DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr.68g/2018
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală
(conexarea cauzelor penale)

CHIŞINĂU
11 iunie 2018

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,
dlui Igor DOLEA,
dlui Victor POPA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 31 mai 2018,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 11 iunie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr. 1-514/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 31 mai 2018 de către dna judecător Svetlana Garștea-Bria de la Judecătoria Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află cauza penală nr. 1-514/17 privind învinuirea dlui Eduard Rudenco de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 264¹ [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe] din Codul penal.

4. Prin încheierea din 21 septembrie 2017, Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni, a admis cererea dlui avocat Ion Crețu, în cauza penală nr. 1-264/17, privind învinuirea dlui Eduard Rudenco de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolul 326 [Traficul de influență] din Codul penal, pentru examinarea chestiunii privind posibilitatea conexării cauzelor într-o singură procedură.

5. În cadrul ședinței de judecată, dna avocat Elena Leancă, apărătorul inculpatului Eduard Rudenco, a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 29 mai 2018, Judecătoria Chișinău, sediul central, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20
Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 42
Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate a cauzelor penale

„(1) În caz de indivizibilitate sau de conexitate a cauzelor penale, judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă.

(2) Constituie indivizibilitate a cauzelor penale cazurile în care la săvârșirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane, când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârșite prin aceeaşi faptă ori în cazul unei infracţiuni continue sau prelungite.

(3) Constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

1) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârșite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

2) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârșite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;

3) când o infracţiune este săvârșită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârșită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;

4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

(4) În caz de conexare a unor cauze privitoare la mai multe persoane învinuite de săvârșirea infracţiunilor în raza de activitate a diferitor instanţe de grad egal sau privitoare la o singură persoană învinuită de săvârșirea câtorva infracţiuni, dacă aceste cauze sunt de competenţa a două sau câtorva instanţe de judecată de grad egal, procesul se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală a cauzei.

(5) Dacă o persoană sau un grup de persoane sunt învinuite de săvârșirea unei singure sau a câtorva infracţiuni şi cauza referitoare la unul din învinuiţi sau la una din infracţiuni este de competenţa unei instanţe ierarhic superioare, procesul se judecă în întregime de instanţa ierarhic superioară.

[Alin.(6) art.42 abrogat prin Legea nr.76 din 21.04.2016, în vigoare 01.04.2017]

(7) Conexarea cauzelor se admite de către instanţa de judecată respectivă în cazul în care acţiunile incriminate nu necesită o încadrare juridică mai gravă, iar la cererea procurorului şi în celelalte cazuri - pentru modificarea acuzării în sensul agravării.

(8) În cazul în care infracţiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, instanţa de judecată poate dispune indivizibilitatea cauzei, dacă aceasta este necesară pentru buna înfăptuire a justiţiei în termene rezonabile şi dacă aceasta nu va împiedica respectarea drepturilor părţilor."

Articolul 43
Instanţa competentă de a conexa cauzele penale

„(1) Conexarea cauzelor se decide de către instanţa căreia îi revine competenţa de judecată conform prevederilor art.42.

(2) În cazurile de indivizibilitate a cauzelor penale, precum şi în cele de conexitate, cauzele, dacă ele au fost depuse în prima instanţă de judecată, se conexează de către aceasta chiar şi după casarea hotărârilor asupra lor şi remiterea cauzelor de către instanţa de recurs pentru rejudecare.

(3) Cauzele se conexează şi de către instanţele de apel sau de recurs de acelaşi grad dacă se află în acelaşi stadiu de judecată."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

9. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală conține o stipulare imperativă, care îngrădește dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia s-ar fi asigurat toate garanțiile necesare apărării sale, precum și dreptul ca conexarea cauzelor penale să fie decisă de către o instanță superioară, cu posibilitatea contestării ulterioare, care constituie o garanție procesuală. Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile contestate creează pentru persoană o situație de incertitudine, motiv pentru care sunt contrare articolelor 20, 21 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

12. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr. 1-514/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, care stabilește instanţa competentă de a conexa cauzele penale.

14. Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate, prin invocarea articolelor 20, 21 și 54 din Constituție, susține în esență că dispozițiile contestate îngrădesc într-un mod disproporționat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituție.

15. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

16. În același timp, Curtea reiterează că liberul acces la justiţie presupune faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.

17. Curtea reține că articolul 43 din Codul de procedură penală stabilește competența instanței de a conexa cauzele penale conform prevederilor articolului 42 din Codul de procedură penală.

18. Potrivit articolului 42 alin.(3) din Codul de procedură penală, constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

1) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârșite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

2) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârșite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;

3) când o infracţiune este săvârșită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârșită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;

4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

19. Conexarea cauzelor se decide de către instanţă printr-o încheiere. Astfel, Curtea menționează că încheierea reprezintă actul instanței de judecată prin care cauzele penale nu se soluționează în fond, ci doar sunt conexate.

20. În acest sens, Curtea menționează că procedura de soluţionare a conexării cauzelor penale nu îmbracă forma unui proces care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba despre o problemă de administrare și de eficiență a actului de justiție. Procedura în care se examinează conexarea cauzelor reprezintă o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu procesului penal, la care se referă cauzele.

21. De asemenea, Curtea notează că conexarea reprezintă o instituție procesuală concepută să asigure o bună-administrare a justiției. Interdicția atacării unor încheieri privind conexarea cauzelor nu presupune faptul că legalitatea și temeinicia acestora nu pot fi controlate de către instanțele ierarhic superioare în același timp cu contestarea sentinței prin care cauza a fost soluționată în fond. Curtea menționează că interdicția contestării încheierii privind conexarea cauzelor nu este una absolută, părțile având posibilitatea să pună problema competenței prin intermediul căilor de atac. În cazul constatării unor încălcări ale prevederilor legale referitoare la competenţa ratione materiae sau ratione personae intervine nulitatea actului procedural, potrivit articolului 251 alin. (2) din Codul de procedură penală.

22. Prin urmare, dispozițiile contestate nu contravin garanțiilor dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituție.

23. În plus, Curtea reiterează că articolul 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenție. Cerința din articolul 6 § 1 din Convenție, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

24. Curtea reține că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparțială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecății, inclusiv prin conexarea cauzelor, respectând caracterul echitabil al procedurii.

25. Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr. 1-514/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedinte                    Mihai POALELUNGI

Chişinău, 11 iunie 2018
DCC nr. 55
Dosarul nr. 68g/2018