H O T Ă R Î R E
pentru controlul constituţionalităţi Hotărîrii Parlamentului nr.30-XVIII din 4 martie
2010 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Victor PUŞCAŞ - judecător-raportor
Petru RAILEAN - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Valeria ŞTERBEŢ - judecător

grefier - Dina Musteaţă, cu participarea reprezentantului autorilor sesizării, Serghei Sîrbu, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Ion Creangă, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.30-XVIII din 4 martie 2010 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament, depusă la 10 martie 2010, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 martie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei şi Asociaţiei „Juriştii pentru drepturile omului".

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la proces,

Curtea Constituţională

a c o n s t a t a t:

1. La 4 martie 2010 Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr.30-XVIII privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie (în continuare - Hotărîrea Parlamentului nr.30-XVIII).

În sesizare se menţionează că prin hotărîrea de demitere a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie Parlamentul a încălcat flagrant principiul fundamental al separaţiei puterilor şi a desconsiderat stipulaţiile art.21 alin.(2) din Legea cu privire la statutul judecătorului, potrivit cărora eliberarea din funcţie a preşedinţilor (vicepreşedinţilor) judecătoriilor şi ai curţilor de apel, precum şi a Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie se efectuează în modul stabilit pentru numirea lor.

Autorii sesizării consideră că Hotărîrea Parlamentului nr.30-XVIII contravine art.1 alin.(3), art.6, art.7, art.8, art.66, art.116, art.123 alin.(1) din Constituţie şi art.13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Examinînd actul contestat prin prisma normelor constituţionale, Curtea reţine următoarele.

Prin Hotărîrea nr.10 din 16.04.2010 „Pentru revizuirea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.16 din 28.05.1998 cu privire la interpretarea art.20 din Constituţie în redacţia Hotărîrii nr.39 din 09.07.2001" Curtea Constituţională a apreciat că actele emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern referitoare la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pe durata mandatului, pot face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi procedurii de adoptare, menţionînd că pînă la adoptarea de către Parlament a cadrului legal pertinent va decide cu discernămînt în cazurile care vizează această categorie de persoane.

Conform alin.(4) art.116 din Constituţia Republicii Moldova şi Legii nr.789-XIII din 26.03.1996 „Cu privire la Curtea Supremă de Justiţie", Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie este numit în funcţie de Parlament, pentru un mandat de 4 ani, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, din rîndurile judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, fapt ce exclude aprecierea funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie ca avînd caracter politic, or, funcţia de judecător este incompatibilă cu activitatea politică.

Curtea reţine că funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie nu este o funcţie politică. De la Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie se cere maximă independenţă şi respectarea tuturor rigorilor legalităţii şi imparţialităţii în exerciţiul funcţiei. El nu trebuie să manifeste loialitate şi consecvenţă pentru realizarea scopurilor politice şi, ca urmare, nu poate să suporte anumite îngrădiri în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie nu se poate adresa în contenciosul administrativ pentru protecţia drepturilor sale ce rezultă din raporturile de serviciu.

În consecinţă, Curtea Constituţională a decis că Hotărîrea Parlamentului nr.30-XVIII, care este un act cu caracter individual şi se referă la demiterea unei persoane oficiale exponente a unui interes public deosebit, numite pe durata mandatului, este pasibilă de controlul constituţionalităţii sub aspectul procedurii de adoptare.

3. Dispoziţiile constituţionale privind separaţia puterilor legislativă, executivă şi judecătorească (art.6), privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor instanţelor judecătoreşti (art.116 alin.(1)), privind stabilirea prin lege organică a organizării instanţelor judecătoreşti, a competenţei acestora şi a procedurii de judecată (art.115 alin.(4)) consacră justiţia ca o ramură independentă a puterii de stat.

Consacrarea constituţională a procedurii de desemnare a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie (art.116 alin.(4)) constituie o garanţie a independenţei acestuia şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce-i revin conform Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

Prin Hotărîrea nr.7 din 18.03.2004 „Privind interpretarea dispoziţiilor art.116 alin.(3) din Constituţie", aplicînd principiul analogiei dreptului, Curtea Constituţională a stabilit că termenul mandatului Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie constituie 4 ani. În baza interpretării date de Curte, prin Legea nr.174-XVI din 22.07.2005 au fost operate modificări în Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, conform cărora preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie - preşedinţi ai colegiilor, vicepreşedinţii colegiilor Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de către Parlament pe un termen de 4 ani, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Atît în Hotărîrea precitată nr.7 din 18.03.2004, cît şi în Hotărîrea nr.26 din 23.05.2002 Curtea Constituţională a menţionat factorii pozitivi ai încadrării mandatului preşedinţilor (vicepreşedinţilor) instanţelor de judecată într-un anumit termen, unul dintre factorii invocaţi fiind acela că Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul nu-i poate demite pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

Funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie este de cel mai înalt rang în cadrul puterii judecătoreşti. Rolul important al acestei funcţii derivă din sarcinile care revin Curţii Supreme de Justiţie, organ suprem al puterii judecătoreşti: asigurarea aplicării corecte şi uniforme a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti din ţară, soluţionarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor, garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean, realizarea principiilor prezumţiei nevinovăţiei şi supremaţiei legii, contribuţia la constituirea statului de drept ş.a.

Necesitatea stabilităţii mandatului de Preşedinte al instanţei supreme este determinată de obligaţiile funcţionale ale titularului. Astfel, conform legii, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie prezidează completul de judecată, asigură executarea hotărîrilor adoptate, numeşte judecătorii Curţii responsabili de întocmirea rapoartelor asupra cauzelor, coordonează lucrul Colegiului lărgit al Curţii, numeşte membrii Curţii responsabili pentru întocmirea rapoartelor asupra cauzelor de complexitate deosebită ce se vor judeca în colegii etc. (art.7 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie).

Deoarece Preşedintele instanţei supreme deţine cumulativ două funcţii publice: de judecător şi de preşedinte, el beneficiază concomitent de inamovibilitate în calitate de judecător pînă la atingerea plafonului de vîrstă şi de garanţiile exercitării mandatului pe termenul de 4 ani în calitate de preşedinte, care decurg din principiile constituţionale şi legale de activitate ale Curţii Supreme de Justiţie: al legalităţii şi publicităţii, al separării puterii judecătoreşti de puterea legislativă şi cea executivă, al independenţei puterii judecătoreşti, al realizării dreptului său de a adopta hotărîri legale întemeiate şi echitabile (art.3 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie). Respectarea garanţiilor exercitării mandatului de 4 ani de Preşedinte al instanţei este obligatorie pentru autoritatea abilitată cu dreptul de desemnare, în caz contrar - se diminuează esenţa şi semnificaţia mandatului.

4. În scopul garantării independenţei persoanei ce exercită o funcţie de demnitate publică, normele constituţionale şi legale impun respectarea exercitării termenului mandatului. De regulă, destituirea presupune o procedură mai complicată decît numirea în funcţie sau cel puţin una echivalentă. Procedura de destituire este expres stipulată pentru Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului, Procurorul General ş.a. Pentru comparaţie, potrivit art.64 din Constituţie, Preşedintele Parlamentului este ales cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi, dar este eliberat din funcţie cu cel puţin 2/3 din voturile tuturor deputaţilor. Această rigiditate decurge din raţiunea asigurării independenţei persoanei faţă de acei care au votat pentru alegerea sau numirea sa. În cazul reglementării constituţionale sau legale a procedurii de numire în funcţie, nu este neapărat necesară reglementarea procedurii de destituire, aceasta prezumîndu-se. Astfel, în cazul săvîrşirii unei încălcări incompatibile cu funcţia deţinută, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie este demis de Parlament prin aceeaşi procedură prin care a fost numit, adică la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin urmare, ignorînd Consiliul Superior al Magistraturii în cazul adoptării Hotărîrii nr.30-XVIII privind destituirea Preşedintelui instanţei supreme, Parlamentul a încălcat dispoziţiile art.116 alin.(4) din Constituţie.

5. Potrivit Constituţiei Republicii Moldova şi legii, Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie, aplicarea de măsuri disciplinare şi eliberarea din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor de judecată. Eliberarea din funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art.23 din Legea cu privire la statutul judecătorului, constituie o sancţiune disciplinară, care se aplică potrivit procedurii reglementate de lege. Fiind un organ constituţional independent, care exercită autoadministrarea judecătorească, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti. Întrucît Constituţia şi legea stipulează că Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie este numit în funcţie numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, Parlamentul este în drept să-l elibereze din funcţie de asemenea doar la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu atît mai mult cu cît Legea cu privire la statutul judecătorului prevede expres în art.21 alin.(2) că „în cazul în care preşedinţii (vicepreşedinţii) judecătoriilor şi ai curţilor de apel nu îndeplinesc condiţiile Legii privind organizarea judecătorească, ei pot fi eliberaţi din această funcţie în modul stabilit pentru numirea lor. În acelaşi mod este eliberat Preşedintele şi vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie". Prin urmare, Hotărîrea Parlamentului nr.30-XVIII a depăşit de asemenea limitele unui act superior - ale legii.

În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a arătat că desemnarea şi destituirea judecătorilor şi preşedinţilor de instanţe se realizează cu participarea a cel puţin două autorităţi. Supunînd controlului constituţionalităţii Decretul Preşedintelui Republicii Moldova „Privind eliberarea din funcţie a preşedintelui judecătoriei" şi recunoscîndu-l constituţional, Curtea, pînă la formarea Consiliului Superior al Magistraturii, a considerat acceptabilă procedura de eliberare din funcţie a judecătorilor şi preşedinţilor instanţelor judecătoreşti la propunerea ministrului justiţiei şi al Preşedintelui Judecătoriei Supreme.

În Hotărîrea nr.9 din 27.05.2003 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din legile cu privire la statutul judecătorilor şi cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii Curtea Constituţională a subliniat că Preşedintele ţării nu va proceda la numirea sau la eliberarea din funcţie a judecătorului fără a i se fi prezentat propunerea respectivă a Consiliului Superior al Magistraturii.

Curtea relevă că Legea Supremă impune aceleaşi exigenţe faţă de Parlament în cazul numirii în funcţie şi destituirii Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie. Din prevederile constituţionale şi legale enunţate Curtea deduce rolul primar al Consiliului Superior al Magistraturii în procedurile privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcţia de judecător, preşedinte şi vicepreşedinte al instanţei de judecată. Orice abatere de la această regulă, inclusiv cea admisă prin actul contestat, contravine art.123 alin.(1) din Constituţie.

6. Art.6 din Constituţie, care consacră principiul separării şi colaborării puterilor în stat, obligă autorităţile ce reprezintă cele trei puteri să-şi exercite atribuţiile în strictă concordanţă cu prevederile Constituţiei.

Procedurile privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcţia de judecător, preşedinte şi vicepreşedinte al instanţei de judecată, într-o societate democratică, bazată pe principiul separării puterilor, trebuie să garanteze, pe de o parte, independenţa justiţiei, iar pe de altă parte, să excludă abuzurile puterii judecătoreşti de prerogativele sale. Anume pentru aceste considerente procedurile în cauză sînt organizate şi realizate conform Constituţiei Republicii Moldova, într-o manieră ce angajează obligatoriu Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ ce exercită autoadministrarea judecătorească, şi o autoritate reprezentînd altă putere - Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul.

Numirea în funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie printr-o procedură la care participă egal două autorităţi reprezentînd două puteri ale statului este voinţa legiuitorului constituant de a le determina să-şi coordoneze activitatea pentru o colaborare eficientă în exercitarea prerogativelor ce le revin. Destituirea presupune aceeaşi colaborare a autorităţilor, pentru care scop ele trebuie să respecte procedura prevăzută expres sau care rezultă implicit din Constituţie.

Curtea Constituţională reţine că, în baza principiilor care guvernează independenţa justiţiei, în realizarea procedurilor privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcţia de judecător, preşedinte şi vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, pentru asigurarea separării şi colaborării ramurilor puterii de stat, în sensul art.6 din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Parlamentul sînt interdependente.

În calitate de garant al realizării principiului separaţiei puterilor, statuat în art.6 din Constituţie, Curtea Constituţională, în conformitate cu alin.(3) art.134 din Constituţie, are obligaţia de a declara neconstituţională orice abatere de la acest principiu.

Astfel, Curtea apreciază că prin ignorarea procedurii de eliberare din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie Parlamentul a încălcat art.6, art.116 alin.(4) şi art.123 alin.(1) din Constituţie.

Pentru motivele arătate, conducîndu-se după prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se declară drept neconstituţională Hotărîrea Parlamentului nr.30-XVIII din 4 martie 2010 „Privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie".

2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în ,,Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

Preşedinte                                                       Dumitru PULBERE

Chişinău,
27 aprilie 2010, nr. 11
Dosarul nr. 5a/2010