În şedinţa din 23.09.2010 Curtea Constituţională a confirmat rezultatele referendumului constituţional din 5 septembrie 2010. Nu subscriu la hotărîrea Curţii Constituţionale, în care se afirmă că în campania de organizare şi pe durata desfăşurării referendumului nu au fost constatate "încălcări grave ale prevederilor Codului electoral de natură să influenţeze rezultatele referendumului".

Consider că existau motive serioase pentru a nu trece cu vederea încălcările comise de unele partide politice şi organizaţii social-politice (în continuare - concurenţii electorali), care, în opinia mea, au influenţat rezultatele referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010, prin care poporul a fost chemat să-şi exercite direct suveranitatea de stat, ce-i aparţine. Mă refer la acţiunile PCRM, PSD şi Mişcării social-politice republicane "Ravnopravie", înregistrate la CEC în calitate de concurenţi electorali, care au chemat deschis electoratul la boicotarea referendumului constituţional. Consider că aceste acţiuni cad sub incidenţa art.172 din Codul electoral, fiind încălcări grave care au influenţat rezultatele referendumului.

Îmi voi susţine poziţia prin prevederile Codului electoral, pe care le calific ca norme administrative, ce necesită a fi exercitate în strictă conformitate cu principiul dreptului public "Ce nu este permis, este interzis".

Desfăşurarea, la 5 septembrie 2010, a referendumului constituţional a fost stabilită prin Hotărîrea Parlamentului nr.150 din 07.07.2010, în care s-a arătat că "suveranitatea naţională aparţine poporului, a cărui voinţă constituie baza puterii de stat, pe care o poate exercita, în temeiul art.2, art.66 lit.b), art.75 şi art.141 din Constituţia Republicii Moldova şi în temeiul prevederilor Codului electoral, în mod direct, prin referendum". Art.1 din Codul electoral defineşte referendumul ca fiind un "scrutin prin care poporul îşi exprimă opţiunea în cele mai importante probleme ale statului şi societăţii în ansamblu, avînd drept scop soluţionarea acestora, precum şi consultarea cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit". Unul din principiile electorale, reglementat de art.2 din Codul electoral, prevede că: "Participarea la alegeri este liberă (benevolă). Nimeni nu este în drept să exercite presiuni asupra alegătorului cu scopul de a-l sili să participe sau să nu participe la alegeri, precum şi asupra exprimării de către acesta a liberei sale voinţe." Întrucît legislatorul nu a precizat ce fel de presiuni nu pot fi exercitate asupra alegătorului, prezumăm că aceste presiuni pot fi nu numai fizice, după cum interpretează această sintagmă unii specialişti, dar şi moral-spirituale. Cu toate că interdicţia de a exercita presiuni asupra alegătorului, prevăzută de art.2 al Codului electoral, nu este sancţionată de normele contravenţionale şi administrative, ea trebuie să funcţioneze şi să fie aplicată atît de organele electorale, inclusiv CEC, cît şi de cele de control al activităţii acestora, precum este Curtea Constituţională.

În legătură cu această remarcă, în opinia mea, era necesar ca Parlamentul să prevadă sancţiuni pentru nerespectarea interdicţiei de a exercita orice presiuni asupra alegătorului.

La referendumul republican au dreptul de a participa numai concurenţii electorali înregistraţi de CEC în această calitate. Mai mult ca atît, Regulamentul privind modul de participare a partidelor politice şi a altor organizaţii social-politice la campania electorală pentru desfăşurarea referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010, aprobat prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr.3281 din 13 iulie 2010, prevede: "Odată cu înregistrarea, partidele politice şi organizaţiile social-politice îşi vor exprima opţiunea în problema supusă referendumului republican constituţional." Conform datelor prezentate Curţii, PCRM, PSD şi Mişcarea "Ravnopravie" au solicitat înregistrarea la CEC, declarînd că vor chema electoratul să nu participe la referendum. Luînd în considerare această declaraţie, CEC, în baza normelor Codului electoral, trebuia să nu înregistreze aceste formaţiuni în calitate de concurenţi electorali.

Concurenţii electorali respectivi au promovat această idee prin agitaţia efectuată. Însă, conform art.1 din Codul electoral, prin agitaţie electorală sînt definite acţiunile "de pregătire şi difuzare a informaţiei, care au scopul de a-i determina pe alegători să voteze pentru unii sau pentru alţi concurenţi electorali", dar nu de a-i determina să nu participe la referendum. Această normă cu caracter administrativ nu poate fi interpretată de concurenţii electorali la discreţia lor. Pentru aceste considerente CEC trebuia să interzică orice agitaţie de acest gen şi să retragă înregistrarea concurenţilor electorali respectivi.

În opinia mea, apelurile de boicotare a referendumului constituţional cad sub incidenţa prevederii "alte manifestări ce atentează la regimul constituţional", care "sînt interzise şi pedepsite prin lege", cuprinsă în alin.(3) art.32 din Constituţie.

Aplicabilitatea acestei norme constituţionale rezultă şi din Codul de bune practici în materie de referendum, care în p.II.1.a. recomandă: "Referendumurile democratice nu sînt posibile decît în condiţiile respectării drepturilor omului, în special a libertăţii de exprimare..., inclusiv prin libertatea de înfiinţare a partidelor politice. ...În mod special, demonstraţiile pe căi publice în favoarea sau în defavoarea unui text supus referendumului pot fi supuse autorizării".

Partidele politice care comit astfel de acţiuni pot fi declarate neconstituţionale, întrucît "prin activitatea lor, militează împotriva ... principiilor statului de drept" (alin.(4) art.41 din Constituţie). Or, domnia legii şi exercitarea suveranităţii de către popor, statuată de alin.(1) art.2 din Constituţie, conform căruia "Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct ... în formele stabilite de Constituţie", sînt unanim recunoscute ca principii ale statului de drept.

Pe lîngă faptul că au comis acţiuni subversive, concurenţii electorali respectivi au utilizat în campania contra referendumului resurse publice. Conform probelor prezentate, aceşti concurenţi electorali au beneficiat de timp de antenă gratuit la instituţiile publice ale audiovizualului.

Toate aceste acţiuni pot fi calificate ca presiuni asupra alegătorului cu scopul de a-l sili să nu participe la alegeri. Este necesar de a face o delimitare netă între principiul libertăţii votului sau participării benevole, care este valabil pentru fiecare alegător în parte, şi apelul de a nu participa la scrutin, lansată de un partid politic sau o organizaţie social-politică, înzestrată cu mijloace tehnice, audiovizuale, psihologice, sociale şi chiar administrative de influenţă asupra maselor, care poate fi apreciată ca o activitate organizată de subminare a puterii de stat.

Astfel, consider că acţiunile ilegale ale celor trei concurenţi electorali şi inacţiunea autorităţilor publice competente au influenţat rezultatele referendumului. Rezultatele referendumului ar fi fost previzibile, dacă autorităţile publice competente ar fi luat în consideraţie cota de participare a alegătorilor la ultimele scrutine şi numărul celor care au votat pentru concurenţii electorali care au promovat ideea boicotării referendumului. Autorităţile aveau obligaţia de a stopa acţiunile ilegale ale celor trei concurenţi electorali.

Avînd în vedere boicotarea referendumului constituţional din 5 septembrie 2010 de către trei concurenţi electorali, dintre care unul cu o prezenţă masivă în Parlament, Curtea Constituţională trebuia să declare referendumul nul.