DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 70g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 12 alin. (9) din Legea nr.
270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar
(salarizarea persoanelor care nu dețin nivelul necesar de studii pentru ocuparea funcției)

CHIŞINĂU
22 ianuarie 2026

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ȘOVA, judecători,
cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 19 martie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 22 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 12 alin. (9) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ridicată de dl avocat Ion Vanțevici, în interesele dlui Vasili Antohi, parte în dosarul nr. 3-57/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Evgheni Bancov, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Dl Vasile Antohi este angajat la Primăria satului Brânza, raionul Cahul, în funcția de specialist pentru reglementarea regimului funciar.

4. La 6 iunie 2024, dl Vasili Antohi a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva Primăriei satului Brânza, raionul Cahul, prin care s-a solicitat recalcularea și achitarea salariului.

5. La 10 martie 2025, dl avocat Ion Vanțevici a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 12 alin. (9) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

6. Printr-o încheiere din 10 martie 2025, Judecătoria Cahul a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanță cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetățenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

 [...]".

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele:

Articolul 12

 Salariul de bază

„[...]

(9) Persoanele care nu au absolvit nivelul necesar de studii pentru ocuparea funcției beneficiază de salariul de bază, prevăzut de prezenta lege pentru aceste funcții, redus cu 5 clase de salarizare succesive;

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

9. Autorul excepției susține că norma contestată ar institui un tratament diferențiat sub aspectul salarizării pentru angajații care îndeplinesc aceleași sarcini și au aceleași competențe practice, dar care se deosebesc sub aspectul nivelului de studii. În particular, autorul pretinde că, deși corespunde cerințelor specifice prevăzute în fișa postului, salariul i-a fost redus cu 5 clase de salarizare succesive pentru că nu are studii superioare.

10. Autorul excepției afirmă că prevederea contestată este contrară articolelor 1, 4, 16, 43, 46, 47 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ține de competența Curții Constituționale.

13. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile articolului 12 alin. (9) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Dispozițiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

15. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere privind recalcularea și achitarea salariului. Aşadar, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica norma criticată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr. 174 din 7 decembrie 2023, § 20).

17. Curtea reţine că autorul excepției a invocat articolele 1 (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 43 (dreptul la muncă și protecția muncii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială) și 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea notează că articolele 1 şi 4 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr. 17 din 21 martie 2024, § 23; DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 23).

19. Cu privire la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Mai mult, articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr. 4 din 30 ianuarie 2024, § 28; DCC nr. 83 din 19 iulie 2024, § 20).

20. Cu referire la incidența articolelor 46 şi 47 din Constituţie, autorul excepției susține că salariul constituie un „bun" în sens constituțional și că reducerea acestuia afectează dreptul la proprietate și la un nivel de trai decent. Curtea reține că drepturile salariale pot constitui, în anumite circumstanțe, interese patrimoniale protejate de articolul 46 din Constituție. Totuși, acest fapt nu implică, în mod automat, că orice diferență de cuantum salarial reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate. Stabilirea nivelului remunerației, inclusiv diferențierile salariale bazate pe criterii obiective și rezonabile, ține de marja de apreciere a legiuitorului. În prezenta cauză, autorul nu a demonstrat în ce mod prevederile contestate ar suprima sau ar afecta în mod esențial dreptul său de proprietate sau dreptul la un nivel de trai decent, limitându-se la afirmații generale. În aceste condiții, Curtea constată că articolele 46 și 47 din Constituție nu sunt incidente în sensul cerut pentru examinarea în fond a excepției.

21. Referitor la incidența articolului 16 coroborat cu articolul 43 din Constituție, autorul susține că norma contestată instituie un tratament diferențiat sub aspect salarial pentru angajații care exercită aceeași funcție, dar au un nivel de studii diferit. În particular, autorul pretinde că, deși deține studiile necesare pentru exercitarea funcției deținute, așa cum prevede fișa postului, angajatorul i-a aplicat în mod nejustificat prevederile articolului 12 alin. (9) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, reducându-i salariul cu 5 clase de salarizare succesive.

22. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituție, nu implică uniformitatea, ci presupune un tratament egal în situații egale. Pentru situații diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 18; DCC nr. 105 din 1 iulie 2021, § 40).

23. Curtea constată că pentru ocuparea funcţiilor publice sunt necesare studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie din autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi şi a funcţiei de grefier din instanţele judecătoreşti, pentru care, după caz, pot fi încadrate persoane cu studii medii de specialitate absolvite cu diplomă. De asemenea, Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede condițiile de bază de acces la o funcție publică, iar cerinţele specifice referitoare la studii, cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a unei funcții publice concrete se stabilesc în fişa postului aferentă acesteia (a se vedea articolul 27 alin. (2) și (3) din Lege).

24. Legislatorul a prevăzut la articolul 12 alin. (9) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 reducerea salariului de bază în cazul persoanelor care nu dețin nivelul necesar de studii pentru ocuparea funcției.

25. Curtea menționează că, potrivit articolului 1 alin. (2) din Convenţia nr. 111 din 25 iunie 1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi al exercitării profesiei, diferenţierile, excluderile sau preferinţele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupaţie nu sunt considerate discriminare.

26. Curtea reține că diferențele salariale determinate de nivelul de studii au la bază un factor obiectiv. Acesta vizează competențele specifice ale persoanei pentru exercitarea funcției. Deși Curtea admite că o funcție poate fi exercitată de persoane cu o pregătire diferită, un nivel mai înalt de studii atestă cunoștințe și abilități speciale, necesare îndeplinirii atribuțiilor inerente funcției. Prin urmare, atunci când are legătură cu cerințele și responsabilitățile exercitate, nivelul diferit de studii justifică și o diferență a remunerării. Prin urmare, capătul sesizării referitor la pretinsul tratament discriminatoriu este inadmisibil.

27. Oportunitatea politicilor de salarizare ține de domeniul politicilor publice și de aprecierea legiuitorului. Curtea Constituțională nu este competentă să evalueze oportunitatea sau eficiența măsurilor legislative, ci exclusiv conformitatea acestora cu Constituția.

28. Curtea observă că autorul excepţiei, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, îşi exprimă dezacordul cu modul în care au fost aplicate normele în discuție și i-a fost stabilit salariul. Curtea reiterează că aspectele care vizează aplicarea dispoziţiilor contestate ţin de competenţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr. 50 din 4 iunie 2024, § 45).

29. Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. d) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 12 alin. (9) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ridicată de dl avocat Ion Vanțevici, în interesele dlui Vasili Antohi, parte în dosarul nr. 3-57/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                                                                                 Domnica MANOLE

Chișinău, 22 ianuarie 2026
DCC nr. 6
Dosarul nr. 70g/2025