DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr.141g/2018
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 7 alin. (2) și 8 alineatele (3) și (6) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, a pct. 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și a punctelor 9, 34 și 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016
(modul de declarare a valorii în vamă[2])

CHIŞINĂU
30 octombrie 2018

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dlui Mihai POALELUNGI, președinte,
dlui Aurel BĂIEŞU,
dlui Igor DOLEA,
dlui Victor POPA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 16 octombrie 2018,
Înregistrată la aceeași dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 30 octombrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 7 alin. (2) și 8 alineatele (3) și (6) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, a pct. 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și a punctelor 9, 34 și 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, ridicată de către dl avocat Vladimir Grosu, în dosarul nr. 3a-1275/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 16 octombrie 2018 de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Chișinău (Angela Bostan, Anatol Pahopol și Veronica Negru), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Pe 10 mai 2017, S.R.L. „Simsek" a introdus pe teritoriul Republicii Moldova în regim vamal de import diverse articole textile, indicând în declarația vamală prețul tranzacției în sumă de 1258681 lei, conform facturii fiscale. Ca urmare a unui control efectuat de către Biroul Vamal Centru, prin actul de inspecție din 10 mai 2017, autoritatea vamală a refuzat determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacție și a rectificat valoarea mărfii în vamă de la 1258681 lei la 2316162 lei, fapt care a condus la majorarea drepturilor de import.

4. Pe 4 iulie 2017, dl avocat Vladimir Grosu, care apară S.R.L. „Simsek", a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru, prin care a solicitat anularea actului de inspecție din 10 mai 2017 și restituirea drepturilor de import achitate în plus, în sumă de 535466 lei, precum și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 6 februarie 2018, cererea menționată a fost respinsă.

5. Pe 15 februarie 2018, dl avocat Vladimir Grosu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a solicitat admiterea cererii de apel și casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 6 februarie 2018.

6. Pe 20 august 2018, dl avocat Vladimir Grosu a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 7 alin. (2) și 8 alineatele (3) și (6) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, a pct. 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și a punctelor 9, 34 și 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, referitoare la competența autorității vamale de a solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe, în cazul în care există îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă.

7. Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20
Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 26
Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 34
Dreptul la informaţie

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii."

Articolul 53
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

9. Prevederile relevante ale Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal sunt următoarele:

Articolul 7
Drepturile şi obligaţiile declarantului

„(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

(3) În cazul în care autoritatea vamală dispune amânarea determinării definitive a valorii în vamă, declarantul are dreptul să ridice marfa din vamă cu condiţia depunerii unei garanţii suficiente, care să acopere încasarea drepturilor de import corespunzătoare mărfii în cauză.

(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atât în faţa autorităţii vamale, cât şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare."

Articolul 8
Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

„(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii.

(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

(3) În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie secret comercial, poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris despre motivele neacceptării valorii date, oferindu-i acestuia sau oricărei alte persoane responsabile de plata drepturilor de import posibilitatea de a declara recurs fără penalizare.

(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunțate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunțate de el drept bază la calcularea drepturilor de import.

(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia „fără penalizare" înseamnă că declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de contestaţie."

10. Prevederile relevante ale Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, sunt următoarele:

„65. Importul mărfurilor se face cu respectarea normelor prevăzute în Codul vamal al Republicii Moldova şi în Legea cu privire la tariful vamal şi în alte acte normative care reglementează importul mărfurilor."

„73. (1) Dacă există îndoieli privind exactitatea informaţiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, organul vamal poate solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidenţe.

(2) Dacă informaţiile şi documentele prezentate nu sunt în măsură să dovedească exactitatea valorii în vamă declarate, organul vamal are dreptul să refuze determinarea valorii în vamă pe baza preţului de tranzacţie. Înainte de a lua o decizie finală, biroul vamal comunică importatorului, în scris, la cerere, motivele refuzului. În acelaşi mod se procedează şi în cazul în care importatorul nu prezintă, în termenul stabilit, documentele solicitate de organul vamal."

11. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, sunt următoarele:

„9. Organul vamal este în drept să nu determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacţie, în cazul în care, în conformitate cu procedura vizată la alineatul doi din prezentul punct, are îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau de plătit, menţionată la art.11 din Legea cu privire la tariful vamal.

În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal este în drept să solicite informaţii suplimentare în conformitate cu pct.27 alineatul cinci şi pct.29 alineatul doi din prezentul Regulament. În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie, organul vamal informează în scris, la cererea scrisă a declarantului, privind motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli şi îi acordă un termen rezonabil de răspuns, dar care nu va depăşi termenul prevăzut în art.199 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000. Decizia luată de către organul vamal este comunicată în scris persoanei interesate. Dezacordul cu privire la decizia organului vamal nu scuteşte declarantul de obligativitatea conformării la cerinţele stabilite.

Actele şi informaţiile suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă se vor solicita conform actelor normative, emise de către Serviciul Vamal."

„34. În situaţia în care sunt îndeplinite prevederile de aplicare a metodei de tranzacţie potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, precum şi nu se stabileşte cel puţin unul din factorii de risc specificaţi la pct.32 alineatul doi din prezentul Regulament, totodată nu se constată discrepanţe considerabile prin compararea mărfurilor identice sau similare anterior importate cu cele de evaluat, organul vamal acceptă metoda de tranzacţie.

În cazul nerespectării dispoziţiilor alineatului unu sau în situaţia vizată la pct.33 alineatul trei din prezentul Regulament, metoda de tranzacţie nu poate fi acceptată şi organul vamal informează declarantul, prin înmânarea actului de inspecţie despre:

a) necesitatea prezentării actelor/informaţiilor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă în termenul ce nu va depăşi prevederile art.199 din Codul vamal; sau

b) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor prevăzute de articolelor 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie; sau

c) dreptul de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie."

„36. Atunci când declarantul furnizează actele şi/sau informaţiile suplimentare, dar în urma examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sunt înlăturate şi/sau persistă factori de risc potenţial (discrepanţe considerabile stabilite prin compararea valorii mărfurilor de evaluat cu valoarea mărfurilor identice sau similare perfectate) sau declarantul nu prezintă în termenul stabilit acte şi/sau informaţii suplimentare, organul vamal informează declarantul prin înmânarea actului de inspecţie, despre:

a) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute de articolelor 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal; sau

b) obligaţia de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente în mărimea stabilită de către organul vamal.

În sensul alineatului unu din prezentul punct declarantul este informat de către organul vamal în termen de cel mult o zi lucrătoare din momentul prezentării actelor şi/sau informaţiilor suplimentare, dar cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de art.199 din Codul vamal, iar în cazul neprezentării actelor - imediat la expirarea termenului stabilit pentru prezentarea acestora."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate, care se referă la dreptul autorității vamale de a-i solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe, în cazul în care există îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, vin în contradicție cu drepturile fundamentale ale agenților economici referitoare la viața intimă, familială și privată, precum și secretul corespondenței.

13. De asemenea, autorul susține că, în baza prevederilor contestate, autoritatea vamală nu-l informează pe importator despre motivele pentru care s-a luat decizia de majorare a valorii mărfii în vamă. Mai mult, aceasta nu adoptă nicio decizie motivată care ar justifica acțiunile autorității.

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 20, 21, 26, 34 și 53 din Constituție.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, a Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și a Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Vladimir Grosu, în dosarul nr.3a-1275/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 7 alin. (2) și 8 alineatele (3) și (6) din Legea cu privire la tariful vamal, pct. 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și punctelor 9, 34 și 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016.

19. Legea cu privire la tariful vamal reglementează modul de formare şi de aplicare a tarifului vamal la mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, regulile de supunere a acestora taxelor vamale, precum şi metodele de determinare a valorii în vamă şi a ţării de origine a mărfurilor.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că articolul 7 alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal prevede că, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunțată, declarantul, la cererea autorității vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de lege.

21. Potrivit articolului 8 alin. (3) și alin. (6) din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunțate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de lege. După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate de el drept bază la calcularea drepturilor de import.

22. Curtea reține că importul mărfurilor se efectuează cu respectarea normelor prevăzute în Codul vamal al Republicii Moldova, în Legea cu privire la tariful vamal şi în alte acte normative care reglementează importul mărfurilor.

23. Așadar, potrivit pct. 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, autoritatea vamală este în drept să solicite importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe, în cazul în care există îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, pentru a ajuta la determinarea valorii mărfii în vamă.

24. În acelaşi timp, Curtea constată că pct. 34 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor prevede că în cazul în care metoda tranzacţiei nu poate fi acceptată organul vamal informează declarantul despre necesitatea prezentării informaţiilor suplimentare sau dreptul de a declara valoarea mărfii prin aplicarea altor metode.

25. În cazul în care declarantul prezintă informaţii incomplete sau nu le prezintă în termenul stabilit, acesta este informat suplimentar, în termen de cel mult o zi din momentul prezentării actelor şi/sau informaţiilor, dar cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de articolul 199 din Codul vamal.

26. Curtea observă că autoritatea vamală este obligată să informeze declarantul despre imposibilitatea aplicării unei metode de determinare a mărfii în vamă. În acelaşi timp, declarantul are dreptul de a solicita, în scris, prezentarea motivelor.

27. Prin urmare, Curtea menționează că prin Decizia nr. 127 din 15 decembrie 2017 a examinat unele prevederi ale articolului 8 alin. (5) şi alin. (6) din Legea cu privire la tariful vamal şi ale punctelor 32, 34 şi 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016. Curtea a reținut că problema ridicată, referitoare la obligaţia autorităţii vamale de a aduce la cunoştinţa declarantului toate motivele deciziei luate doar la cerere, nu poate constitui o încălcare a articolului 34 din Constituţie, care garantează dreptul la informaţie (§ 30).

28. În partea ce ţine de încălcarea accesului liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie, Curtea menţionează că deciziile cu caracter administrativ ale organelor vamale pot fi supuse controlului judecătoresc. Potrivit articolului 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

29. De asemenea, articolul 7 din Legea cu privire la tariful vamal prevede că, în cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atât în faţa autorităţii vamale, cât şi în faţa instanţei de judecată.

30. Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate își bazează pretențiile pe faptul că, în cazul în care există îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală este în drept să solicite importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe, și pe modul de determinare de către organele vamale a valorii mărfii în vamă.

31. Curtea reţine că aceste argumente nu pot constitui critici de neconstituţionalitate, iar problemele invocate privind competența autorității vamale de a solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe, în cazul în care există îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă și stabilirea valorii mărfii în vamă contrar prevederilor legale pot fi soluţionate în instanţa de judecată.

32. Punctul 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și punctele 9, 34 și 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, au fost elaborate pentru executarea legilor.

33. De asemenea, Curtea menţionează că exercitarea controlului legalităţii asupra unei hotărâri de Guvern care a fost elaborată pentru executarea legilor revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. Această concluzie decurge din articolul 114 din Constituţie, potrivit căruia justiţia este înfăptuită în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.

34. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a stabilit că hotărârile Guvernului (cu caracter normativ) sunt susceptibile de controlul legalității, care ţine de competenţa instanțelor de drept comun (DCC nr.1 din 14 iulie 2011; DCC nr.7 din 30 decembrie 2011, § 35; DCC nr.16 din 9 februarie 2018, § 21; DCC nr.27 din 29 martie 2018, § 23).

35. Așadar, având în vedere cele menționate, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 7 alin. (2) și 8 alineatele (3) și (6) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, a pct. 73 subpct. (1) din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005, și a punctelor 9, 34 și 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, ridicată de către dl avocat Vladimir Grosu, în dosarul nr. 3a-1275/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedinte                                 Mihai POALELUNGI

Chişinău, 30 octombrie 2018
DCC nr. 120
Dosarul nr. 141g/2018