Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la 25 iunie 2007. Prin decizia Curţii Constituţionale din 3 iulie 2007 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond. 1. La 8 decembrie 1992 Parlamentul a adoptat Legea nr.1225-XII "Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice" (în continuare – Legea nr.1225-XII), care a fost amendată ulterior prin Legea nr.186-XVI din 29 iunie 2006 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice" (în continuare – Legea nr.186-XVI). Prin art.I pct.1 din Legea nr.186-XVI a fost expus în redacţie nouă art.12 al Legii nr.1225-XII alin.2 din care prevede: "Nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice". Concomitent, prin art.I pct.2 din Legea nr.186-XVI, Parlamentul a introdus în Legea nr.1225-XII articolul 121. 2. La 23 august 2002 Tarlapan Maria a acţionat în judecată Primăria s.Pîrliţa, raionul Făleşti, cerînd "restituirea bunurilor luate de stat în mod abuziv de la Cecan (Ciocan) Petru Ion, supus represiunilor politice, economice, sociale şi culturale, începute în anul 1941". În procesul examinării acţiunii, la 30 noiembrie 2006, reclamanta Tarlapan Maria şi intervenientul Ciocanu Mihail au depus un demers, prin care au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.186-XVI. Prin încheierea din 1 februarie 2007, judecătoria raionului Făleşti a admis demersul şi a remis cauza Curţii Supreme de Justiţie. La 25 iunie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd exercitarea controlului constituţionalităţii art.I pct.1 din Legea nr.186-XVI în partea referitoare la alin.2 din art.12 al Legii nr.1225-XII. Autorul sesizării afirmă că prin interzicerea restituirii terenurilor, pădurilor, plantaţiilor multianuale, obiectivelor scoase din circuitul civil legislatorul a priori a pus persoanele supuse represiunilor politice într-o situaţie defavorabilă, deoarece la înaintarea acţiunilor de reparare a prejudiciului material ele nu pot miza pe o satisfacţie deplină, mai ales în condiţiile în care Legea nr.1225-XII nu prevede repararea prejudiciului moral. În opinia autorului sesizării, prevederea contestată contravine art.1 alin.(3), art.16, 20, 46, 53, 54 şi 127 din Constituţie, precum şi art.1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.