Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Hotărârea nr. 19 din 28.06.2007

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.19 din 28.06.2007 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.448-XVI din 28 decembrie 2006 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Monitorul Oficial 94-97/17, 06.07.2007)

Monitorul: Monitorul Oficial nr.94-97/17 din 06.07.2007
Subiectul sesizării: deputat
Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor al regulamentelor și al hotărârilor Parlamentului
Prevedere: prevederi declarate constituționale

Hotărârea Curții Constituționale:
1. ro_2007_h_19.pdf

OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale (Victor PUŞCAŞ)

Prin Hotărîrea sa Curtea a recunoscut constituţionale alineatele (3) şi (4) ale art.280 din Codul fiscal (Legea nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997) şi alin.(3) al art.4 din Legea nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 în redacţia Legii nr.448-XVI din 28 decembrie 2006.

Hotărîrea Curţii este nefondată pentru următoarele motive:

1. Recunoscînd dreptul inalienabil al Parlamentului de a stabili plafoanele minime şi maxime ale sarcinilor fiscale pe întreaga ţară, consider, concretizarea, în cadrul acestor plafoane, a cotelor impozitului pe bunurile imobiliare ţine de competenţa autorităţilor publice locale.

Prevederile art.280 alin.(3) din Codul fiscal, care, prin derogare de la alineatele (1) şi (2), impun în mun.Chişinău, cu excepţia localităţilor din componenţa acestuia, cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare în mărime de 0,02% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, privează autoritatea reprezentativă a mun.Chişinău de dreptul de a stabili cota impozitului printr-o modalitate similară cu alte localităţi. Sistemul diferit de aplicare a impozitului pe bunurile imobiliare amplasate în mun.Chişinău în raport cu cele din alte localităţi va duce la impozitarea diferenţiată a proprietarilor de locuinţe. Chiar în mun.Chişinău vor fi aplicate cote diferite, deoarece primăriile localităţilor din cadrul municipiului au dreptul de a decide asupra cotei impozitului, iar autoritatea reprezentativă a municipiului nu dispune de acest drept.

Potrivit art.58 alin.(2) din Constituţie, sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, iar potrivit art.16 alin.(2) din Constituţie, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Aşezarea justă a sarcinilor fiscale presupune aplicarea faţă de contribuabili a unui sistem fiscal unic, obiectiv şi uniform. Sistemul fiscal diferenţiat afectează principiul egalităţii cetăţenilor şi încalcă drepturile lor patrimoniale.

2. Curtea a recunoscut constituţională prevederea "(4) În cazul în care suprafaţa totală a bunului imobiliar (locuinţă, construcţie principală - construcţie înregistrată cu drept de proprietate a persoanelor fizice, care este utilizată ca locuinţă şi nu este antrenată în activitatea de întreprinzător) - de remarcat, a bunului imobiliar, şi nu a bunurilor imobiliare - n.a. - depăşeşte 100 m² inclusiv, cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare se majorează după cum urmează: de la 100 m² la 200 m² - de 3 ori; peste 200 m² - de 28 de ori".

Supunînd această prevedere unei analize multilaterale, ajungem la o concluzie diametral opusă celei expuse de Curte.

Impozitarea în funcţie de suprafaţa imobilului determinat ca un bun individual, fără a lua în considerare numărul de imobile, are drept rezultat aplicarea limitată a sarcinilor fiscale, deoarece proprietarul a două sau al mai multor imobile va achita impozite pentru fiecare în parte fără să i se aplice cota de majorare, dacă suprafaţa totală a acestora depăşeşte 100 m² sau 200 m².

Impozitul pe bunurile imobiliare trebuie să fie calculat în funcţie de numărul de locuinţe deţinute de proprietar. În caz contrar, persoana care are în posesie cîteva locuinţe ce depăşesc 200 m²va achita impozitul respectiv într-un volum de 28 ori mai mic decît persoana, singura locuinţă a căreia însumează acelaşi număr de metri pătraţi.

În această ordine de idei aducem încă un argument în favoarea opiniei enunţate. Parlamentul deja a adoptat concepţia asupra impozitului pe venit calculată din suma totală a veniturilor obţinute de persoană.

3. Consider că şi prevederea art.4 din Legea nr.1056-XIV din 16.06.2000 contravine art.58 alin.(2) şi art.16 alin.(2) din Constituţie, deoarece stabileşte impozitul pe bunurile imobiliare în funcţie de locul amplasării locuinţei. În cazul acestei prevederi nu are importanţă dacă bunurile imobiliare situate în localităţile rurale au o valoare mai mare decît cele din oraşe.

Prevederea respectivă încalcă, de asemenea, principiul aplicării legii în spaţiu şi, ca rezultat, limitează principiul constituţional al egalităţii tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Pentru considerentele expuse, consider că prevederile contestate trebuiau să fie declarate neconstituţionale.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Vladimir Filat, depusă la 25 ianuarie 2007, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.9 din Codul jurisdicţiei constituţionale. La 28 decembrie 2006 Parlamentul a adoptat Legea nr.448-XVI “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”1. ____________________ 1 M.O. nr.203-206 din 31.12.2006, art.1001. În sesizare, din această lege, se contestă art.I punctul 4 alineatul trei, prin care a fost completat cu alineatele (3) şi (4) articolul 280 din Codul fiscal2, şi art.II punctul 1 alineatul doi, prin care s-a modificat articolul 4 al Legii nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal3. _____________________ 2 Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997, republicat în M.O., 2005, ediţie specială. 3 M.O. nr.127-129 din 12.10.2000, art.886. Operînd cu normele tehnicii legislative, Curtea constată că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie dispoziţiile art.280 alin.(3) şi (4) din Codul fiscal şi art.4 alin.(3) din Legea nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal. Dispoziţiile contestate ale art.280 din Codul fiscal prevăd următoarele: (3) Autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale, inclusiv din localităţile ce fac parte din componenţa municipiului Chişinău, cu excepţia municipiului Chişinău, stabileşte cota concretă a impozitului în mărimea ce va asigura majorarea obligaţiei fiscale în medie cu 10% faţă de anul precedent. Prin derogare de la alin.(1) şi (2), în municipiul Chişinău, cu excepţia localităţilor din componenţa acestuia, cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare se stabileşte în mărime de 0,02% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare. (4) În cazul în care suprafaţa totală a bunului imobiliar (locuinţă, construcţie principală - construcţie înregistrată cu drept de proprietate a persoanei fizice, care este utilizată ca locuinţă şi nu este antrenată în activitatea de întreprinzător) depăşeşte 100 m2 inclusiv, cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare se majorează după cum urmează: - de la 100 m2 la 200 m2 - de 3 ori; - peste 200 m2 - de 28 de ori. Potrivit art.4 alin.(3) din Legea nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, prevederile alin.(2) nu se extind asupra bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor), bunuri a căror impunere, începînd cu 1 ianuarie 2007, se efectuează conform prevederilor Codului fiscal. Autorul sesizării consideră că prevederile legale criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art.16 alin.(2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art.58 alin.(2), privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. În motivarea sesizării se susţine că fixarea unei cote concrete pentru mun.Chişinău lipseşte autoritatea locală reprezentativă de dreptul de a determina cota impozitului în regim similar cu alte localităţi, ceea ce duce la aplicarea diferenţiată a impozitului pe bunurile imobiliare în mun.Chişinău şi în alte localităţi; stabilirea unui sistem diferenţiat de aplicare a impozitelor afectează principiul egalităţii cetăţenilor şi drepturile lor patrimoniale, iar impozitarea conform unui coeficient majorat, fără luarea în considerare a numărului de imobile, aduce atingere principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, deoarece deţinătorul a două sau al mai multor imobile va achita impozite pentru fiecare din ele în parte fără să i se aplice grila de majorare pentru spaţiul cumulativ. De asemenea, autorul sesizării consideră că excepţia impusă de lege pentru satele sau comunele care intră în componenţa municipiilor creează o situaţie de inechitate între contribuabili, afectînd principiul aplicării legii în spaţiu şi în timp.