Decizia nr. 29 din 26.02.2026
Decizia nr. 29 din 26 februarie 2026 privind excepțiile de neconstituționalitate a articolelor 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) și 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni (stabilirea alocației de îngrijire, însoțire și supraveghere pentru adulții cu dizabilități severe)
Subiectul sesizării: Judecătorie (instanţa de fond)
Decizia:
1. d_29_2026_165g_2024_rou.pdf
Sesizări:
— Opinie separată, formulată în temeiul articolului 36 alineatul (5) din Legea nr.74/2025 cu privire la Curtea Constituțională la Decizia nr. 29 din 26 februarie 2026 ( Nicolae ROȘCA)
Opinie separată :
op_d_29_2026_165g_2024_Nicolae_Rosca_rou.pdf OPINIE SEPARATĂ, Prin prezenta, îmi exprim dezacordul cu Decizia nr. 29 din 26 februarie 2026, prin care Curtea Constituțională a respins ca inadmisibile sesizările nr. 165g/2024, nr. 248g/2024 și 293g/2024 privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) și 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în trei procese de judecată privind stabilirea alocației de îngrijire, însoțire și supraveghere unor adulți cu dizabilități severe și persoanelor care le oferă îngrijire, însoțire și supraveghere. În sesizările lor, autorii au motivat că prevederile contestate instituie un tratament diferențiat între: (i) persoana care îngrijește un copil cu dizabilitate severă în vârstă de până la 18 ani și persoana care îngrijește un adult cu dizabilitate severă; (ii) persoana cu dizabilitate severă din copilărie și persoana căreia i s-a stabilit gradul de dizabilitate severă după atingerea majoratului. Argumentul principal al sesizărilor este că dreptul persoanelor cu dizabilități la o anumită formă de asistență nu poate fi stabilit în funcție de momentul apariției dizabilității. În opinia autorilor, acest lucru este interzis de articolele 16, 47, 51 și 54 din Constituție. Pornind de la cele menționate mai sus, subsemnatul, la adoptarea deciziei cu care îmi exprim dezacordul, am susținut următoarele. 1. Prevederile contestate stabilesc plata alocației pentru persoana cu dizabilitate severă din copilărie și pentru persoana care îngrijește, însoțește și supraveghează un copil cu dizabilitate severă în vârstă de până la 18 ani. În esență, acestea intervin în sfera protecției sociale a persoanei. Prin urmare, Curtea trebuia, așa cum a procedat în mai multe cauze care au vizat o problemă din aceeași categorie cu cea analizată în prezenta cauză, să rețină incidența articolelor 47 și 51 din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 20; HCC nr. 3 din 24 februarie 2024, § 19; HCC nr. 15 din 9 iulie 2024, § 80) 2. Referitor la principiul egalității, garantat de articolul 16 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a menționat că discriminarea are loc atunci când persoane aflate în situații asemănătoare sunt tratate diferit (discriminare directă) sau atunci când persoane care se află în situații diferite sunt tratate în același mod (discriminare indirectă), cu excepția cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv și rezonabil. O condiție esențială pentru existența tratamentului diferențiat reprezintă caracterul comparabil al situațiilor (a se vedea HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 21; HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 39; HCC nr. 35 din 9 noiembrie 2021, § 152). Verificarea respectării acestei cerințe implică compararea situației persoanei cu cea a subiectelor în raport cu care pretinde un dezavantaj (a se vedea HCC nr. 8 din 6 aprilie 2023, § 32). 3. Așadar, Curtea trebuia să analizeze situațiile comparabile între: (i) persoana care îngrijește un copil cu o dizabilitate severă în vârstă de până la 18 ani și persoana care îngrijește un adult cu o dizabilitate severă; (ii) persoana cu o dizabilitate severă din copilărie și persoana căreia i s-a stabilit gradul de dizabilitate severă după atingerea majoratului. 4. Referitor la existența unui pretins tratament diferențiat la acordarea alocației sociale pentru îngrijire, însoțire și supraveghere în cel dintâi caz, autorii au subliniat că persoana care îngrijește un copil cu dizabilitate severă și cea care îngrijește un adult cu dizabilitate severă se află în situații comparabile, pentru că ambele îngrijesc o persoană cu dizabilitate severă copil sau adult. Deși activitatea de îngrijire a unui copil și a unui adult cu dizabilitate severă este, în multe privințe, asemănătoare și poate crea aparența unei situații comparabile, Legea reglementează dreptul la alocație în considerarea dizabilității persoanei îngrijite. Din acest motiv, consider că elementul pe baza căruia trebuie realizată analiza caracterului comparabil al situațiilor, în vederea stabilirii existenței unui eventual tratament diferențiat, îl constituie situația persoanei care beneficiază de îngrijire, nu a persoanei care oferă această îngrijire. Din această perspectivă, deși este adevărat că alocația se achită, până la împlinirea vârstei de 18 ani a copilului cu dizabilitate severă, persoanei care îl îngrijește, acest fapt are la bază motive care țin de capacitatea juridică limitată a copilului minor, care dobândește exercițiul deplin al drepturilor sale abia la vârsta majoratului (a se vedea, în acest sens, articolul 26 alin. (1) din Codul civil). Astfel, pentru că copilul cu dizabilitate severă nu-și poate revendica și exercita singur drepturile până la împlinirea vârstei de 18 ani, legea prevede că acesta este reprezentat de un părinte sau de un alt reprezentant legal care îi oferă îngrijire. În acest context, categoria persoanelor care îngrijesc un copil cu dizabilitate severă reprezintă o soluție juridică necesară, menită să asigure exercitarea efectivă a dreptului copilului la alocație. În absența acestei soluții, copilul cu dizabilitate severă ar fi lipsit de alocația care i se cuvine și nu ar putea beneficia de aceasta până la dobândirea capacității depline de exercițiu, i.e. la împlinirea vârstei de 18 ani. 5. Un argument suplimentar care confirmă că evaluarea pretinsului tratament diferențiat trebuie efectuată din perspectiva persoanei cu dizabilitate severă este reprezentat de articolul 14 alin. (1) lit. b) din Lege, care prevede dreptul la alocația de îngrijire, însoțire și supraveghere pentru persoanele cu dizabilități severe din copilărie. Litera b) are rolul să asigure continuitatea plății alocației sociale pentru îngrijire, însoțire și supraveghere pentru adultul cu dizabilitate severă, care nu mai poate beneficia de alocație prin intermediul reprezentantului său legal pe baza literei a), odată cu împlinirea vârstei de 18 ani și dobândirea capacității depline de exercițiu. Din acel moment, aplicabilitatea literei a) încetează, iar alocația este acordată pe baza literei b), care reglementează dreptul la alocație pentru persoanele adulte cu dizabilitate severă dobândită din copilărie. Astfel, din perspectiva Legii, există o singură alocație pentru îngrijire, însoțire și supraveghere, care se acordă, până la împlinirea vârstei de 18 ani, persoanei care are în grijă copilul cu dizabilitate severă, iar după această vârstă, direct persoanei care a atins majoratul. În acest sens, expresia „în vârstă de până la 18 ani" de la litera a) și sintagma „din copilărie" de la litera b) au același context normativ și urmăresc același scop: asigurarea protecției continue a persoanei cu dizabilitate severă prin acordarea alocației sociale pentru îngrijire, însoțire și supraveghere. 6. Așadar, nu constat existența unui tratament diferențiat în cel dintâi caz. 7. Referitor la cea de-a doua situație comparată, observ că, potrivit articolelor 3 lit. g) și 14 alin. (1) lit. b) din Lege, persoana cu o dizabilitate severă din copilărie beneficiază de alocație pentru îngrijire, însoțire și supraveghere. Dacă persoana a obținut gradul de dizabilitate severă după atingerea majoratului, ea nu beneficiază de o asemenea alocație. 8. În dezacord cu constatările din decizia Curții, am susținut că aceste categorii de persoane se află în situații comparabile. Nu neg prerogativa legislatorului de a acorda alocații doar anumitor categorii de persoane cu dizabilități, în funcție de posibilitățile financiare ale statului. Totuși, examinarea în fond a sesizării i-ar fi oferit Curții posibilitatea de a verifica dacă legislatorul a respectat exigențele principiului egalității atunci când a reglementat acordarea alocației menționate doar unei categorii de persoane cu dizabilități severe. 9. Din considerentele menționate, am ajuns la concluzia fermă că dispozițiile articolelor 3 lit. g) și 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni fac incidente articolele 16, 47 și 51 din Constituție, iar Curtea trebuia să declare sesizarea admisibilă și să procedeze la examinarea acesteia în fond. Judecătorul Curții Constituționale Nicolae ROȘCA |
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizărilor nr. 165g/2024, nr. 248g/2024 și nr. 293g/2024
privind excepțiile de neconstituționalitate a articolelor 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) și 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni
(stabilirea alocației de îngrijire, însoțire și supraveghere pentru adulții cu dizabilități severe)
CHIŞINĂU
26 februarie 2026
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA, judecători,
cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 26 iulie, la 11 și la 23 decembrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizărilor menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 26 februarie 2026, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolelor 3 literele f) și g), 6 alin. (11) lit. d) și 14 alin. (1) literele a) și b) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de dna Larisa Boxăneanu, reclamantă în dosarul nr. 3-1680/2024 [sesizarea nr. 165g/2024], de dnii Ivan Tregubov și Vladimir Golovatiuc, reclamanți în dosarul nr. 3-4089/2024 [sesizarea nr. 248g/2024], și de dl Ion Bargan, reclamant în dosarul nr. 3-2719/2023 [sesizarea nr. 293g/2024], toate dosarele pendinte la Judecătoria Chișinău.
2. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de dnele judecătoare Cristina Panfil, Rodica Nicula și Violeta Chisilița de la Judecătoria Chișinău.
3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 165g/2024.
4. În cadrul examinării cauzei, doamna judecătoare Viorica Puica i-a prezentat Plenului o cerere de abținere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituțională a decis admiterea cererii.
ÎN FAPT
A. Circumstanțele litigiilor principale
I. Sesizarea nr. 165g/2024
4. La 18 ianuarie 2024, dna Larisa Boxăneanu a formulat o cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Anenii Noi (în continuare, CTAS) cu privire la stabilirea alocației pentru ea și pentru mama sa, pe care o îngrijește, însoțește și supraveghează, aceasta fiind o persoană cu dizabilitate severă.
5. Prin Decizia nr. 275 din 15 februarie 2024, CTAS a refuzat stabilirea alocațiilor în discuție, menționând că nici dna Larisa Boxăneanu, nici mama sa nu se încadrează în categoria persoanelor care pot beneficia de alocații în sensul Legii nr. 499 din 14 iulie 1999. Nefiind de acord cu această decizie, dna Larisa Boxăneanu a formulat o cerere prealabilă, care a fost respinsă de către Casa Națională de Asigurări Sociale ( în continuare, CNAS).
6. Dna Larisa Boxăneanu, fiind tutorele mamei sale, a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva CNAS cu privire la anularea Deciziei menționate mai sus și stabilirea alocației pentru ea și pentru mama ei.
7. În procesul examinării cauzei, dna Larisa Boxăneanu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) şi 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.
8. Printr-o încheiere din 24 iulie 2024, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.
II. Sesizarea nr. 248g/2024
9. La 12 iulie 2024, dnii Ivan Tregubov și Vladimir Golovatiuc au formulat o cerere către CTAS Rîșcani cu privire la achitarea alocației pentru dl Ivan Tregubov, având în vedere că i s-a stabilit o dizabilitate severă, și pentru dl Vladimir Golovatiuc, pentru că îl îngrijește, îl însoțește și îl supraveghează pe fiul său (dl Ivan Tregubov).
10. Prin Decizia nr. T/1/24 din 22 iulie 2024, CTAS a refuzat stabilirea alocațiilor în discuție, menționând că nici Ivan Tregubov, nici tatăl său nu se încadrează în categoria persoanelor care pot beneficia de alocații în sensul Legii nr. 499 din 14 iulie 1999. Nefiind de acord cu această decizie, dnii Ivan Tregubov și Vladimir Golovatiuc au formulat o cerere prealabilă, care a fost respinsă de către CNAS.
11. La 11 septembrie 2024, dnii Ivan Tregubov și Vladimir Golovatiuc au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva CNAS cu privire la anularea deciziei și a răspunsului oferit și pentru stabilirea alocațiilor.
12. La 3 decembrie 2024, dnii Ivan Tregubov și Vladimir Golovatiuc au ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) şi 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.
13. Printr-o încheiere din 6 decembrie 2024, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.
III. Sesizarea nr. 293g/2024
14. La 6 iunie 2023, dl Ion Bargan a formulat o cerere către CTAS Ungheni cu privire la stabilirea alocației pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere, având în vedere că este o persoană cu dizabilitate locomotorie severă.
15. Prin Decizia din 14 iunie 2023, CTAS a refuzat stabilirea alocației pentru că dl Ion Bargan nu se încadrează în categoria persoanelor care pot beneficia de alocații potrivit articolului 14 din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999. Nefiind de acord cu aceasta decizie, dl Ion Bargan a contestat-o în prealabil, însă nu a primit niciun răspuns de la CNAS.
16. La 19 septembrie 2023, dl Ion Bargan a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva CNAS cu privire la anularea Deciziei menționate mai sus și stabilirea alocației.
17. În procesul examinării cauzei, la 19 august 2024, dl Ion Bargan a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) şi 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.
18. Printr-o încheiere din 19 decembrie 2024, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.
B. Legislația pertinentă
19. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială."
Articolul 47
Dreptul la asistență și protecție socială
„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare.
(2) Cetățenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor."
Articolul 51
Protecția persoanelor cu dizabilități
„(1) Persoanele cu dizabilități beneficiază de o protecție specială din partea întregii societăți. Statul asigură pentru ele condiții normale de tratament, de readaptare, de învățământ, de instruire și de integrare socială.
(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forțat, decât în cazurile prevăzute de lege."
Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.
(2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității justiției.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății."
20. Prevederile relevante ale Legii nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni sunt următoarele:
Articolul 3
Beneficiarii alocațiilor
„De alocații beneficiază următoarele categorii de persoane:
[...]
f) persoanele care îngrijesc, însoțesc și supraveghează un copil cu dizabilități severe în vârstă de până la 18 ani;
g) persoanele cu dizabilități severe din copilărie - pentru îngrijire, însoțire și supraveghere;
[...]."
Articolul 6
Stabilirea și plata alocațiilor
„[...]
(11) Alocațiile se stabilesc şi se plătesc în următoarele termene:
[...]
d) alocația pentru îngrijire, însoțire şi supraveghere:
- persoanelor specificate la art. 14 alin. (1) lit. a) - de la data stabilirii alocației pentru persoana cu dizabilități;
- persoanelor specificate la art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) - de la data stabilirii alocației pentru persoana cu dizabilități sau a pensiei de dizabilitate;
[...]."
Articolul 14
Condițiile de stabilire a alocației
„(1) Alocația pentru îngrijire, însoțire și supraveghere se stabilește:
a) persoanelor care îngrijesc, însoțesc și supraveghează la domiciliu un copil cu dizabilități severe în vârstă de până la 18 ani;
b) persoanelor cu dizabilități severe din copilărie;
[...]."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor excepțiilor de neconstituționalitate
21. Autorii excepțiilor susțin, pe de o parte, că, potrivit prevederilor contestate, persoana care îngrijește un copil cu o dizabilitate severă în vârstă de până la 18 ani are dreptul la alocația de îngrijire, însoțire și supraveghere. Pe de altă parte, persoana care îngrijește de o persoană cu dizabilitate severă în vârstă de peste 18 ani nu primește această alocație. Autorii excepțiilor consideră că aceste două categorii se află în situații comparabile, deoarece ambele îngrijesc de persoane cu dizabilități severe. De asemenea, persoana care îngrijește o persoană cu dizabilitate severă în vârstă de peste 18 ani nu se poate încadra în câmpul muncii și se află în imposibilitatea de a câștiga venituri. Deși situațiile sunt similare, persoanele în discuție sunt tratate în mod diferit de legislator. Acest tratament nu urmărește niciun scop legitim.
22. De asemenea, autoarea sesizării nr. 165g/2024 susține că, potrivit normelor contestate, persoana cu dizabilitate severă din copilărie beneficiază de alocație pentru îngrijire, însoțire și supraveghere. Din contră, persoana căreia i s-a stabilit gradul de dizabilitate severă după vârsta de 18 ani nu beneficiază de o asemenea alocație. În acest caz, criteriul de delimitare a acestor categorii de persoane este momentul dobândirii dizabilității severe. Autoarea sesizării consideră că persoanele cu dizabilități severe trebuie să fie tratate în mod egal, indiferent de momentul dobândirii dizabilității, adică ambele categorii trebuie să beneficieze de o asemenea alocație.
23. În opinia autorilor sesizărilor, prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 47, 51 și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
24. Examinând admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
25. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, ține de competența Curții Constituționale.
26. Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de reclamanți în procese și sunt formulate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
27. Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă articolele 3 lit. f) și g), 6 alin. (11) lit. d) și 14 alin. (1) lit. a) și b) din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.
28. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în trei cauze civile care au ca obiect examinarea unor cereri de chemare în judecată privind anularea deciziilor CTAS și stabilirea alocațiilor pentru persoanele cu dizabilități severe și pentru persoanele care îngrijesc, însoțesc şi supraveghează persoane cu dizabilități severe. Astfel, Curtea a admis că instanța de judecată va aplica prevederile criticate în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.
29. Autorii excepțiilor afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 51 (protecţia persoanelor cu dizabilităţi) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.
30. În jurisprudența sa, Curtea a precizat că articolele 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea HCC nr. 15 din 9 iulie 2024, § 69). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 3 din 24 februarie 2022, § 15). Articolul 54 din Constituție îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr. 12 din 23 aprilie 2024, § 26).
31. Cu privire la incidenţa articolelor 47 și 51 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a reţinut că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul drepturilor sociale, iar drepturile prevăzute de articolul 47 din Constituţie nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Garanţiile sociale nu au un caracter necondiţionat, legiuitorul fiind în drept de a stabili condiţii specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. Astfel, modul de stabilire a alocaţiilor sociale de stat reprezintă o opţiune a legislatorului, acesta fiind liber, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat atunci când realităţile economice şi sociale o impun (DCC nr.24 din 10 martie 2017, § 22-23; DCC nr. 15 din 10 februarie 2020, § 21).
32. Curtea constată că prin Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni legislatorul a instituit un mecanism de protecție socială destinat persoanelor vulnerabile care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind sistemul public de pensii. Prin definirea expresă a categoriilor de beneficiari, legislatorul a urmărit să asigure un nivel minim de protecție socială, inter alia, persoanelor care îngrijesc, însoțesc şi supraveghează un copil cu dizabilităţi severe în vârstă de până la 18 ani și persoanelor cu dizabilităţi severe din copilărie. Legislatorul a stabilit că categoriile respective vor beneficia de o alocație plătită din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat (a se vedea articolele 1 și 4 din Lege).
33. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, având la bază principiul contributivităţii, sistemul public de pensii ţine de competenţa legislatorului, căruia îi este recunoscută o marjă discreţionară largă în materie de stabilire a condiţiilor şi a criteriilor necesare pentru beneficierea de o anumită categorie de pensie, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale ce rezultă din prevederile constituţionale (DCC nr.111 din 1 octombrie 2020, § 22). Caracterul necontributiv al protecției sociale oferite de normele contestate determină Curtea să constate cu atât mai mult că, în acest domeniu, legislatorul deține o marjă de apreciere largă, întrucât prestațiile în discuție nu se bazează pe contribuții individuale ale beneficiarilor și nu generează drepturi patrimoniale câștigate.
34. Astfel, Curtea subliniază distincția esențială dintre prestațiile bazate pe contribuții individuale și generatoare de așteptări patrimoniale protejate și prestațiile necontributive, finanțate exclusiv din bugetul de stat, care nu dau naștere unor drepturi câștigate în sensul articolului 47 din Constituție. În cazul prestațiilor necontributive libertatea de reglementare a legiuitorului este mai amplă.
35. Prin urmare, controlul de constituționalitate în domeniul excepțiilor de neconstituționalitate analizate se limitează la verificarea caracterului nearbitrar al opțiunii legislative, care presupune existența unui scop legitim de interes public urmărit de legislator și o legătură rațională între criteriul de diferențiere utilizat și scopul urmărit de norma contestată. Curtea nu este îndrituită să evalueze dacă soluția legislativă este optimă, echitabilă sau preferabilă din punct de vedere social, ci doar dacă aceasta este vădit lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă. Controlul Curții nu se substituie evaluării oportunității politicii publice din domeniul social.
36. Analizând argumentele autorilor sesizărilor, Curtea constată că aceștia ignoră, în primul rând, caracterul necontributiv al alocației sociale și scopul precis al legii, care nu este de a compensa integral pierderea capacității de muncă, ci de a acorda un sprijin minim persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea dreptului la pensie.
37. În același timp, decizia legislatorului de a acorda o alocație persoanelor care îngrijesc, însoțesc şi supraveghează un copil cu dizabilităţi severe în vârstă de până la 18 ani și persoanelor cu dizabilităţi severe din copilărie nu ignoră vulnerabilitatea persoanelor care dobândesc dizabilitatea severă după vârsta de 18 ani, ci reprezintă opțiunea legislatorului de a acorda protecție prioritară copiilor, care reprezintă un criteriu obiectiv legitim de diferențiere ca efect al aplicării cumulative a art. 51 și art. 50 din Constituție, coroborate cu principiul interesului superior al copilului. Mai mult decât atât, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că persoanele cu dizabilităţi titulare de alocaţii sociale nu formează un grup omogen, iar criterii ca genul, gradul afectării, maladia şi momentul apariţiei dizabilităţii: la naştere, în copilărie sau ulterior pe parcursul vieţii, determină mai multe deosebiri. De asemenea, Curtea a notat că limitările sunt resimţite diferit şi în funcţie de severitatea dizabilităţii, caracterul ei accentuat sau mediu, apariţia sa în copilărie, la maturitate sau la bătrâneţe etc. (HCC nr.15 din 9 iulie 2024, § 85).
38. Diferențierea între persoanele cu dizabilități severe din copilărie și cele care dobândesc dizabilitatea severă la vârsta adultă are o legătură rațională evidentă cu scopul normei, deoarece dizabilitatea apărută în copilărie afectează întregul parcurs educațional, profesional și social al persoanei, generând o dependență de sprijin extern pe termen lung. Prin urmare, acordarea unui nivel de protecție suplimentar acestei categorii de persoane se încadrează în marja discreționară a legislatorului.
39. Este firesc ca atunci când legislatorul instituie mecanisme de protecție socială minimă cu caracter necontributiv să existe diferențieri între categoriile de beneficiari, întrucât resursele financiare ale statului sunt limitate, iar statul nu poate aplica măsuri de protecție pentru toate categoriile vulnerabile. În lipsa unor asemenea diferențieri, mecanismele de protecție socială și-ar pierde caracterul sustenabil.
40. Curtea reține că, de fapt, autorii sesizărilor pretind o extindere a sferei de aplicare a legii. Totuși, o asemenea solicitare excedează competenței de control al constituționalității, întrucât presupune modificarea regimului general al protecției sociale stabilit de legea contestată, domeniu rezervat Parlamentului în baza articolului 72 alin. (3) lit. j) din Constituție.
41. Prin urmare, pe baza celor menționate, Curtea constată că sesizările nu întrunesc condițiile de admisibilitate și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.
Pentru motivele arătate, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. f), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolelor 3 literele f) și g), 6 alin. (11) lit. d) și 14 alin. (1) literele a) și b) din Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni. Aceste excepții au fost ridicate de dna Larisa Boxăneanu, reclamantă în dosarul nr. 3-1680/2024 [sesizarea nr. 165g/2024], de dnii Ivan Tregubov și Vladimir Golovatiuc, reclamanți în dosarul nr. 3-4089/2024 [sesizarea nr. 248g/2024], și de dl Ion Bargan, reclamant în dosarul nr. 3-2719/2023 [sesizarea nr. 293g/2024], toate dosarele pendinte la Judecătoria Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte Domnica MANOLE
Chișinău, 26 februarie 2026
DCC nr. 29
Dosarul nr. 165g/2024
