAPT

8. La 16 octombrie 2003, Parlamentul a adoptat Legea nr. 397 privind finanțele publice locale, care stabilea la articolul 5 alin. (3), în redactarea în vigoare la acea dată, că veniturile bugetului central al unității teritoriale autonome cu statut juridic special se formează, inter alia, din defalcări de la: (i) taxa pe valoarea adăugată (în continuare, TVA) la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unității teritoriale autonome cu statut special (în continuare, UTA Găgăuzia) – cel puțin 10%; (ii) accizele la mărfurile (producția) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul UTA Găgăuzia – cel puțin 50%.

9. Ulterior, la 1 noiembrie 2013, Parlamentul a adoptat Legea nr. 267 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care a stabilit că bugetului UTA Găgăuzia îi vor reveni 100% din volumul total colectat al taxei pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul său și al accizelor la mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul său (articolul 5 alin. (4) lit. b) din Legea privind finanțele publice locale).

10. Restituirea sumei TVA şi a accizelor achitate de către agenții economici din UTA Găgăuzia se făcea de la bugetul de stat (a se vedea articolele 101 și 125 alin. (5) din Codul fiscal, punctele 4 și 24 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 1 februarie 2013; punctele 7 și 9 din Regulamentul privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1123 din 28 septembrie 2006).

11. La 18 iulie 2023, la Secretariatul Parlamentului a fost înregistrat proiectul de lege nr. 255 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal nr. 1163/1997[1].

12. La 31 iulie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a votat proiectul de lege în prima lectură.

13. La 1 august 2023, dl deputat Fiodor Gagauz a formulat un amendament prin care a propus „anularea proiectului de lege”. La 27 septembrie 2023, dl deputat Radu Marian a formulat un amendament prin care a propus intrarea în vigoare a legii la 1 noiembrie 2023[2].

14. La 5 octombrie 2023, Parlamentul a votat în a doua lectură proiectul de lege enunțat, care a devenit Legea nr. 285 din 5 octombrie 2023. Această Lege completează articolul 6 din Codul fiscal cu următorul conținut: „Restituirea sumei impozitelor şi taxelor, percepute conform prevederilor prezentului cod şi ale altor acte normative, adoptate în conformitate cu acesta, şi plătite în plus sau care, conform legislației, urmează a fi restituite, se realizează de la bugetul de stat şi de la bugetele locale a căror sursă de venit constituie impozitele şi taxele respective, cu excepția restituirii sumei impozitului pe venit al persoanelor fizice care se realizează de la bugetul de stat. Restituirea sumei TVA şi accizelor, achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut special, se realizează de la bugetul acesteia. În cazul în care, după încheierea exercițiului bugetar, suma restituirilor aferente acestor tipuri de venituri depășește suma încasărilor, diferența se acoperă prin transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat în anul bugetar următor.”

LEGISLAȚIA PERTINENTĂ

15. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

 

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

 

Articolul 8

Respectarea dreptului internațional şi a tratatelor internaționale

 

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relațiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internațional conținând dispoziții contrare Constituției va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

„(1) Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilității autorităților administrației publice locale şi ale consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia privește atât organizarea şi funcționarea administrației publice locale, cât şi gestiunea colectivităților pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunțate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

Articolul 110

Organizarea administrativ-teritorială

„(1) Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.

[…].”

 

 

 

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

„(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluționează de sine stătător, în limitele competenței sale, potrivit prevederilor Constituției Republicii Moldova, în interesul întregii populații, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertățile prevăzute de Constituția şi legislația Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unității teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislației Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condițiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unității teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși în Parlament.”

Articolul 130

Sistemul financiar-creditar

„(1) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale şi ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.

[…].”

Articolul 131

Bugetul public național

„(1) Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre aprobare Parlamentului.

(3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

(5) Bugetele raioanelor, orașelor şi satelor se elaborează, se aprobă şi se execută în condițiile legii.

(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.”

 

 

 

Articolul 132

Sistemul fiscal

„(1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, orașelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

(2) Orice alte prestări sunt interzise.

16. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, în redactarea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023, sunt următoarele:

Articolul 6

 Impozite şi taxe şi tipurile lor

„[…]

(4) În Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale.

(5) Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include:

a) impozitul pe venit;

b) taxa pe valoarea adăugată;

c) accizele;

d) impozitul privat;

e) taxa vamală;

f) taxele rutiere;

g) impozitul pe avere;

h) impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.

[…]

(10) Impozitele şi taxele percepute în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta reprezintă surse de venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale. Impozitul privat se virează la bugetul de stat sau la bugetul local, în funcţie de apartenenţa bunului. Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezintă sursa de reglementare a veniturilor sistemului bugetar. Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sunt de asemenea impozitul pe venitul persoanelor juridice (colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome), taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ţine de taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate de agenţii economici din unitatea autonomă) şi accizele la mărfurile (producţia) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii date.

(11) Restituirea sumei impozitelor şi taxelor, percepute conform prevederilor prezentului cod şi ale altor acte normative, adoptate în conformitate cu acesta, şi plătite în plus sau care, conform legislaţiei, urmează a fi restituite, se realizează de la bugetul de stat şi de la bugetele locale a căror sursă de venit constituie impozitele şi taxele respective, cu excepţia restituirii sumei impozitului pe venit al persoanelor fizice care se realizează de la bugetul de stat.

Restituirea sumei TVA şi accizelor, achitate de către agenţii economici din unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, se realizează de la bugetul acesteia. În cazul în care, după încheierea exerciţiului bugetar, suma restituirilor aferente acestor tipuri de venituri depăşeşte suma încasărilor, diferenţa se acoperă prin transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat în anul bugetar următor.

[Alin. (11) introdus prin Legea nr. 285 din 5 octombrie 2023, în vigoare din 1 noiembrie 2023] 

 

17. Prevederile relevante ale Legii nr. 344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) sunt următoarele:

Articolul 18

„(1) Bugetul Găgăuziei este format din toate tipurile de vărsăminte stabilite de legislaţia Republicii Moldova şi de Adunarea Populară.

(2) Raportul dintre bugetul Găgăuziei şi bugetul de stat se stabileşte în conformitate cu legile Republicii Moldova cu privire la sistemul bugetar şi cu privire la bugetul de stat pe anul corespunzător sub formă de vărsăminte fixe din toate tipurile de impozite şi plăţi.”

18. Prevederile relevante ale Legii nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind finanțele publice locale sunt următoarele:

Articolul 3

Garanţiile autonomiei financiare

„[…]

(5) Autorităţile administraţiei publice locale urmează a fi consultate în modul corespunzător asupra procedurilor de redistribuire a resurselor ce urmează a fi alocate acestora, precum şi asupra modificărilor operate în legislaţie referitor la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale.”

 

Articolul 5

Repartizarea veniturilor între bugetele locale

„(1) Veniturile bugetelor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău) se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii:

− impozitul pe bunurile imobiliare; 

− taxa pentru patenta de întreprinzător;

− impozitul pe venitul persoanelor fizice ce desfăşoară activitate independentă în domeniul comerţului cu amănuntul;

− impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);

− taxele locale, aplicate conform Codului Fiscal; 

– taxele speciale;

− încasări din arenda terenurilor şi locaţiunea bunurilor domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale;

− alte venituri prevăzute de legislaţie;

b) (i) defalcări de la impozitul pe venit al persoanelor fizice, excepţie făcând bugetele satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special:

– pentru bugetele satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor), cu excepţia oraşelor-reşedinţă de raion (municipiilor-reşedinţă de raion) – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;

– pentru bugetele oraşelor-reşedinţă de raion – 50% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;

– pentru bugetele municipiilor-reşedinţă de raion – 50% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;

(ii) defalcări de la taxele pentru resursele naturale în proporţie de 50% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;

c) transferuri prevăzute la art.10–12 din prezenta lege, excepţie făcând bugetele satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special;

d) granturi pentru susţinerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanţate din surse externe.

(2) În baza deciziilor autorităţii reprezentative şi deliberative a unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, veniturile bugetelor satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pot include defalcări de la impozitele şi taxele de stat lăsate prin prezenta lege la dispoziţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, precum şi transferuri de la bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special.

(3) Veniturile bugetelor raionale se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii:

− impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);

− alte venituri prevăzute de legislaţie;

b) defalcări de la impozitul pe venitul persoanelor fizice – 25% din volumul total colectat pe teritoriul oraşelor-reşedinţă de raion şi al municipiilor-reşedinţă de raion;

c) transferuri prevăzute la art.10–12 din prezenta lege;

d) granturi pentru susţinerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanţate din surse externe.

(4) Veniturile bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii:

− impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);

− alte venituri prevăzute de legislaţie;

b) defalcări de la următoarele tipuri de impozite şi taxe de stat:

− impozitul pe venit al persoanelor fizice – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;

− impozitul pe venit al persoanelor juridice – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;

− taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;

− accizele la mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;

c) transferuri prevăzute la art. 10 şi 12 din prezenta lege;

d) granturi pentru susținerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanţate din surse externe.

[…].”

19. Prevederile relevante ale Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 sunt următoarele:

Articolul 17

Regulile privind impactul bugetar

„(1) Proiectele de acte normative cu impact financiar asupra bugetelor se supun expertizei financiare în conformitate cu legislaţia ce reglementează modul de elaborare a actelor normative.

[…].”

 

ÎN DREPT

I. Argumentele autorilor sesizărilor

20. Autorii sesizărilor au formulat critici de neconstituționalitate referitoare la procedura de adoptare a legii şi critici de substanță.

21. Din perspectiva primei categorii de critici, autorii sesizărilor au susținut că: (i) de la înregistrarea proiectului în Parlament la 18 iulie 2023 până la votarea acestuia în prima lectură la 31 iulie 2023 au trecut mai puțin de 30 de zile, iar deputații nu au avut timp suficient pentru a înainta propuneri de concept la proiectul de lege; (ii) consultările publice cu autoritățile unității teritoriale autonome cu statut special au avut un caracter formal, deoarece propunerile prezentate au fost ignorate; (iii) proiectul de lege nu a fost supus expertizei, nu a fost avizat și nu a fost analizat impactul. În special, autorii sesizărilor au remarcat că orice modificare a legislației referitoare la funcționarea sistemului finanțelor publice locale trebuie consultată în mod obligatoriu cu reprezentanții autorităților publice locale. Așadar, în opinia autorilor sesizărilor, încălcările de procedură enunțate contravin principiului legalității și constituie un motiv de declarare a neconstituționalității legii.

22. Din perspectiva criticilor de substanță, autorii sesizărilor au notat că bugetul unității teritoriale autonome cu statut special este format din toate tipurile de vărsăminte stabilite de legislația Republicii Moldova și de Adunarea Populară a acestei unități. Raportul dintre bugetul de stat și bugetul unității în discuție se stabilește potrivit Constituției și legilor Republicii Moldova cu privire la sistemul bugetar. Autonomia locală și descentralizarea reprezintă principii definitorii în organizarea sistemului de administrare publică locală. Dreptul autorităților publice locale de a elabora, de a aproba și de a-și gestiona în mod autonom bugetele și dreptul de a stabili și de a pune în aplicare taxele și impozitele locale reprezintă un element central pentru asigurarea unei autonomii efective și funcționale a autorităților locale.

23. Autorii sesizărilor au menționat că bugetul UTA Găgăuzia este format din taxa pe valoarea adăugată și din accizele colectate de la impozitarea bunurilor și serviciilor produse/prestate de agenții economici din această unitate. Bugetul nu are ca sursă taxele pentru importuri și din alte operațiuni vamale, acestea fiind direcționate la bugetul de stat. Legea contestată prevede că restituirea către agenții economici din UTA Găgăuzia a sumei taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor pe care le-au achitat se va realiza de la bugetul UTA Găgăuzia. Restituirea sumei va avea un impact negativ asupra condițiilor social-economice ale locuitorilor UTA Găgăuzia și va obstrucționa realizarea funcțiilor organelor administrației publice a unității în discuție. Restituirea sumei va avea un impact negativ asupra celor mai stringente domenii, precum educația, protecția socială etc.

24. Așadar, autorii sesizărilor au conchis că Legea contestată încalcă principiile constituționale privind autonomia locală și statutul special al UTA Găgăuzia. În opinia autorilor sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 7, 8, 9, 10 alin. (2), 39, 58 alin. (2), 109, 111, 130, 131 și 132 din Constituție.

 

II. Argumentele autorităților și organizațiilor care și-au prezentat opiniile

 

25. În opinia prezentată de Parlament se menționează că, potrivit Legii privind finanțele publice locale, UTA Găgăuzia primește defalcări de la taxa pe valoarea adăugată și de la accize la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul acestei unităţi în cuantum de 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome. Până la adoptarea Legii contestate, în cazul formulării cererilor de restituire a sumelor achitate în calitate de taxă pe valoarea adăugată și de accize de către agenții economici din UTA Găgăuzia, taxa pe valoarea adăugată și accizele colectate pe teritoriul UTA Găgăuzia se restituiau din bugetul de stat. Prin urmare, avea loc o distribuție inechitabilă a resurselor financiare ale statului.

26. Potrivit Legii contestate, suma taxei pe valoarea adăugată și a accizelor de la agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut special se va restitui din bugetul UTA Găgăuzia. Suma neacoperită de bugetul UTA Găgăuzia se va compensa prin transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat în următorul an bugetar. Potrivit Notei informative la proiectul de lege, Legea în discuție are drept scop schimbarea mecanismului de restituire a taxelor pentru agenții economici din UTA Găgăuzia, asigurând, în acest sens, eliminarea presiunii asupra bugetului de stat.

27. Cu privire la procedura de adoptare a Legii contestate, Parlamentul susține că proiectul de lege a fost avizat pozitiv de către Guvern. De asemenea, acest proiect a fost trimis Adunării Populare a Găgăuziei spre avizare, Adunarea adoptând Hotărârea nr. 210-СЗ/VII din 24 iulie 2023. Totodată, la 14 august 2023, au fost organizate consultări publice cu reprezentanții autorităților locale ale UTA Găgăuzia. Ulterior, la 23 septembrie 2023, proiectul de lege a fost discutat în cadrul ședinței grupului de lucru, format din deputați și reprezentanți ai Parlamentului și ai Adunării Populare a UTA Găgăuzia. În aceste condiții, Parlamentul susține că rigorile constituționale privind adoptarea proiectului de lege au fost respectate.

28. Parlamentul mai susține că UTA Găgăuzia beneficiază de toate programele de cheltuieli din bugetul de stat, având aceleași competențe ca autoritățile locale din țară. Distribuirea inechitabilă a surselor de venit prin favorizarea UTA Găgăuzia în detrimentul celorlalte autorități locale determină un dezechilibru în dezvoltarea social-economică a unităților administrativ-teritoriale.

29. Parlamentul conchide că Legea contestată respectă prevederile constituționale invocate de autorii sesizărilor.

30. În opinia prezentată de Guvern se menționează că procedura de adoptare a Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 a fost respectată. Prin Hotărârile nr. 555 din 28 iulie 2023 și nr. 764 din 4 octombrie 2023, Guvernul și-a prezentat avizele privind textul inițial al proiectului de lege și amendamentele formulate de deputați la acest proiect. De asemenea, proiectul de lege în discuție a fost supus dezbaterilor publice cu reprezentanții UTA Găgăuzia.

31. Guvernul menționează că principiul autonomiei locale prevăzut de articolul 109 din Constituție nu poate afecta caracterul unitar al statului Republica Moldova. Așadar, oricât de largă ar fi, autonomia Găgăuziei rămâne una administrativă, iar competența autorităților Găgăuziei este de a rezolva problemele autonomiei în cadrul unui stat unitar, nu în afara lui.

32. Guvernul susține că, pe baza articolelor 60, 131 alin. (5) și 132 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului și are competența de a distribui resursele financiare ale statului. Totodată, articolul 18 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) prevede că raportul dintre bugetul Găgăuziei şi bugetul de stat se stabilește în conformitate cu legile Republicii Moldova cu privire la sistemul bugetar şi cu privire la bugetul de stat pe anul corespunzător sub formă de vărsăminte fixe din toate tipurile de impozite şi plăți.

33. Potrivit articolului 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003, UTA Găgăuzia beneficiază de 100% din volumul colectat al taxei pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul acestei unități și din volumul colectat al accizelor la mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul unității. Până la adoptarea Legii contestate, restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată și a accizelor către agenții economici din UTA Găgăuzia se realiza de la bugetul de stat, nu de la bugetul local al acestei unități. Conform Legii contestate, taxa pe valoarea adăugată și accizele se restituie din bugetul UTA Găgăuzia, deoarece aceasta a beneficiat de taxele colectate. Așadar, Guvernul conchide că prin stabilirea mecanismului de restituire a taxelor de stat în discuție din bugetul UTA Găgăuzia, ale cărei surse de venit constituie aceste taxe, se asigură principiul echității fiscale.

34. Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice menționează, în opinia sa, că potrivit principiului egalității și echității fiscale, impunerea fiscală trebuie să se facă în același mod pentru toate unitățile administrativ-teritoriale, fără favorizări și discriminări ale unor regiuni în comparație cu altele. Conform Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023, restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată și a accizelor către agenții economici din UTA Găgăuzia se realizează de la bugetul acestei unități, având în vedere ca aceasta a beneficiat de taxele de stat în discuție. Scopul acestei legi este asigurarea unei echități fiscale la nivelul unităților administrativ-teritoriale și ajustarea legislației fiscale la prevederile Constituției. Așadar, Legea contestată corespunde prevederilor Constituției.

35. Institutul susține că etapele procesului de adoptare a proiectului de lege nr. 285 din 5 octombrie 2023 au fost respectate.

36. Pe de altă parte, Institutul menționează că Legea contestată a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2023 și nu a fost luat în considerare principiul previzibilității și sustenabilității proceselor bugetare. Procesul bugetar se realizează pornind de la o planificare a veniturilor și cheltuielilor pe anul bugetar curent, în baza unui buget adoptat anterior și care se bazează pe veniturile ce urmează a fi acumulate la buget. Prin Legea contestată au fost schimbate regulile procesului bugetar, un fapt absolut imprevizibil pentru UTA Găgăuzia, conducând la diminuarea considerabilă a bugetului UTA Găgăuzia la capitolul venituri bugetare. Legea în discuție trebuia să intre în vigoare la 1 ianuarie 2024.

 

III. APRECIEREA CURȚII CONSTITUȚIONALE

A. ADMISIBILITATEA

37. Prin Decizia sa din 23 ianuarie 2024, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă.

38. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.

39. Deși autorii sesizărilor i-au solicitat să verifice constituționalitatea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal în totalitate, Curtea a observat că argumentele acestora se referă la procedura de restituire a sumei taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor achitate de către agenții economici din UTA Găgăuzia din bugetul acestei unități. În jurisprudența sa, Curtea a precizat că dispozițiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (a se vedea HCC nr. 11 din 26 mai 2022, § 27; HCC nr. 18 din 27 septembrie 2022, § 22). Așadar, Curtea își va raporta obiectul analizei la articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal în partea referitoare la mecanismul de restituire a sumei TVA şi accizelor de la bugetul unității teritoriale autonome cu statut special și la mecanismul de acoperire a diferenței acestei restituiri din bugetul de stat.

40. Curtea notează că dispozițiile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

41. Autorii sesizărilor au susținut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internațional şi a tratatelor internaționale), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 10 alin. (2) (unitatea poporului şi dreptul la identitate), 39 (dreptul la administrare), 58 alin. (2) (contribuții financiare), 109 (principiile de bază ale administrării publice locale), 111 (unitatea teritorială autonomă Găgăuzia), 130 (sistemul financiar-creditar), 131 (bugetul public național) și 132 (sistemul fiscal) din Constituție.

(I) Referitor la procedura de adoptare a legii

42. În jurisprudența sa constantă Curtea a notat că Parlamentul este suveran în privința reglementării procedurii de adoptare a legii. Competența Curții în materia controlului constituționalității procedurii parlamentare este limitată. În acest sens, Curtea poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat un element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus în mod clar dintr-un principiu constituțional (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 54; DCC nr. 140 din 16 septembrie 2021, § 25; DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 46; HCC nr. 16 din 3 octombrie 2023, § 25).

43. Comisia de la Veneția a fost critică în privința adoptării legilor care presupuneau chestiuni complexe, sensibile şi de o importanță majoră pentru societate, fără consultarea opoziției, a experților şi a societății civile şi fără evaluarea obligatorie a impactului (a se vedea, spre exemplu, Opinia nr. 946/2019 din 9 decembrie 2019 pentru Macedonia de Nord referitoare la Legea privind utilizarea limbilor, CDL-AD(2019)033, § 33; Opinia nr. 950/2019 din 24 iunie 2019 privind Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 7 şi OUG nr. 12 de amendare a Legilor justiției din România, CDL-AD(2019)014, § 11) [HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 66].

44. În acest sens, referitor la consultările publice cu UTA Găgăuzia, autorii sesizărilor au susținut că aceste consultări au avut un caracter formal, deoarece propunerile prezentate au fost complet ignorate de autorități.

45. Sub acest aspect, Curtea a reiterat că aspectul procedural al articolului 109 și, respectiv, al articolului 111 din Constituție obligă autoritățile centrale să consulte structurile reprezentative ale autorităților publice locale și, respectiv, ale unității teritoriale autonome cu statut special, în cazul adoptării unei legi care afectează autonomia financiară, administrarea bunurilor locale ș.a. (a se vedea HCC nr. 2 din 28 ianuarie 2014, § 109; HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 44; HCC nr. 19 din 31 octombrie 2023, § 36; DCC nr. 3 din 30 ianuarie 2024, § 12). Astfel, Curtea reiterează că această condiție este impusă de articolele 109 și 111 din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 43).

46. Spre exemplu, în Hotărârea sa nr. 27 din 14 septembrie 2021, Curtea a examinat caracterul consultărilor cu autoritățile locale referitor la prevederile legale care vizau plafonarea de către Parlament a taxelor locale. Curtea a declarat neconstituționale aceste prevederi pentru că legislatorul nu le-a acordat timp autorităților publice locale să-și prezinte opinia (a se vedea §§ 43-49).

47. În această cauză, Curtea a reținut că, prin adoptarea prevederilor contestate, legislatorul a stabilit că în cazul formulării de către agenții economici din UTA Găgăuzia a cererilor de restituire a sumei taxei pe valoarea adăugată și a accizelor, această sumă trebuia restituită din bugetul UTA Găgăuzia. În cazul în care diferența dintre suma taxelor care trebuie restituită este mai mare decât suma colectată de UTA Găgăuzia, aceasta va fi acoperită de autoritatea centrală din bugetul de stat prin transferuri cu destinație specială în anul bugetar următor. Așadar, Curtea a constatat că mecanismul prevăzut de prevederile contestate are impact asupra autonomiei financiare a UTA Găgăuzia. În aceste condiții, Curtea a constatat incidența articolului 111 din Constituție și va analiza în fond caracterul efectiv şi real al consultărilor cu autoritățile UTA Găgăuzia.

48. Referitor la nerespectarea termenului de cel mult 30 de zile în vederea formulării propunerilor la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură, în jurisprudența sa Curtea a reținut că Parlamentul deține o marjă discreționară la stabilirea modului de întocmire şi de comunicare a proiectelor de legi sau de hotărâri ale Parlamentului către deputați. Legea fundamentală nu stabilește un termen pentru comunicarea actelor în discuție. În același timp, pentru asigurarea posibilității deputaților de a cunoaște conținutul proiectelor de legi sau de hotărâri ale Parlamentului, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă rezonabilă de timp pentru analiza acestora şi, respectiv, pentru formarea unei opinii despre subiectul supus examinării. În acest caz, Curtea a trebuit să verifice dacă la adoptarea legii contestate Parlamentul a acționat în limitele marjei sale discreționare şi a stabilit un echilibru corect între principiul autonomiei parlamentare şi dreptul deputaților de a cunoaște conținutul proiectului de lege (a se vedea HCC nr. 21 din 27 iulie 2021, §§ 47-48).

49. Sub acest aspect, Curtea a observat că de la înregistrarea proiectului în 18 iulie 2023 până la votarea acestuia în prima lectură la 31 iulie 2023, la sfârșitul primei sesiuni ordinare (a se vedea articolul 67 alin. (1) din Constituție), deputații au avut la dispoziție 13 zile pentru a prezenta propuneri la conceptul legii. De asemenea, după votarea proiectului în prima lectură până la votarea acestuia în lectura a doua la 5 octombrie 2023, deputații au avut la dispoziție 65 de zile pentru a prezenta amendamente. Așadar, Curtea a considerat că deputații interesați, inclusiv cei din opoziția parlamentară, au avut la dispoziție un termen rezonabil pentru a examina conținutul proiectului de lege și, respectiv, pentru a formula amendamente la acest proiect (e.g. a se vedea § 13 supra).

50. De asemenea, autorii sesizărilor au invocat că lipsa avizului Guvernului până la votarea proiectului în prima lectură contravine articolului 131 alin. (4) din Constituție. Sub acest aspect, Curtea a observat că, prin Hotărârile nr. 555 din 28 iulie 2023 și nr. 764 din 4 octombrie 2023, Guvernul a avizat pozitiv proiectul de lege în discuție[3] și amendamentele propuse. Așadar, dispozițiile contestate nu reprezintă o ingerință în articolul 131 alin. (4) din Constituție.

51. Curtea a subliniat că aspectele de procedură referitoare la lipsa expertizei și a impactului reglementării decurg din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 şi nu din normele constituționale. De altfel, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile critici care priveau omisiunea de a obține avizele relevante ale autorităților, de a efectua expertize și de a analiza impactul reglementării în cazul elaborării proiectelor de lege, menționând că această obligație rezultă din Legea cu privire la actele normative, nu dintr-un principiu constituțional (a se vedea, în mod similar, DCC nr. 43 din 31 martie 2022, §§ 13 şi 38-39; DCC nr. 178 din 12 decembrie 2023, § 32).

(II) Referitor la criticile de substanță

52. Autorii sesizărilor au susținut că prevederile criticate contravin articolelor 7, 8, 9, 10 alin. (2), 39, 58 alin. (2), 109, 111, 130, 131 alin. (5) și 132 din Constituție.

53. Cu privire la articolele 7, 9, 10 alin. (2), 39 și 58 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că autorii sesizărilor nu au motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituționale menționate. Potrivit articolelor 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizările trebuie să fie motivate. În situații similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unor asemenea sesizări, Curtea i-ar înlocui pe autorii acestora la formularea unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 99 din 10 august 2023, § 18).

54. Referitor la incidența articolului 8 din Constituție, Curtea a reținut că, în această cauză, dispozițiile sale comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor reglementărilor. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr. 111 din 12 septembrie 2023, § 14; DCC nr. 113 din 26 septembrie 2023, § 17).

55. Curtea a notat că condiția elaborării, aprobării și executării bugetelor locale în conformitate cu prevederile legilor este prevăzută de articolul 131 alin. (5) din Constituție. De asemenea, articolul 130 alin. (1) din Constituție stabilește, inter alia, că formarea, administrarea și utilizarea resurselor financiare ale unităților administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege. Totodată, potrivit articolului 132 alin. (1) din Constituție, impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor raioanelor, orașelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

56. Așadar, referitor la incidența articolelor 130 alin. (1), 131 alin. (5) și 132 din Constituție, Curtea nu a văzut în ce măsură acestea sunt afectate de prevederile contestate, de vreme ce mecanismul de restituire a taxei pe valoarea adăugată și a accizelor de la bugetul UTA Găgăuzia a fost stabilit prin lege, de către Parlament, așa cum o impun normele constituționale menționate mai sus.

57. Referitor la articolul 109 din Constituție, Curtea a reținut că acest articol garantează principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilității autorităților administrației publice locale şi ale consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit. Principiul autonomiei locale prevăzut de acest articol este un principiu fundamental care guvernează administrația publică locală și activitatea autorităților și care constă în dreptul unităților administrativ-teritoriale de a realiza prioritățile comunității fără amestecul autorităților publice centrale (a se vedea HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 40; HCC nr. 19 din 31 octombrie 2023, § 42). Acesta are o aplicabilitate generală în domeniul autonomiei financiare a autorităților locale.

58. Curtea a observat că Constituția în articolul 110 alin. (1) stabilește că teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În continuare, Curtea a notat că spre deosebire de celelalte unități administrativ-teritoriale, legislatorul constituant i-a atribuit Găgăuziei un statut distinct, reglementat de articolul 111 din Constituție (a se vedea DCC nr. 7 din 2 aprilie 2014, § 35). Argumentele autorilor sesizărilor se referă la aspecte care intră în câmpul de aplicare al principiului autonomiei locale (principiu garantat de articolele 109 și 111 din Constituție). În acest context, în jurisprudența sa referitoare la autonomia locală, Curtea stabilea aplicabilitatea articolului 109 sau, după caz, 111 din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 3 din 30 ianuarie 2024, § 12).

59. Curtea a observat că articolul 111 alin. (1) din Constituție prevede că Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluționează de sine stătător, în limitele competenței sale, potrivit prevederilor Constituției Republicii Moldova, în interesul întregii populații, problemele cu caracter politic, economic şi cultural. Potrivit alineatului (5) al aceluiași articol, bugetul unității teritoriale autonome Găgăuzia se formează conform prevederilor legii care reglementează statutul special al Găgăuziei. La rândul său, Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei stabilește, la articolul 18, că bugetul UTA Găgăuzia este format din toate tipurile de vărsăminte stabilite de legislația Republicii Moldova şi de Adunarea Populară. De asemenea, raportul dintre bugetul UTA Găgăuzia şi bugetul de stat se stabilește în conformitate cu legile Republicii Moldova în materia bugetar-fiscală, inclusiv legea cu privire la bugetul de stat în anul corespunzător, sub formă de vărsăminte fixe din toate tipurile de impozite şi plăți.

60. Sub acest aspect, Comisia de la Veneția a menționat că procesul bugetar în UTA Găgăuzia se reglementează printr-o lege organică referitoare la statutul Găgăuziei. Aceasta este singura condiție pe care prevederea constituțională o impune să fie reglementată prin legea organică. Este esențial pentru protecția constituțională a autonomiei Găgăuziei ca aspecte care țin de sfera exclusivă de reglementare a legii organice să fie enumerate în Constituție (a se vedea Opinia sa cu privire la modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova cu privire la statutul special al Găgăuziei (adoptată la 8-9 martie 2002), CDL-AD(2002)20, § 29 lit. g)).

61. Având în vedere că mecanismul prevăzut de dispozițiile contestate are impact asupra autonomiei financiare a UTA Găgăuzia, Curtea a reținut incidența articolului 111 alineatele (1) și (5) din Constituție.

B. FONDUL CAUZEI

(I) Referitor la procedura de adoptare a legii

 

62. Carta Europeană a Autonomiei Locale stabilește, în articolul 4 alin. (6), că autoritățile administrației publice locale trebuie să fie consultate, pe cât este posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct.

63. Curtea notează că principiile democrației regionale include dreptul unităților cu statut special de a fi consultate efectiv, în timp util, înainte de adoptarea actelor de interes direct pentru acestea și de a li se acorda suficient timp pentru a-și face vocea auzită (a se vedea § 94 din Raportul Congresului Autorităților Locale şi Regionale al Consiliului Europei referitor la regiunile și teritoriile cu statut special din Europa[4]).

64. Potrivit articolului 111 alineatele (1) și (5) din Constituție, Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special. Ea reprezintă o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluționează de sine stătător, în limitele competenței sale, potrivit prevederilor Constituției Republicii Moldova, în interesul întregii populații, problemele cu caracter politic, economic şi cultural. Bugetul unității teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

65. Curtea reține că, în virtutea statutului special al acestei unități teritoriale prevăzut de articolul 111 din Constituție, autoritățile din UTA Găgăuzia trebuie să aibă resurse bugetare necesare pentru realizarea competențelor proprii în vederea dezvoltării ei economice și culturale. O regiune cu statut special are mai multe competențe în comparație cu alte teritorii ale aceluiași stat și este înființată cu scopul de a oferi soluții viabile la probleme complexe de guvernare a diversităților teritoriale și culturale. Din acest motiv, regimul financiar special reprezintă o condiție prealabilă necesară pentru ca autoritățile cu statut special să poată exista ca atare (a se vedea § 74 din Raportul menționat anterior).

66. În același timp, un regim financiar special și mai favorabil, deși indispensabil pentru finanțarea mai multor competențe, ridică și chestiuni de solidaritate și proporționalitate. Să faci parte dintr-un stat implică în mod normal obligația de a participa la forme de compensare între teritoriile mai puternice din punct de vedere economic și teritoriile mai slabe din punct de vedere economic. Gradul în care regiunile cu statut special participă la un astfel de sistem variază de la caz la caz, pe baza unor factori care sunt esențialmente de natură politică. Mai mult, aplicarea unui regim financiar general mai favorabil are impact și asupra principiului tratamentului egal al cetățenilor aceluiași stat și chiar asupra posibilității de exercitare a drepturilor fundamentale ale omului. Acest lucru necesită, totuși, ca diferitele situații să fie tratate diferit (a se vedea § 75 din Raportul citat mai sus).

67. Statutul special al unei unități teritoriale manifestă atât o dimensiune materială, cât și una procesuală. Aspectul procesual constă, în esență, într-o gamă largă de drepturi de participare la luarea deciziilor, inclusiv de a fi implicat și consultat în mod efectiv la luarea deciziilor care le afectează competențele, interesele esențiale sau domeniul de aplicare al autoguvernării lor. Implicarea este asigurată prin reprezentare în organele decizionale ale statului şi/sau prin consultare între stat şi autoritățile regionale în cauză (§§ 34-35 din Raportul citat supra; Cadrul de referință al Consiliului Europei pentru democrația regională[5]).

68. Potrivit Congresului Autorităților Locale şi Regionale al Consiliului Europei, majoritatea regiunilor cu statut special au organe sau proceduri instituționale bilaterale în vederea stabilirii unor relații directe de cooperare cu organele statului și de prevenire a conflictelor politice sau a litigiilor judiciare. Procedurile speciale sunt instituite pentru ca autoritățile cu statut special să aibă timp să se adapteze la reformele statului sau să-și facă vocea auzită la nivel de stat (§§ 38 și 40 din Raport).

69. Sub acest aspect, Curtea notează că legislatorul a stabilit, ca o garanție a autonomiei financiare, obligația consultării tuturor autorităților administrației publice locale în modul corespunzător asupra procedurilor de redistribuire a resurselor care urmează să le fie alocate, precum şi asupra modificărilor operate în legislație referitor la funcționarea sistemului finanțelor publice locale (articolul 3 alin. (5) din Legea privind finanțele publice locale). De asemenea, articolul 17 alin. (1) din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale stabilește obligația supunerii expertizei financiare a proiectelor de acte normative cu impact financiar.

70. Curtea subliniază că cooperarea între autoritățile centrale ale statului și autoritățile UTA Găgăuzia trebuie să se bazeze pe mecanisme instituționale şi procedurale adecvate pentru prevenirea eventualelor conflicte. Aceste mecanisme necesită mai întâi existența unor reguli clare și predeterminate privind modul în care urmează să fie reglementate relațiile fiscale, inclusiv distribuirea impozitelor și taxelor de la bugetul de stat către UTA Găgăuzia și eventualul mecanism de restituire a acestor taxe de la bugetul UTA Găgăuzia. O asemenea reglementare în materie bugetar-fiscală trebuie precedată de consultări efective între autoritățile centrale și cele ale UTA Găgăuzia, cu posibilitatea revizuirii periodice (a se vedea, mutatis mutandis, §§ 85-86 din Raportul Congresului Autorităților Locale şi Regionale).

71. În această cauză, Curtea notează că proiectul de lege pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului la 18 iulie 2023. Curtea observă că Adunarea Populară a Găgăuziei și-a prezentat opinia prin Hotărârea nr. 210-СЗ/VII din 24 iulie 2023[6].

72. Curtea mai observă că, la 14 august 2023, în cadrul consultărilor publice organizate de Comisia economie, buget și finanțe a Parlamentului, reprezentanții UTA Găgăuzia și-au prezentat opinia prin care au criticat proiectul de lege în discuție[7]. Ulterior, la 12 septembrie 2023, a avut loc ședința grupului de lucru format din deputați și reprezentanți ai Parlamentului, ai Adunării Populare a UTA Găgăuzia, ai Ministerului Finanțelor și ai Serviciului Fiscal de Stat. În cadrul acestei ședințe a grupului de lucru, participanții din partea autorităților centrale și a Adunării Populare a UTA Găgăuzia și-au exprimat opiniile cu referire la proiectul în cauză[8]. Curtea notează că reprezentanții Parlamentului și ai Adunării Populare a UTA Găgăuzia nu au ajuns la un consens în cadrul consultărilor menționate anterior.

73. Curtea observă că după aceste consultări publice cu reprezentanții Adunării Populare a UTA Găgăuzia, Comisia economie, buget și finanțe a Parlamentului (comisia sesizată în fond), în lipsa argumentelor Guvernului cu privire la impactul financiar din perspectiva articolului 17 alin. (1) din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale (a se vedea § 69 supra), a întocmit Raportul asupra proiectului de lege pentru a fi votat de către Parlament în lectura a II-a, menționând că proiectul de lege a fost supus dezbaterilor publice cu reprezentanții unității teritoriale autonome cu statut special[9].

74. Sub acest aspect, Curtea reține că Comisia economie, buget și finanțe a Parlamentului nu și-a prezentat opinia referitoare la argumentele formulate de reprezentanții UTA Găgăuzia în timpul consultărilor. În jurisprudența sa, Curtea a notat că consultarea care rezultă din normele constituționale ale articolelor 109 și 111 este un dialog autentic asumat de părți, dialog care trebuie realizat cu bună-credință, în mod sincer şi responsabil. Consultarea reprezintă un instrument juridic care nu poate fi lipsit de eficiență (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 60).

75. Curtea notează că principiul consultării autorităților publice locale prevăzut de articolele 109 și 111 din Constituţie nu poate fi interpretat în sensul în care opinia autorităților locale trebuie implementată în mod obligatoriu de Parlament. Totuși, Parlamentul trebuia să aducă motive suficiente și convingătoare atunci când nu a luat în considerare poziția reprezentanților și deputaților Adunării Populare a UTA Găgăuzia.

76. Această obligație a Parlamentului rezultă din obligația constituțională generală a autorităților de a-şi motiva propriile decizii, care poate fi dedusă din prevederile constituționale şi din standardele constituționalismului european, dictate de cultura justificării, în care fiecare exercițiu al puterii trebuie justificat (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, §§ 41-42; HCC nr. 16 din 3 octombrie 2023, § 50).

77. Așadar, având în vedere importanța unui dialog efectiv între autoritățile centrale și cele locale, Curtea reține că consultările dintre, pe de o parte, Parlament și reprezentanții autorităților centrale şi, pe de altă parte, reprezentanții UTA Găgăuzia nu au fost caracterizate de efectivitate, fapt care contravine articolului 111 alin. (1) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 49).

78. Având în vedere raționamentele menționate supra şi dată fiind legătura indisolubilă dintre dispozițiile tezelor articolului 6 din Codul fiscal, Curtea ajunge la concluzia neconstituționalității articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal în totalitate.

79. Din acest motiv, Curtea este scutită să analizeze articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal sub aspectul criticilor de substanță (a se vedea, similar, HCC nr. 8 din 11 martie 2021, § 92; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 64).

80. Totodată, Curtea consideră necesar să stabilească o soluţie provizorie. Până la o eventuală intervenție a Parlamentului, restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor achitate de către agenții economici din UTA Găgăuzia se va realiza de la bugetul de stat. Restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut special pentru perioada de timp cuprinsă între 1 noiembrie 2023 și 22 februarie 2024, data suspendării acțiunii articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal, în redactarea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 (a se vedea DCC nr. 4 din 22 februarie 2024), se va realiza de la bugetul unității teritoriale autonome cu statut special. În cazul în care suma restituirilor taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor depășește suma taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor colectate la bugetul unității teritoriale autonome cu statut special, diferența se va acoperi de la bugetul de stat.

81. Având în vedere faptul că legislatorul nu a reglementat un mecanism referitor la procedura de consultare efectivă și reală a autorităților UTA Găgăuzia, inclusiv mecanismul de adoptare și de modificare a prevederilor legale referitoare la autonomia financiară a UTA Găgăuzia, iar Constituția nu-i impune legislatorului să reglementeze acest mecanism după un anumit model, Curtea consideră necesar să emită o adresă Parlamentului în vederea reglementării acestuia, ținând cont de bunele practici internaționale în domeniu. Reglementările în această materie trebuie să fie detaliate, flexibile și efective, cu posibilitatea revizuirii. De asemenea, mecanismul de consultare trebuie să ofere garanții și remedii eficiente pentru prevenirea eventualelor conflicte dintre autorități.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

HOTĂRĂȘTE:

1. Se admit sesizările privind controlul constituționalității articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal, depuse de dna Ivanna Koksal și de dnii Grigore Novac, Vladimir Odnostalco și Fiodor Gagauz, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, și de Adunarea Populară a Găgăuziei. 

2. Se declară neconstituțional articolul 6 alin. (11) din Codul fiscal. 

3. Până la o eventuală intervenție a Parlamentului, restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut special se va realiza de la bugetul de stat. 

4. Restituirea sumei taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut special pentru perioada de timp cuprinsă între 1 noiembrie 2023 și 22 februarie 2024, data suspendării acțiunii articolului 6 alin. (11) din Codul fiscal, în redactarea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023, se va realiza de la bugetul unității teritoriale autonome cu statut special. În cazul în care suma restituirilor taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor depășește suma taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor colectate la bugetul unității teritoriale autonome cu statut special, diferența se va acoperi de la bugetul de stat. 

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

 

Președinte Domnica MANOLE 

Chișinău, 5 martie 2024
HCC nr. 5
Dosarul nr. 229a/2023 

 


[1]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/6578/language/ro-RO/Default.aspx 

[2]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/6578/language/en-US/Default.aspx 

[3]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/6578/language/ro-RO/Default.aspx

[4] https://rm.coe.int/1680719502 

[5] https://rm.coe.int/168074721b

[6] https://halktoplushu.md/archives/13571

[7] https://www.youtube.com/watch?v=-IyFnOl-0D4

[8] https://multimedia.parlament.md/grupul-de-lucru-parlamentar-privind-gagauzia-a-examinat-initiativa-legislativa-care-prevede-restituirea-impozitelor-si-taxelor-agentilor-economici-din-unitatea-autonoma-de-la-bugetul-unitatii-teritori/

[9]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/6578/language/ro-RO/Default.aspx

 

Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori:   //   Vizitatori ieri:   //   azi:   //   Online:
Acces rapid