DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 156g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii
(desfacerea contractului individual de muncă pentru încălcarea repetată a obligațiilor de muncă)

CHIŞINĂU
30 octombrie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA, judecători,
cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 iulie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 30 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmei „obligațiilor de muncă" și a cuvântului „anterior" din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, ridicată de dl Igor Sîtari, în interesele Î.M. Regia „Autosalubritate", parte în dosarul nr. 2-9096/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către doamna judecătoare Svetlana Bucur, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Dl Iurie Țîșcul a deținut funcția de vicedirector comercial la Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate".

4. Prin mai multe ordine din 22 aprilie 2024, Î.M. Regia „Autosalubritate" l-a sancționat disciplinar și l-a concediat din funcția ocupată pe dl Iurie Țîșcul.

5. La 21 iunie 2024, dl Iurie Țîșcul a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Î.M. Regia „Autosalubritate" privind anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor și de concediere, restabilirea în funcția deținută anterior și repararea prejudiciului moral.

6. În cadrul judecării cauzei, dl Igor Sîtari a ridicat, în interesele Î.M. Regia „Autosalubritate", excepția de neconstituționalitate a sintagmei „obligațiilor de muncă" și a cuvântului „anterior" din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.

7. Printr-o încheiere din 13 iunie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituţionalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi niciun alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

 Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

 

Articolul 126

Economia

„(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;

e) exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;

f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."

9. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

 

Articolul 86

Concedierea

„(1) Concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru următoarele motive:

[...]

g) încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancţionat disciplinar;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

10. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că, pe baza prevederilor contestate, angajatorul nu poate stabili dacă este în drept să aplice sancțiuni disciplinare pentru încălcarea regulilor de disciplină prevăzute de actele interne sau doar pentru încălcarea obligațiilor de muncă. Totodată, nu este clar cum urmează să fie stabilit caracterul repetat al abaterii, dacă abaterile disciplinare urmează să fie similare sau distincte și ce succesiune urmează să fie asigurată între săvârșirea abaterilor și sancționarea acestora.

11. Autorul consideră că neclaritatea legii poate determina intentarea unor litigii și încasarea unor sume din contul angajatorilor, fapt care le-ar putea afecta dreptul de proprietate.

12. Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9, 16, 23, 43 alin. (1), 46, 54 și 126 din Constituție.

 

B. Aprecierea Curții

 

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, ține de competența Curții Constituționale.

15. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți în proces. Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

16. Obiecte ale excepției de neconstituționalitate sunt sintagma „obligațiilor de muncă" și cuvântul „anterior" din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Aceste prevederi nu au mai fost analizate anterior de către Curte.

17. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect anularea unui ordin de concediere emis pe baza normei contestate. Curtea admite că dispozițiile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

18. Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 63 din 13 iunie 2024, § 20; DCC nr. 121 din 1 octombrie 2024, § 16).

19. Autorul excepției susține că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3) (statul de drept), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 16 (egalitatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și 126 (economia) din Constituție.

20. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr. 177 din 23 noiembrie 2021, § 37; DCC nr. 150 din 17 noiembrie 2022, § 17; DCC nr. 19 din 28 februarie 2023, § 21).

21. Cu privire la incidenţa articolului 43 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta garantează oricărei persoane dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţie împotriva şomajului. Având în vedere prevederile articolului 72 alin. (3) lit.j) din Constituție de a reglementa prin lege organică regimul general privind raporturile de muncă, legislatorul a stabilit că calitatea de salariat și, implicit, dreptul de a presta o muncă conform unei specialități, calități etc., în schimbul unui salariu, este recunoscut exclusiv unei persoane fizice (a se vedea articolul 1 din Codul muncii) care a atins vârsta de 16 ani (a se vedea articolul 46 din același cod). În același sens, articolul 43 alin. (2) din Constituţie prevede că salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. Prin urmare, de garanţiile dreptului la muncă pot beneficia doar persoanele fizice. În acest caz, autorul excepției care invocă garanțiile constituționale ale dreptului la muncă este o persoană juridică în forma întreprinderii municipale (a se vedea articolul 1 alin. (2) din Legea nr.246/2017), care, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, are calitatea de angajator al salariatului-reclamant. Curtea reiterează că angajatorul-persoană juridică nu poate pretinde că are calitatea de victimă a unei ingerinţe în dreptul la muncă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 19 din 28 februarie 2023, § 23).

22. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile articolului 46 din Constituție, Curtea reține că, deși concedierea nelegitimă din serviciu poate conduce la obligații financiare pentru angajator, în această cauză, autorul excepției îi solicită Curții să stabilească dacă încălcarea regulilor de disciplină a muncii prevăzute de acte interne ale angajatorului se încadrează în textul „obligațiilor de muncă" și dacă cuvântul „anterior" are în vedere sancționarea disciplinară pentru abateri disciplinare similare sau distincte.

23. În acest sens, Curtea constată că sub aparența unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepției ridică, în acest caz, o problemă de aplicare şi de interpretare a legii, care nu ţine de competența Curții Constituționale. Această competență le revine prin definiție instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 97 din 12 iulie 2022, § 32; DCC nr. 89 din 25 iulie 2023, § 25).

24. Referitor la capătul sesizării în care se susţine existenţa unei ingerinţe în articolul 126 din Constituţie, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (DCC nr. 138 din 26 octombrie 2023, § 19).

25. Pentru că argumentele autorului sesizării nu au demonstrat incidența unui drept fundamental, Curtea reține că nici articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 din Constituţie nu sunt incidente.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (3) literele d) și f), (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

 

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmei „obligațiilor de muncă" și a cuvântului „anterior" din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, ridicată de dl Igor Sîtari, în interesele Î.M. Regia „Autosalubritate", parte în dosarul nr. 2-9096/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință Liuba ȘOVA 

 

Chișinău, 30 octombrie 2025
DCC nr. 155
Dosarul nr. 156g/2025