DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 59g/2018
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal și a unor prevederi din articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală

CHIŞINĂU
31 mai 2018

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, președinte,
dlui Aurel BĂIEŞU,
dlui Igor DOLEA,
dlui Victor POPA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 mai 2018,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 31 mai 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, și a textului „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Nițuleac, în dosarul nr. 1a-586/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 22 mai 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (format din dnii judecători Xenofon Ulianovschi, Stelian Teleucă și Silvia Vrabii), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 1 septembrie 2017 un procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale a dispus printr-o ordonanță începerea urmăririi penale in rem, în legătură cu săvârșirea unui presupus trafic de influență, infracțiune prevăzută de articolul 326 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

4. Pe 7 octombrie 2017 dl V. Ciobanu a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 326 alin. (2) literele b) și c) din Codul penal.

5. Pe 14 decembrie 2017, în baza articolului 283 din Codul de procedură penală, procurorul a schimbat învinuirea din 7 octombrie 2017 și i-a înaintat dlui V. Ciobanu o nouă învinuire. Potrivit noii învinuiri, acțiunile dlui V. Ciobanu au fost încadrate sub articolul 326 alin. (1¹) din Codul penal. Pe 27 decembrie 2017 procurorul a trimis cauza penală la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, în vederea examinării acesteia.

6. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 23 februarie 2018 dl V. Ciobanu a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 326 alin. (1¹) din Codul penal, pentru faptul că i-a oferit unei persoane învinuite de trafic de influență informații referitoare la materialele cauzei penale și avantaje manifestate prin explicații detaliate cu privire la acțiunile ce trebuie să le întreprindă pentru ca anumite persoane publice să adopte o decizie, cunoscând că traficantul de influență pretinde o sumă de bani de la V. David, V. David și A. Cojocaru, sub pretextul că are influență asupra unor persoane publice.

7. Nefiind de acord, dl avocat Vladislav Ciobanu-Nițuleac a contestat cu apel sentința primei instanțe.

8. În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, dl avocat Vladislav Ciobanu-Nițuleac a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal și a textului „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală.

9. Prin încheierea din 15 mai 2018, instanța de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluționării ei.

B. Legislația pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16
Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

11. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 324
Corupere pasivă

„(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[...]

(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

Articolul 326
Traficul de influenţă

„[...]

(1¹) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin. (1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin. (1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[...]"

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 283
Schimbarea şi completarea acuzării

„(1) Dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea anterioară în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod.

(2) Dacă, în cursul urmăririi penale, învinuirea înaintată nu s-a confirmat într-o anumită parte a ei, procurorul dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în privinţa acestui capăt de învinuire."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal nu stabilesc că bunurile, serviciile, privilegiile sau avantajele trebuie să fie evaluate în bani și nu stabilesc un prag valoric minim al remunerației ilicite de la care fapta poate fi considerată infracțiune. Astfel, autorul excepției menționează că lipsa acestor reglementări permite ca norma contestată să fie aplicată în mod subiectiv.

14. De asemenea, autorul excepției susține că infracțiunea prevăzută de articolul 326 alin. (1¹) prevede pentru persoanele fizice o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau închisoare de până la 3 ani, indiferent dacă remunerația ilicită depășește sau nu suma de 100 de unități convenționale, în timp ce infracțiunea prevăzută de articolul 324 alin. (4) din Cod prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani dacă suma remunerației ilicite nu depăşeşte 100 unităţi convenţionale. În acest sens, autorul excepției consideră că legislatorul a stabilit un tratament juridic diferit în cazul sancțiunii de la articolul 326 alin. (1¹), spre deosebire de sancțiunea de la articolul 324 alin. (4) din Cod, deși suma remunerației ilicite poate fi identică.

15. Totodată, autorul excepției susține că textul „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală nu este suficient de clar, deoarece nu stabilește dacă organul de urmărire penală poate să dispună schimbarea învinuirii atunci când pentru infracțiunea care face obiectul noii învinuiri nu a fost dispusă începerea urmăririi penale. Astfel, autorul excepției menționează că textul legal criticat este neconstituțional, în măsura în care la etapa urmăririi penale se schimbă acuzarea înaintată învinuitului, dacă în privința noii acuzări nu a fost dispusă începerea urmăririi penale.

16. Prin urmare, autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 7, 15, 16 alin. (1), 20, 21, 23 alin. (2), 25, 26, 46, 54 alin. (1) din Constituție.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, și a Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

19. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Nițuleac, în dosarul nr. 1a-586/18, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal și textul „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală.

21. Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că, în motivarea sesizării, acesta a contestat articolul 326 alin. (1¹) din Codul penal sub aspectul articolelor 16 și 23 din Constituție, iar articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală doar sub aspectul articolului 23 din Constituție.

22. Fără a examina fondul excepției de neconstituționalitate a articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal, Curtea reține că în prezenta cauză inculpatul este învinuit de oferirea unor avantaje sub formă de „informații" și „explicații", care poartă în sine un caracter nepatrimonial. Cu referire la argumentele autorului excepției potrivit cărora norma contestată nu stabilește un prag valoric minim al remunerației ilicite, Curtea reține că aceste aspecte ar putea fi invocate dacă la judecarea cauzei obiectul remunerației ilicite ar avea un caracter patrimonial, deoarece existența unui prag valoric minim presupune că remunerația ilicită poate fi evaluată în bani, fapt care nu este valabil în prezenta cauză. Astfel, Curtea observă că prevederile contestate nu sunt determinante pentru soluționarea cauzei. De altfel, condiţia relevanței excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a aplicabilității textului de lege criticat la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificate și efectele unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. În prezenta cauză, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar servi doar unui interes general, nu soluționării cauzei în care a fost ridicată în mod direct, unde nu ar produce nici un efect.

23. În acest sens, Curtea a menționat în jurisprudența sa că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument riscă să devină unul abstract, pierzându-se în aceste condiţii caracterul concret al excepţiei. Excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o excepţie de procedură care are ca scop împiedicarea pronunțării unei soluții bazate pe o normă neconstituţională. Mai mult, Curtea a menționat că, în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei, aceasta nu manifestă doar o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât se referă în primul rând la situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată (DCC nr. 83 din 6 septembrie 2017, §§ 21-22; DCC nr. 56 din 27 iunie 2017, §§ 23-25).

24. Aceeași soluție este valabilă și pentru criticile autorului excepției cu privire la existența unui tratament juridic diferit în cazul sancțiunii de la articolul 326 alin. (1¹), spre deosebire de sancțiunea de la articolul 324 alin. (4) din Codul penal. Prin urmare, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată in abstracto.

25. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal nu întrunește condițiile de admisibilitate.

26. Cu referire la critica de neconstituționalitate a textului „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acesta este contestat sub aspectul neclarității, autorul considerând că textul legal nu prevede dacă organul de urmărire penală poate să dispună schimbarea învinuirii atunci când în privința infracțiunii care face obiectul noii învinuiri nu a fost dispusă începerea urmăririi penale.

27. Sub acest aspect, Curtea menționează că, potrivit articolului 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, autoritățile au obligația pozitivă, în limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală, în cazul în care sunt sesizate, în modul prevăzut de Cod, cu privire la comiterea unei infracțiuni, şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate. În același sens, articolul 274 alin. (1) din Codul de procedură penală permite începerea urmăririi penale dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune. De asemenea, Codul penal definește în articolul 14 infracţiunea ca o faptă (acţiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.

28. Astfel, având în vedere că pornirea urmăririi penale este legată în mod indispensabil de existența unei fapte penale și, în același timp, constituie o etapă obligatorie a procesului penal, Curtea reține că este firesc ca aceasta să fie dispusă in rem.

29. În același timp, Curtea constată că normele procesual-penale nu impun necesitatea începerii urmăririi penale în cazul în care pe parcursul urmăririi penale faptei i se dă o altă încadrare juridică sau apar alte elemente care au legătură cu fapta principală. Curtea observă că, deși în prezenta cauză acțiunile învinuitului au fost încadrate juridic, prin noua învinuire, sub un alt alineat din articolul 326 din Codul penal, atât ordonanța de punere sub învinuire din 7 octombrie 2017, cât și ordonanța de schimbare a învinuirii din 14 decembrie 2017 au ca bază aceleași circumstanțe de fapt, fiind astfel menținută o legătură intrinsecă cu faptele descrise în ordonanța de începere a urmăririi penale.

30. În acest sens, Curtea reține că încadrarea juridică a faptei stabilită prin ordonanța de începere a urmăririi penale reprezintă o versiune preliminară a organului de urmărire penală, care poate evolua în timp, în funcție de probele administrate. În același timp, încadrarea juridică stabilită prin ordonanța de punere sub învinuire nu este definitivă, aceasta putând fi schimbată până la elaborarea rechizitoriului. Astfel, Curtea reține că încadrarea juridică stabilită prin ordonanța de începere a urmăririi penale nu poate constitui un impediment pentru înaintarea unei noi învinuiri în privința unei persoane, dacă noua învinuire are o legătură intrinsecă cu fapta în legătură cu care a fost pornită urmărirea penală.

31. Prin urmare, Curtea reține că textul „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală corespunde cu cerințele calității legii stabilite la articolul 23 din Constituție.

32. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alin. (1¹) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, și a textului „în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod" de la articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Nițuleac, în dosarul nr. 1a-586/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedinte                      Mihai POALELUNGI

Chişinău, 31 mai 2018
DCC nr. 50
Dosarul nr. 59g/2018