DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 108a/2019
privind controlul constituționalității unor prevederi din articolul 85 alin. (1) din Codul penal
(aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe)

CHIŞINĂU

23 septembrie 2019

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ȚURCAN, preşedinte,
dlui Eduard ABABEI,
dnei Domnica MANOLE,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă și
înregistrată pe 31 iulie 2019,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 23 septembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituționalității textului „care nu au mai fost condamnate" din articolul 85 alin. (1) din Codul penal, depusă de către dl Eduard Harunjen, Procuror General.
2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 28 mai 2019, în baza articolului 135 alin. (1) litera a) din Constituție.

A. Legislația pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„[...]

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

4. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 70

Închisoarea

„[...]

(4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe - de 30 ani pentru adulţi, 25 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, şi 15 ani pentru minori.

[...]."

Articolul 79

Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege

(1) Ținând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvârșirea infracţiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională.

[...]."

Articolul 85

Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe

„(1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate - termenul de 15 ani.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5. În argumentarea sesizării, autorul susține că articolul 85 alin. (1) din Codul penal stabilește, între altele, că pedeapsa definitivă pentru cumul de sentințe nu poate depăși termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate - termenul de 15 ani. Totuși, o condiție obligatorie pentru a aplica pedeapsa în cazul unui cumul de sentințe este ca persoana să aibă o condamnare anterioară.

6. Așadar, autorul sesizării a apreciat că textul „care nu au mai fost condamnate" din articolul 85 alin. (1) al Codului penal este imprevizibil și, prin urmare, contrar articolelor 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție.

B. Aprecierea Curții

7. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

8. Curtea remarcă faptul că articolele 25 lit. f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. f) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă Procurorului General dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

9. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.

10. Obiectul sesizării îl constituie textul „care nu au mai fost condamnate" din articolul 85 alin. (1) din Codul penal. Acest articol stabilește regulile de aplicare a pedepsei în cazul unui cumul de sentințe.

11. Autorul sesizării sugerează că textul „care nu au mai fost condamnate" din articolul 85 alin. (1) al Codului penal reprezintă dovada unei incoerențe a legislatorului, deoarece o condiție obligatorie pentru a aplica pedeapsa în cazul unui cumul de sentințe este ca persoana să fi fost condamnată anterior. Astfel, autorul sesizării susține că textul contestat generează o incertitudine juridică și, prin urmare, este imprevizibil, fiind contrar articolelor 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție.

12. Sub acest aspect, Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr. 49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr. 9 din 23 ianuarie 2019, § 15).

13. În consecință, legea trebuie să prevadă în mod clar infracţiunile şi pedepsele care sunt aplicate. Această condiție este îndeplinită atunci când justițiabilul poate cunoaște, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe sau cu ajutorul unor juriști profesioniști, care sunt acțiunile și omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală și care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (Seychell v. Malta, 28 august 2018, § 41).

14. Raportând cele menţionate supra la pretinsa problemă de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea costată că în ipoteza în care după pronunţarea unei sentinţe, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a comis o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă, în întregime sau parţial, partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentinţa anterioară. Articolul 85 alin. (1) din Codul penal stabilește două metode alternative de aplicare a pedepsei în cazul existenței mai multor sentințe: 1) prin cumulul parțial al pedepselor neexecutate; 2) prin cumulul total al pedepselor neexecutate.

15. Totodată, indiferent de metoda aleasă de către instanța de judecată în fiecare caz particular, legislatorul a stabilit că pedeapsa aplicată în cazul unui cumul de sentințe nu poate depăși termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate - termenul de 15 ani.

16. Codul penal deosebeşte trei categorii de persoane, după vârsta pe care o au: (i) minorii - persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani; (ii) persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani; şi (iii) adulţii - persoanele care au atins vârsta de 21 de ani.

17. Categoria persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani a fost introdusă prin Legea nr. 163 din 20 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Prin această lege, legislatorul a stabilit o categorie intermediară de persoane, situată între categoria persoanelor minore şi cea a persoanelor adulte, acordându-le astfel un statut special, în contextul umanizării politicii penale. Astfel, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani pot beneficia, în cazul comiterii unei infracţiuni, de aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege [articolul 79 alin. (1) teza a III-a]. Legislatorul a considerat că săvârşirea unei infracţiuni de către această categorie de persoane poate fi apreciată de către instanţa de judecată ca circumstanţă excepţională. De asemenea, comiterea infracţiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani reprezintă şi o circumstanţă atenuantă stabilită în mod expres la articolul 76 alin. (1) lit. b) din Codul penal (a se vedea DCC nr. 94 din 6 septembrie 2018, § 19 și § 20).

18. Din perspectiva tratamentului sancționator, Curtea observă că persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani și care nu au mai fost condamnate anterior li se poate aplica, în baza articolului 85 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa definitivă pentru un termen de cel mult 15 ani de închisoare, limită stabilită, de altfel, și pentru minori. Spre deosebire de minori, dacă o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani a mai fost condamnată anterior, atunci pedeapsa închisorii în cazul existenței mai multor sentințe neexecutate se aplică conform articolului 70 alin. (4) din Codul penal pentru un termen de cel mult 25 de ani. Deosebirea dintre normele enunțate constă în faptul existenţei sau al lipsei unei condamnări anterioare a persoanei. Incidența unei dispoziţii sau a alteia are loc în funcţie de acest criteriu (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 81 din 9 iulie 2018, § 22).

19. Așadar, rezultă în mod rezonabil că textul „care nu au mai fost condamnate" din articolul 85 alin. (1) din Codul penal se referă la o altă condamnare decât cea susceptibilă a fi luată în considerare la aplicarea pedepsei potrivit regulilor cumulului de sentințe. Prin urmare, Curtea concluzionează că textul supus controlului constituționalității îndeplinește exigențele clarității și previzibilității legii.

20. Având în vedere cele menționate supra, Curtea conchide că excepția de neconstituționalitate este nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității textului „care nu au mai fost condamnate" din articolul 85 alin. (1) din Codul penal, depusă de către dl Eduard Harunjen, Procuror General.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte Vladimir ŢURCAN

Chișinău, 23 septembrie 2019
DCC nr. 93
Dosarul nr. 108a/2019