DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr.138b/2018
privind interpretarea articolului 25 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova
(termenul arestului preventiv)

CHIŞINĂU
11 octombrie 2018

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,
dlui Aurel BĂIEŞU,
dlui Igor DOLEA,
dlui Victor POPA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 10 octombrie 2018,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 11 octombrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. Pe 10 octombrie 2018, dl Adrian Lebedinschi, deputat în Parlament, i-a adresat Curții Constituționale o sesizare privind interpretarea articolului 25 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, care stabilește că termenul arestului preventiv poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

A. Motivele sesizării

2. Autorul sesizării îi solicită Curții Constituționale să explice dacă termenul „cel mult până la 12 luni" prevăzut de articolul 25 alin. (4) din Constituție se referă și la situațiile în care persoana, în baza mandatului de arest emis de către autoritățile din Republica Moldova, este reținută/arestată efectiv pe teritoriul altui stat în vederea extrădării în Republica Moldova, pentru a fi trasă la răspundere penală.

B. Legislația pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 25
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

„(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

4. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 186
Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui

„(1) Termenul ţinerii persoanei în stare de arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei, iar în cazul în care ea nu a fost reţinută - de la momentul executării hotărârii judecătoreşti privind aplicarea acestei măsuri preventive.

(2) Perioada de ţinere în arest a învinuitului, inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil, stabilit în funcţie de complexitatea investigaţiilor necesare pentru descoperirea adevărului şi ținând cont de obligaţia de celeritate în soluţionarea cauzei penale în care învinuitul sau inculpatul este ţinut în stare de arest.

(3) Arestul se dispune pentru un termen de cel mult 30 de zile.

(4) Termenul arestului poate fi prelungit doar atunci când alte măsuri preventive neprivative de libertate nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestului preventiv şi şi-au păstrat actualitatea condiţiile şi criteriile stipulate la art. 175, 176 şi 185.

(5) Fiecare perioadă cu care se prelungeşte arestul preventiv se stabileşte cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2), dar nu poate depăşi termenul de 30 de zile.

(6) În privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane, arestul poate fi aplicat, pentru ambele faze ale procesului penal, pe un termen de cel mult 12 luni cumulativ, până la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond. În termenul de ţinere a învinuitului, inculpatului în stare de arest se include timpul în care persoana:

1) a fost reţinută şi arestată preventiv;

2) a fost sub arest la domiciliu;

3) s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia judecătorului de instrucţie sau a instanţei, pentru expertiză judiciară în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5. Autorul sesizării susține că nu este clar dacă termenul „cel mult până la 12 luni" prevăzut de articolul 25 alin. (4) din Constituție este aplicabil și în situațiile în care persoana este reținută/arestată efectiv pe teritoriul altui stat, în baza mandatului de arest emis de către autoritățile din Republica Moldova, în vederea extrădării în Republica Moldova, pentru a fi trasă la răspundere penală.

B. Aprecierea Curţii

6. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

7. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, interpretarea Constituției ține de competența Curții Constituționale.

8. De asemenea, conform articolului 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, deputatul din Parlamentul Republicii Moldova are competența de a sesiza Curtea Constituțională.

9. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională a cărei interpretare se solicită este incertă, ambiguă sau incompletă.

10. Autorul sesizării îi solicită Curții Constituționale această interpretare prin prisma punctului 2 din dispozitivul Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016, potrivit căruia, în sensul articolului 25 alineatul (4) din Constituţie:

a) Arestul preventiv poate fi aplicat pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi penale, cât şi etapa judiciară, până la emiterea încheierii judecătoreşti prin care persoana este eliberată din arest sau momentul pronunţării sentinţei de către instanţa de fond. Termenul arestului preventiv include timpul în care persoana:

- a fost reţinută şi s-a aflat în arest preventiv;

- a fost sub arest la domiciliu;

- s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia instanţei de judecată, pentru expertiză în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

b) Termenul arestului preventiv curge din momentul reţinerii, iar în cazul în care persoana nu a fost reţinută, din momentul punerii efective în aplicare a mandatului de arest preventiv.[...]

11. Articolul 25 din Constituţie garantează principiul inviolabilităţii libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, potrivit căruia nimeni nu poate fi reţinut şi arestat decât în cazurile şi modul prevăzute de lege.

12. Potrivit dispozițiilor constituționale, arestarea se face în baza unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. În privința legalităţii mandatului poate fi formulat un recurs, în condiţiile legii, în fața instanţei judecătorești ierarhic superioare. Termenul arestului preventiv poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni (articolul 25 alin. (4)).

13. Cu referire la termenul arestului, Curtea Europeană a stabilit faptul că, pentru a determina durata detenției preventive în baza articolului 5 § 3 al Convenției, perioada care trebuie avută în vedere începe în ziua în care inculpatul este luat în custodie și se termină în ziua în care este condamnată, chiar dacă numai în primă instanță (a se vedea Labita v. Italia, 6 aprilie 2000, §§ 145 și 147).

14. În acest sens, Curtea menționează că în cauza Elsner v. Austria, 24 mai 2011, § 137, Curtea Europeană a subliniat că perioada care trebuie luată în considerare pentru a determina durata detenției preventive în sensul articolului 5 § 3 din Convenție începe din ziua în care persoana este transferată ca urmare a unei cereri de extrădare și plasată în detenție provizorie în statul solicitant.

15. Curtea reține că, potrivit articolului 541 din Codul de procedură penală, Republica Moldova se poate adresa unui stat străin cu o cerere de extrădare a persoanei în privinţa căreia se efectuează urmărirea penală, în legătură cu infracţiunile pentru care legea penală prevede o pedeapsă maximă de cel puţin un an de închisoare ori o altă pedeapsă mai aspră sau în privinţa căreia a fost adoptată o sentinţă de condamnare la pedeapsa închisorii pe o durată de cel puţin 6 luni în cazul extrădării pentru executare, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel. Cererea de extrădare se formulează în baza tratatului internaţional la care sunt parte Republica Moldova şi statul solicitat sau în baza obligaţiilor scrise în condiţii de reciprocitate.

16. Extrădarea reprezintă un act de asistență juridică internațională, în materie penală, prin care statul pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană urmărită penal sau condamnată într-un alt stat predă, la cererea statului interesat, acea persoană pentru a fi judecată sau pentru a executa pedeapsa la care a fost condamnată anterior. Rolul principal al extrădării este de a asigura fiecărui stat condiții optime de realizare a justiţiei.

17. Curtea reține că la baza aplicării legii procesual-penale în spaţiu se află principiul teritorialităţii, astfel legea procesual-penală se aplică numai activităţii procesual-penale desfăşurate pe teritoriul ţării, neavând aplicare în afara acestui teritoriu, prin respectarea suveranității celorlalte state.

18. Curtea menționează că autorul sesizării îi solicită, de fapt, interpretarea legii procesual-penale. Totodată, Curtea reține că interpretarea legilor ține de competența Parlamentului și instanțelor de judecată, iar atunci când va exista o interpretare oficială în acest sens, Curtea Constituțională va putea spune dacă această interpretare este conformă cu prevederile constituționale.

19. Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea dlui Adrian Lebedinschi, deputat în Parlament, privind interpretarea unor prevederi din articolul 25 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedinte                             Mihai POALELUNGI

Chişinău, 11 octombrie 2018
DCC nr. 115
Dosarul nr. 138b/2018