1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 20 pct. 7) din Legea nr. 1036 din  17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, ridicată de avocatul Ion Nichita în dosarul nr.2-261/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 4 mai 2016 de către judecătorul Victor Boico din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanțele cauzei 

3. La 27 februarie 2015, printr-un ordin al ministrului justiției, Andrei Tanas a fost concediat în temeiul articolului 24 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar.

4. La 24 martie 2015, Andrei Tanas a depus la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului pe perioada absenței și repararea prejudiciului material şi moral.

5. În cadrul ședinței de judecată din 13 octombrie 2015, avocatul său, Ion Nichita, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituționalitate a articolului 20 pct. 7) din Legea nr. 1036 din  17 decembrie 1996 și transmiterea sesizării Curții Constituționale, prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

6. Prin încheierea din 19 noiembrie 2015, instanţa a dispus trimiterea sesizării la Curtea Supremă de Justiție. La 22 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a restituit dosarul, în contextul pronunţării hotărârii Curții Constituționale nr.2 din 9 februarie 2016. Ca urmare, la 4 mai 2016, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 20 pct. 7) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 a fost depusă la Curtea Constituțională de către Judecătoria Buiucani.