Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Hotărârea nr. 30 din 18.12.2007

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.30 din 18.12.2007 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.594 din 28 mai 2007 “Cu privire la planurile de înmatriculare în anul 2007 în instituţiile de învăţămînt superior (ciclul I), mediu de specialitate şi secundar profesional”, cu modificările ulterioare (Monitorul Oficial 203-206/25, 28.12.2007)

Monitorul: Monitorul Oficial nr.203-206/25 din 28.12.2007
Subiectul sesizării: deputat
Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor al regulamentelor și al hotărârilor Parlamentului
Prevedere: prevederi declarate constituționale

Hotărârea Curții Constituționale:
1. ro_2007_h_30.pdf

OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale (Victor PUŞCAŞ)

Prin hotărîrea sa Curtea Constituţională a recunoscut constituţională Hotărîrea Guvernului nr.594 din 28 mai 2007 şi, implicit, a îndreptăţit Guvernul în ceea ce priveşte stabilirea cotelor de înmatriculare a studenţilor şi elevilor în instituţiile de învăţămînt în bază de contract în anul 2007.

Consider nefondată hotărîrea Curţii. În opinia mea, Curtea dispunea de două alternative: fie să declare neconstituţională Hotărîrea Guvernului nr.594, fie să sisteze cauza.

1. Potrivit art.102 din Constituţie, hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.

Realizarea de către Guvern a acestei prevederi constituţionale Curtea a argumentat-o prin dispoziţiile Legii nr.64-XII din 31.05.1990 „Cu privire la Guvern". Însă această lege stipulează doar dreptul Guvernului de a crea o bază tehnico-materială şi fonduri speciale pentru dezvoltarea învăţămîntului public, dar nicidecum dreptul de a interveni în procesul de învăţămînt.

Nici Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21.07.1995, specificată în clauza de emitere a Hotărîrii nr.594, nu abilitează Guvernul cu atribuţia de a institui cotele de înmatriculare în instituţiile de învăţămînt.

Potrivit art.41 din Legea învăţămîntului, organul central al administraţiei publice în domeniul învăţămîntului este Ministerul Educaţiei şi Tineretului. Legea învăţămîntului consacră atribuţiile acestui minister referitoare la procesul de instruire şi educaţie în instituţiile de învăţămînt cu diverse forme de proprietate, însă nu-i conferă dreptul de a stabili cotele de înmatriculare în instituţiile de învăţămînt privat şi nici în cele de stat, care, în baza art.49 din Legea învăţămîntului, dispun de statutul de autonomie universitară şi care, în măsura posibilităţilor, cu respectarea standardelor educaţionale de stat, pot efectua înmatricularea studenţilor şi în bază de contract.

2. Legea învăţămîntului, în ansamblu, reglementează învăţămîntul de stat de toate gradele. Reglementarea învăţămîntului privat poate fi considerată o excepţie. Art.36 din Legea învăţămîntului stipulează condiţiile de înfiinţare, reorganizare şi activitate a instituţiilor de învăţămînt privat, dar nu prevede pentru ele anumite cote de înmatriculare. Se ştie că instituţiile de învăţămînt privat aplică aceleaşi standarde educaţionale ca şi instituţiile de învăţămînt de stat.

Trebuie remarcat faptul că Legea învăţămîntului nu prevede obligaţia statului de a susţine învăţămîntul privat, se are în vedere asigurarea tehnico-materială, finanţarea procesului de învăţămînt etc. Hotărîrea Guvernului nr.923 din 04.09.2001 stabileşte condiţiile de plasare în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, studiile cărora au fost finanţate de la bugetul de stat, fără a viza absolvenţii instituţiilor de învăţămînt privat. Plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor care au învăţat în bază de contract nu se efectuează în mod programat.

Mai mult ca atît, pct.5 al Hotărîrii nr.923 prevede că „agenţii economici privaţi, care vor angaja tinerii specialişti, repartizaţi anterior în sectorul public, în primii trei ani de activitate a acestora vor restitui integral instituţiei de învăţămînt cheltuielile aferente formării lor în cazul cînd aceştia nu le-au achitat personal".

Referindu-se la Legea nr.142-XVI din 07.07.2005, Curtea face următoarea deducţie: „Prin actele menţionate, reglementarea procesului de înmatriculare în instituţiile de învăţămînt a fost pusă în sarcina Guvernului, ca fiind necesară în scopul raţionalizării pregătirii specialiştilor pentru activităţile economice necesare societăţii, al asigurării proporţionalităţii între pregătirea cadrelor şi oferta locurilor de muncă din ţară, al evitării formării surplusului de cadre, ce creează dificultăţi la angajarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt, precum şi în scopul asigurării unor studii competitive".

Este adevărat că prin Legea nr.142-XVI Guvernului i s-a atribuit un şir de sarcini, însă acestea nu includ fixarea cotelor de înmatriculare în instituţiile de învăţămînt. Potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.142-XVI „Guvernul va stabili modul de coordonare a cotei de pregătire a cadrelor în instituţiile de învăţămînt superior private şi în cele de stat pe bază de contract, cu achitarea taxei de studii". Astfel, Guvernul avea obligaţia de a stabili „modul de coordonare a cotei de pregătire a cadrelor", dar nu de a fixa cota propriu-zisă. Prin nici o lege Guvernul nu a fost învestit cu o asemenea funcţie.

3. Curtea a analizat dreptul instituţiilor de învăţămînt la autonomie şi a ajuns la concluzia că acest drept, statuat de art.35 alin.(6) din Constituţie, nu este îngrădit.

Remarcăm lipsa de necesitate a instituţiilor de învăţămînt privat de a pretinde la autonomie în general şi la autonomie universitară în special, deoarece aceste instituţii din start sînt autonome. Ele se formează şi obţin licenţă numai în cazul în care întrunesc toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii didactice, urmînd să aplice în mod obligatoriu standardele educaţionale de stat, coordonate cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului. În învăţămîntul privat pot interveni doar autorităţile publice, în condiţiile prevăzute de lege.

Situaţia este diferită în cazul instituţiilor de învăţămînt superior de stat, care cu adevărat dispun de dreptul la autonomie universitară. Conform art.49 alin.(1) din Legea învăţămîntului, „instituţiile de învăţămînt superior de stat pot obţine statut de autonomie universitară, în modul stabilit de Guvern". Obţinînd acest statut, ele sînt în drept să-şi exercite atribuţiile prevăzute de alineatele (2) şi (3) ale art.49, inclusiv să efectueze „admiterea candidaţilor la studii".

Conform art.96 din Constituţie, Guvernul „asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice". În exercitarea acestor atribuţii Guvernul asigură finanţarea sistemului de învăţămînt. Sursa principală de finanţare a sistemului de învăţămînt de stat o constituie mijloacele bugetare. Finanţarea sistemului de învăţămînt de stat se efectuează în funcţie de necesităţile economiei naţionale în specialişti.

Pentru a asigura necesităţile economiei naţionale, Guvernul poate solicita instituţiilor de învăţămînt să pregătească anumite categorii de specialişti, însă nu poate îngrădi înmatricularea studenţilor în instituţiile de învăţămînt, fie private, fie de stat, care dispun de autonomie universitară.

Această concluzie are drept suport actul intitulat „Procesul de la Bologna¹", la care Republica Moldova a aderat la 19.05.2005. Acest act îşi propune să formeze către anul 2010 spaţiul european al învăţămîntului superior, care, la rîndul său, va contribui la realizarea unui scop pe cît de ambiţios, pe atît de nobil - crearea în Europa a celei mai competitive şi mai dinamice economii din lume.

__________________

¹ www.edu.md

Spiritul Procesului de la Bologna poate fi exprimat astfel: cu cît mai mulţi oameni instruiţi are o societate, cu atît mai mari sînt beneficiile ei şi cu atît mai valoroasă este investiţia în viitorul societăţii şi al statului.

Pentru considerentele expuse şi ţinînd cont de jurisprudenţa anterioară a Curţii (hotărîrile nr.6 din 06.02.2001, nr.20 din 12.04.2001, nr.44 din 02.12.2001, nr.21 din 18.04.2002, nr.35 din 24.09.2002, nr.17 din 05.08.2003, nr.21 din 02.09.2004, nr.18 din 06.10.2005, nr.11 din 27.06.2007, nr.13 din 29.05.2007), Curtea Constituţională trebuia să declare neconstituţională Hotărîrea Guvernului nr.594 din 28 mai 2007 integral.

4. În şedinţă reprezentantul permanent al Guvernului a propus Curţii să sisteze cauza.

Menţionăm că hotărîrea contestată a fost adoptată la 28 mai 2007. Autorul a depus sesizarea la Curtea Constituţională la 28 iunie 2007, specificînd ca „întrucît Hotărîrea Guvernului nr.594 a început să producă efecte, solicit respectuos examinarea prezentei sesizări în mod prioritar", avînd în vedere faptul că prevederile contestate vizau înmatricularea studenţilor şi elevilor pentru anul de învăţămînt 2007.

Admiterea în instituţiile de învăţămînt superior are loc în lunile iulie-august şi finalizează la 1 septembrie, odată cu începerea anului de studii.

Conform art.140 din Constituţie şi art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, hotărîrile Curţii Constituţionale produc efect numai pentru viitor. Astfel, odată cu înmatricularea studenţilor şi elevilor pentru anul de învăţămînt 2007 acţiunea prevederilor contestate s-a consumat şi Curtea, în baza acestui fapt şi în corespundere cu jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr.3 din 11.02.1999, M.O. nr.22-23/16 din 04.03.1999), avea obligaţia să sisteze cauza.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Igor Klipii, depusă la 28 iunie 2007, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. În sesizare se contestă constituţionalitatea prevederilor Hotărîrii nr.594 cuprinse în punctul 1 subpunctele patru, cinci şi şase, în punctul 2 subpunctul doi şi în anexele nr.4-6. Prin punctul 1 subpunctele patru, cinci şi şase din Hotărîrea nr.594 Guvernul a aprobat cotele de înmatriculare în anul 2007: - a studenţilor în instituţiile de învăţămînt superior (ciclul I) în bază de contract, conform anexei nr.4; - a elevilor în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate în bază de contract, conform anexei nr.5; - a elevilor în instituţiile de învăţămînt secundar profesional în bază de contract, conform anexei nr.6. Potrivit punctului 2 subpunctul doi din aceeaşi hotărîre, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Culturii şi Turismului, alte ministere care au în subordine instituţii de învăţămînt superior, mediu de specialitate şi secundar profesional, în baza criteriilor elaborate în conformitate cu legislaţia în vigoare, urmau să asigure înmatricularea studenţilor şi elevilor în conformitate cu cotele de înmatriculare, aprobate prin anexele nr.4-6 la hotărîre, pentru învăţămîntul de stat şi privat cu finanţare în bază de contracte încheiate cu persoanele fizice şi juridice interesate. 2. Semnatarul sesizării susţine că la adoptarea Hotărîrii nr.594 Guvernul a depăşit limitele competenţei ce-i revine. În opinia sa, prevederile contestate, care fixează cotele de înmatriculare a elevilor şi studenţilor în instituţiile de învăţămînt în bază de contract, contravin art.35 (Dreptul la învăţătură) şi art.126 (Economia) din Constituţie, art.13 pct.2 lit.b), lit.c) şi lit.e) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966, precum şi art.4 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 23 iunie 1975 „Privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane”. În sesizare se subliniază că prin stabilirea cotelor de înmatriculare pentru instituţiile de învăţămînt în bază de contract Guvernul a restrîns dreptul persoanelor de a asimila o meserie potrivit capacităţilor, libertatea alegerii unui domeniu de pregătire profesională, a limitat, prin metode administrative, accesul la studii al cetăţenilor care doresc să-şi asume cheltuielile pentru instruire. Decalajul dintre cotele de înmatriculare prevăzute pentru instituţiile de învăţămînt de stat şi cele prevăzute pentru instituţiile de învăţămînt privat dovedeşte încălcarea principiului liberei concurenţe şi discriminarea instituţiilor private în raport cu cele de stat. Opinînd că Guvernul poate să fixeze planuri de înmatriculare pentru instituţiile de învăţămînt de stat cu finanţare de la buget, autorul sesizării consideră inadmisibilă stabilirea cotelor pentru instituţiile de învăţămînt privat cu finanţare în bază de contracte. După părerea sa, dispoziţiile contestate încalcă de asemenea principiul autonomiei universitare, deoarece admiterea la studii ţine de competenţa instituţiilor de învăţămînt superior şi depinde de capacitatea lor de şcolarizare. Autorul sesizării subliniază că impunerea anumitor cote de înmatriculare are drept consecinţă reducerea locurilor de muncă şi a salariilor în sfera învăţămîntului, astfel diminuîndu-se calitatea vieţii cadrelor didactice.