Opinie separată : Opinie-separata-V.-Turcan_d_100_2023_rou.pdf

Opinie separată
formulată pe baza articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolului 67 din Codul jurisdicției constituționale 

Prin Decizia nr. 100 din 10 august 2023, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile sesizările pentru controlul constituționalității articolului 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, depuse de dnii Vlad Batrîncea și Adrian Albu, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, de dnii avocați Nicolae Posturusu, Petru Balan și Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, parte în dosarul nr. 1r-arest-3/2023, pendinte la Curtea Supremă de Justiție, precum și de dna Neonila Casian, reclamantă în dosarul nr. 2ra-1654/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Autorii sesizărilor au afirmat, în special, că o Curte Supremă de Justiţie compusă temporar din magistrați din cadrul Curții de Apel Chișinău, al Judecătoriei Bălţi, al Judecătoriei Chișinău și al Judecătoriei Criuleni nu este o instanță de judecată supremă competentă, conform articolelor 20 şi 81 din Constituție, să se pronunțe asupra cauzelor aflate pe rolul Curții Supreme de Justiție. Instanța de judecată nu reprezintă sediul autorității sau denumirea ei; magistrații compun instanța de judecată şi reprezintă chintesența ei. Prezența temporară în corpul de judecători al Curții Supreme de Justiție a unor judecători cu funcții permanente în instanțe de judecată de rang inferior încalcă competența constituțională a Curții Supreme de Justiție.

De asemenea, autorii sesizărilor susțin că administrarea justiției și independența justiției reprezintă două compartimente interdependente, legătura indisolubilă dintre ele fiind determinată de un scop unic fundamental: înfăptuirea unei justiții efective.

Autorii sesizărilor au susținut că prevederile contestate încalcă dreptul persoanelor la examinarea cauzelor de către o instanță legal instituită și competentă. Potrivit autorilor sesizărilor, articolul 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 contravine articolelor 6, 7, 20, 23, 115, 116 și 122 din Constituție.

Analizând sesizările în discuție, Curtea Constituțională nu a dat curs argumentelor referitoare la neconstituționalitatea normei contestate și a decis că sesizările nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Nefiind de acord cu concluziile colegilor judecători constituționali, am formulat prezenta opinie separată, din următoarele considerente.

Norma legală contestată stabilește: „În cazul în care buna funcţionare a Curţii Supreme de Justiţie este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanţele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de ocupare a funcţiei de judecător al Curţii Supreme de Justiţie.”

Curtea a observat că alineatul (5) al articolului 116 din Constituție stabilește condițiile care limitează deciziile privind cariera judecătorilor. Transferul temporar al judecătorilor reprezintă o măsură care ține de cariera lor. Astfel, asemenea decizii trebuie adoptate pe baza unor criterii obiective, conform principiului meritocrației, într-o procedură transparentă și doar cu acordul judecătorilor în discuție (a se vedea DCC nr. 100 din 10 august 2023, § 27).

Totuși, această normă constituțională prevede că deciziile privind cariera judecătorilor trebuie să fie adoptate în condițiile legii.

În acest context, potrivit articolului 20 alin. (1) [cariera judecătorilor] din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, cariera judecătorilor presupune promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară. Alineatul (4) din aceeași normă stabilește că promovarea judecătorului în funcţia de judecător la o instanţă superioară se face numai cu acordul acestuia, prin concurs, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova. Transferul judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară se face numai cu consimţământul lui, de către Consiliul Superior al Magistraturii. Confom alineatului (6) din același articol, judecătorul se consideră promovat în funcţia de judecător la o instanţă superioară, se consideră numit în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă sau se consideră transferat la o instanţă de acelaşi nivel ori la o instanţă inferioară de la data indicată în decretul respectiv al Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, în hotărârea respectivă a Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii stabilește la articolul 4 [competența Consiliului] alin. (1) literele a) și a¹) că, în vederea exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competențe referitoare la cariera judecătorilor: face propuneri Președintelui Republicii Moldova de numire în funcţie a judecătorilor sau de promovare a acestora la o instanţă superioară; transferă judecătorii la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, eliberează din funcţie judecătorii, numeşte şi eliberează din funcţie preşedinţii sau vicepreşedinţii de instanţă.

Articolul 3 din Legea nr. 64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie enumeră atribuțiile Curții Supreme de Justiție. Astfel, Curtea Supremă de Justiţie are următoarele atribuţii: a) examinează, în calitate de primă instanţă, categoriile de cauze stabilite de lege; b) examinează, în calitate de instanţă de recurs, cauzele de importanţă socială şi juridică, precum şi cele care relevă încălcări deosebit de grave ale legii şi ale drepturilor omului; c) examinează cererile de revizuire în cazurile stabilite de lege; d) ridică excepţii de neconstituţionalitate a actelor normative care urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze concrete; e) soluţionează alte tipuri de cereri şi probleme juridice prevăzute de lege.

Potrivit articolului 7 alin. (5) din Legea nr. 64 din 30 martie 2023, judecătorul Curţii Supreme de Justiţie se numeşte în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova emite decretul de numire în funcţie a judecătorului Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de zile de la data primirii propunerii. Dacă este necesară o examinare suplimentară a dosarului candidatului sau a informaţiei deţinute de o autoritate publică despre candidatul respectiv, acest termen poate fi prelungit cu 15 zile.

Analizând prevederile legale citate supra (ultima fiind o lege specială adoptată de Parlament în aceeași zi cu norma contestată), putem deduce că noțiunea de transfer al judecătorului, chiar și temporar, nu poate fi echivalată cu noțiunea de promovare. Transferul poate fi efectuat doar la o instanță de același nivel sau la o instanță inferioară.

La aceeași concluzie a ajuns și Curtea Constituțională în jurisprudența sa anterioară. Curtea a subliniat că, având în vedere statutul CSJ de instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad, instituţia transferului nu are incidenţă în situaţia judecătorilor CSJ. În cazul în care intervine vacanţa funcţiei pentru un judecător al CSJ, locul acestuia nu poate fi ocupat prin transfer de un judecător de la o altă instanţă. Cauzele lui ar putea fi preluate doar de către un alt judecător de la CSJ sau de un nou judecător numit de Parlament pentru această funcţie (a se vedea HCC nr. 12 din 12 mai 2016, § 46).

Mai mult, promovarea judecătorului prevăzută de articolul 116 alin. (5) din Constituție, în condițiile legilor menționate, printr-un Decret emis de Președintele Republicii Moldova pe baza articolului 88 lit. j) din Constituție, i-ar asigura judecătorului promovat legitimitatea necesară și competența corespunzătoare. În acest mod, li s-ar asigura persoanelor accesul la un tribunal instituit pe baza legii și cu competențe corespunzătoare, așa cum cere articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolul 20 din Constituție.

Așadar, în opinia mea, sesizările în discuție trebuiau să fie declarate admisibile și examinate în fond prin prisma articolelor 1 alin. (3), 20, 88 lit. j), 115 alineatele (1) și (4) și 116 alin. (5) din Constituție.

Judecător al Curții Constituționale                               Vladimir ȚURCAN 

11 august 2023

Opinie separată : d_100_123g_Opinie_separata_-Turcan_Serghei_rou.pdf

1. Prin Decizia nr. 100 din 10 august 2023 au fost declarate inadmisibile sesizările pentru controlul constituționalității articolului 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, depuse de dnii Vlad Batrîncea și Adrian Albu, deputați în Parlamentul Republicii Moldova (sesizarea nr. 123/2023), de dnii avocați Nicolae Posturusu, Petru Balan și Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, parte în dosarul nr. 1r-arest-3/2023, pendinte la Curtea Supremă de Justiție (sesizarea nr. 159g/2023), precum și de dna Neonila Casian, reclamantă în dosarul nr. 2ra-1654/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiție (sesizarea nr. 169g/2023).

2. Potrivit autorilor sesizărilor, prevederile legale contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiție), 115 (instanțele judecătorești) și 116 (statutul judecătorilor) din Constituție, pentru că eludează formatul și ierarhia instanțelor naționale. Prevederile contestate creează un climat favorabil pentru judecătorii detașați, scutindu-i de procedura de evaluare. Ei susțin că deciziile privind selecția și cariera judecătorilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective prestabilite în lege. Asemenea decizii trebuie să se bazeze pe merit, având în vedere calificările, abilitățile și capacitatea necesară pentru a aplica legea. Autorii sesizărilor afirmă că o Curte Supremă de Justiţie compusă temporar din magistrați din cadrul Curții de Apel Chișinău, al Judecătoriei Bălţi, al Judecătoriei Chișinău și al Judecătoriei Criuleni nu este o instanță de judecată supremă competentă, conform articolului 20 din Constituţie. Prezența temporară în corpul de judecători al Curții Supreme de Justiție a unor judecători cu funcții permanente în instanțe de judecată de rang inferior încalcă competența constituțională a Curții Supreme de Justiție. Ei mai invocă în sprijinul sesizărilor Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 12 mai 2016. Astfel, autorii sesizărilor conchid că prevederile contestate încalcă dreptul persoanelor la examinarea cauzelor de către o instanță legal instituită și competentă (a se vedea DCC nr. 100 din 10 august 2023, §§ 17-18, 20-21, 23).

3. În raport cu aceste critici de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că autorii sesizărilor nu au demonstrat de ce dispozițiile articolului 21 alin. (8) din Legea nr. 65 ar încălca, la modul abstract, condițiile stabilite de articolul 116 alin. (5) din Constituție. Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 12 mai 2016, pe care o invocă autorii sesizărilor, are la bază premise diferite și se bazează pe o normă constituțională care a fost ulterior abrogată (a se vedea DCC nr. 100 din 10 august 2023, §§ 28-29). Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea nu s-a pronunțat.

4. Nu susțin această decizie din următoarele considerente.

5. În jurisprudenţa sa, cu referire la transferul pe un termen limitat al judecătorilor din cadrul altor instanțe, Curtea a făcut deosebire între judecătorii judecătoriilor și ai curților de apel, pe de o parte, și judecătorii Curții Supreme de Justiție, pe de altă parte. Având în vedere statutul CSJ de instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad, instituţia transferului nu are incidenţă în situaţia judecătorilor CSJ. În cazul în care intervine vacanţa funcţiei pentru un judecător al CSJ, locul acestuia nu poate fi ocupat prin transfer de un judecător de la o altă instanţă. Cauzele lui ar putea fi preluate doar de către un alt judecător de la CSJ sau de un nou judecător numit de Parlament pentru această funcţie (a se vedea HCC nr. 12 din 12 mai 2016, §§ 44, 46).

6. Prin urmare, interdicția stabilită de Curtea Constituțională referitoare la transferul temporar al judecătorilor la Curtea Supremă de Justiție se bazează pe statutul constituțional al CSJ - instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad (articolul 115 alin. (1) din Constituție). Faptul că a fost modificată modalitatea de numire a judecătorilor la CSJ, prin abrogarea alin. (4) din articolul 116 din Constituție, nu schimbă acest statut constituțional și a fortiori raționamentele Curții Constituţionale din Hotărârea nr. 12 din 12 mai 2016.

7. De facto, prin abrogarea alineatului (4) din articolul 116 din Constituție, Președintele Republicii Moldova a substituit Parlamentul în procedura de numire a judecătorilor Curții Supreme de Justiție. În motivarea acestei decizii, Guvernul a menționat că este necesară uniformizarea procedurilor de numire a judecătorilor din toate instanțele judecătorești, indiferent de nivelul acestora. În acest mod, Guvernul a propus numirea judecătorilor Curții Supreme de Justiție de către Președintele Republicii în baza propunerii Consiliului Superior al Magistraturii. Modul de numire a judecătorilor instanței supreme propus de Guvern consolidează, în mod prezumtiv, independența judecătorilor instanței supreme (a se vedea ACC nr. 2 din 3 decembrie 2020, §§ 46, 48).

8. În jurisprudența sa, Curtea a reţinut că din perspectiva Constituţiei este important ca procedura de selectare a candidaţilor pentru funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie să fie reglementată într-un mod care va asigura accederea în această funcţie a persoanelor cu o înaltă pregătire juridică, independente şi imparțiale. Deși aceste standarde sunt aplicabile pentru toate numirile în funcția de judecător, Curtea a reținut că, atunci când este în discuție funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, ele au o importanță mai pregnantă și intervine o mai mare exigență. De asemenea, Curtea a reținut că prin reglementarea în Constituție a criteriilor pentru numirea și cariera judecătorilor (articolul 116 alin. (5)), criteriile în discuție vor dobândi un caracter rigid, obligatoriu, cu o aplicabilitate îndelungată, contribuind astfel la dezideratul numirii în funcție a unor judecători necesari într-o societate democratică (a se vedea ACC nr. 2 din 3 decembrie 2020, §§ 50, 56). Potrivit Comisiei de la Veneția, numirea judecătorilor potrivit meritelor lor și în baza unor criterii obiective prevăzute de lege reprezintă un principiu fundamental al independenței judiciare (a se vedea § 33 din Opinia comună nr. 983/2020 din 20 martie 2020, CDL-AD(2020)001-e).

9. În baza celor menționate mai sus, constat incidența articolului 116 alineatele (2) și (5) din Constituție în prezenta cauză.

10. Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că acest articol îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (DCC nr. 3 din 24 ianuarie 2023, § 20). Potrivit articolului 6 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

11. Totodată, în evaluarea acestor criterii ale procesului echitabil, Curtea Europeană a statuat că expresia „instituită de lege” din articolul 6 al Convenției se referă nu doar la baza legală a existenței „instanței”, ci și la componenţa tribunalului în fiecare cauză (Ezgeta v. Croația, 7 septembrie 2017, § 38). Clauza instituirii prin lege a unei instanțe trebuie să satisfacă o serie de condiții, cum ar fi independența membrilor săi și durata mandatului lor, imparțialitatea și existența garanțiilor procedurale (Shaykhatarov şi alţii v. Rusia, 15 ianuarie 2019, § 39).

12. Curtea Europeană, în cauza Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, a stabilit un test privind evaluarea eventualelor deficiențe dintr-o procedură concretă de numire în funcţia de judecător. Cu referire la exigenţele impuse de standardul unui tribunal instituit de lege, Curtea Europeană a reţinut că tribunalul este caracterizat de funcţia sa judiciară, trebuind să îndeplinească şi o serie de exigenţe instituţionale, cum ar fi independenţa şi imparţialitatea membrilor săi. Noţiunea de tribunal presupune ca acesta să fie compus din judecători selectaţi pe bază de merit printr-un proces riguros, care să asigure faptul că au fost numiţi cei mai calificaţi candidaţi – atât în termeni de competenţă tehnică, cât şi în termeni de integritate morală. În opinia Curţii Europene, o astfel de selecţie bazată pe merit nu asigură doar capacitatea tehnică a unui organ judiciar de a face justiţie ca „tribunal”, dar este, de asemenea, esenţială în ceea ce priveşte asigurarea încrederii publicului în sistemul judiciar şi servește ca o garanţie suplimentară a independenţei personale a judecătorilor. Iregularitățile din procedura de numire pot compromite legitimitatea unei curți, la care judecătorii numiţi participă ulterior, în calitate de un „tribunal instituit prin lege”. Această corelație între procedura de numire a unui judecător şi „legalitatea” completului de judecată la care participă ulterior un asemenea judecător îşi găseşte, de asemenea, susţinerea în scopul exigenței „stabilit prin lege” (a se vedea §§ 211, 219-222, 225-226 din Hotărârea citată).

13. Prin urmare, constat incidenţa articolului 20 din Constituție în prezenta cauză și consider că la etapa fondului era necesară examinarea situației dacă judecarea cauzelor de către Curtea Supremă de Justiție, formată din judecători transferați temporar de la instanţe de rang inferior, corespunde standardului unei instanțe independente şi imparţiale, instituite de lege.

14. Așadar, în opinia mea, Curtea Constituțională trebuia să declare sesizările nr. 123a/2023, nr. 159g/2023 și nr. 169g/2023 admisibile pentru examinare în fond și să verifice corespunderea articolului 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 cu articolele 20 și 116 alineatele (2) și (5) din Constituție. 

Judecător al Curţii Constituţionale Serghei ŢURCAN 

10 august 2023