DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 160g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025
(înlocuirea apărătorului în procesul penal)

CHIŞINĂU
2 octombrie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA, judecători,
cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 iulie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 2 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025, ridicată de dl avocat Sergiu Prodan, în interesele dlui Constantin Bucur, în dosarul nr. 1-660/2023, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl Andrei Guțu, judecător de la Judecătoria Bălți, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele cauzei

3. Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul central, se află cauza penală privind acuzare a dlui Constantin Bucur de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264¹ alin. (3) din Codul penal (conducerea mijlocului de transport cu depășirea limitelor de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe).

5. Prin încheierea din 26 mai 2025, pe baza articolului 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025, pentru că dl avocat Sergiu Prodan nu s-a prezentat la ședință, instanța de judecată a dispus înlocuirea acestuia cu un avocat din oficiu.

6. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Sergiu Prodan a ridicat, în interesele dlui Constantin Bucur, excepția de neconstituționalitate a articolului 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025.

7. Printr-o încheiere din 2 iulie 2025, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

 

„ (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

 

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ.

(3) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

 

 

Articolul 26

Dreptul la apărare

 

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

 

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 70

Admiterea, desemnarea şi înlocuirea apărătorului,

confirmarea calităţii şi împuternicirilor lui

 

„[...]

(4) În cazul în care interesele justiției cer participarea apărătorului la procesul penal, iar acesta lipsește nejustificat sau refuză să exercite apărarea, procurorul, prin ordonanță motivată, sau instanța de judecată, prin încheiere motivată, solicită oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat pentru înlocuirea apărătorului și acordă un termen rezonabil pentru pregătirea unei apărări efective. La judecarea cauzei penale în instanță de judecată, avocatului desemnat i se acordă un termen suficient pentru pregătirea apărării. 

(4¹) În cazul prevăzut la alin. (4), avocatul desemnat înlocuiește apărătorul care lipsește nejustificat sau care refuză să exercite apărarea numai pentru perioada absenței nejustificate a acestuia.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) și (4), organul de urmărire penală sau instanţa poate să propună bănuitului, învinuitului, inculpatului să invite un alt apărător. 

[...]"

 

[articolul 70 alineatul (4) în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025]

 

Articolul 322

Participarea apărătorului la judecarea cauzei şi efectele neprezentării lui

„[...]

(4) Înlocuirea apărătorului care nu s-a prezentat la şedinţă se admite doar cu consimţământul inculpatului.

(5) Dacă participarea apărătorului ales de inculpat este imposibilă pe o durată care depăşeşte 3 zile, instanţa amână şedinţa şi propune inculpatului să-şi aleagă un alt apărător, iar în caz de refuz al inculpatului de a-şi alege alt apărător, instanţa decide solicitarea desemnării, de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat. Pentru înlocuirea apărătorului în condiţiile prezentului alineat, instanţa stabileşte inculpatului un termen de 5 zile.

(6) Soluţionând chestiunea amânării şedinţei de judecată în legătură cu înlocuirea apărătorului, instanţa ia în considerare oportunitatea unei asemenea hotărâri, ţinând cont de durata de timp deja utilizată pentru judecare, de complexitatea cauzei, de durata de timp necesară pentru studierea materialelor cauzei de către apărătorul care intervine în proces, precum şi de alte circumstanţe pentru pregătirea apărării. Instanţa îi oferă apărătorului care a intervenit în proces timp suficient şi îi asigură posibilităţile respective pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanţă, şi pentru a se pregăti de participarea de mai departe în proces, însă înlocuirea apărătorului nu necesită reluarea judecării cauzei de la început. Apărătorul este în drept să solicite repetarea unor acţiuni procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are de concretizat chestiuni suplimentare."

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

10. Autorul sesizării susține că norma contestată omite să stabilească criterii clare și previzibile care ar admite înlocuirea apărătorului în procesul penal. Acesta consideră că omisiunea respectivă afectează în mod direct exercitarea eficientă a dreptului la apărare, întrucât îi permite instanței de judecată să îl înlocuiască pe apărătorul ales fără respectarea unor condiții obiective, stabilite prin lege.

11. Autorul sesizării menționează că sintagma „termen suficient pentru pregătirea apărării" utilizat de legislator în norma contestată este neclar și de cele mai dese ori este insuficient pentru pregătirea apărării.

12. Mai mult, autorul sesizării susține că norma contestată îi oferă procurorului competența de a dispune înlocuirea apărătorului în proces, iar acest aspect contravine principiului contradictorialității și egalității părților în proces.

13. Totodată, autorul sesizării afirmă că norma contestată contravine prevederilor articolului 322 din Codul de procedură penală.

14. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 20, 23, 26 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții 

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

19. Curtea reţine că, deşi articolul 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025, a fost modificat, acesta continuă să producă efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece acesta era în vigoare la data când instanța de judecată a dispus înlocuirea acestuia cu un avocat din oficiu. Curtea admite că instanța de judecată va ține cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curții dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 30).

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

22. Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 (statul Republica Moldova), 4 (drepturile și libertățile omului), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

23. În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 1, 4 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

24. Referitor la articolul 20 din Constituție, Curtea reține că autorul excepției nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituțională menționată. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr. 114 din 26 septembrie 2023, § 16). Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr. 46 din 14 mai 2024, § 20).

25. Referitor la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea consideră că nu este nici posibil, nici rezonabil ca legislatorul să stabilească în Codul de procedură penală o listă exhaustivă a motivelor care ar determina înlocuirea apărătorului în proces. De altfel, o asemenea listă ar putea omite reglementarea unor situaţii care ar justifica, în mod rezonabil, înlocuirea acestuia. Aprecierea motivelor care determină înlocuirea apărătorului în proces reprezintă prerogativa instanțelor de judecată, care au latitudinea de a decide în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

26. Curtea Europeană a constatat că o lege poate îndeplini totuși condiția previzibilității chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau prin interpretarea acesteia de către instanțe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecințele pe care le poate avea o anumită acțiune (a se vedea Yüksel Yalçinkaya v. Turcia [MC], 26 septembrie 2023, § 238; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 141; Bădescu şi alţii v. România, 15 aprilie 2025, § 122).

27. Cu privire la articolul 26 din Constituție, Curtea reține că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor și a posibilităților pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr. 22 din 6 august 2020, § 29).

28. În jurisprudența sa, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că o persoană acuzată de o infracțiune care nu dorește să se apere personal trebuie să poată recurge la asistență juridică aleasă de ea. Echitatea procedurilor impune ca un acuzat să poată obține întreaga gamă de servicii asociate în mod specific cu asistența juridică. Articolul 6 § 3 litera c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu impune un anumit mod de exercitare a dreptului la apărare, lăsând statelor părți o marjă de apreciere în alegerea mijloacelor adecvate pentru garantarea acestui drept în cadrul sistemelor lor judiciare naționale (a se vedea Elif Nazan Seker contra Turcia, nr. 41954/10, 8 martie 2022, § 42).

29. Potrivit articolului 26 alin. (3) din Constituție, în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. De asemenea, potrivit articolului 17 din Codul de procedură penală, în procesul penal, părțile au dreptul să fie asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales ori de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat; instanța judecătorească este obligată să le asigure deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condițiile Codului. Mai mult, articolele 70 alin. (4) și 322 alin. (5) din Codul de procedură penală le oferă instanțelor de judecată posibilitatea de a-l înlocui pe apărătorul din proces atunci când acesta lipsește nejustificat sau refuză să exercite apărarea.

30. Referitor la criticile avansate de autor, Curtea reține că înlocuirea apărătorului reprezintă o situație excepțională, care se aplică în mod temporar, exclusiv în interesul justiției. Dispoziția contestată are ca scop asigurarea desfășurării continue și eficiente a procesului penal, în condițiile în care apărătorul lipsește în mod nejustificat sau refuză să-și exercite obligațiile procesuale. În asemenea cazuri, pentru a evita amânările repetate și riscul tergiversării procesului, legea oferă posibilitatea desemnării unui apărător, inclusiv din cadrul sistemului de asistență juridică garantată de stat.

31. Curtea observă că Codul de procedură penală conține suficiente garanții menite să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare atunci când se dispune înlocuirea apărătorului: (i) consimțământul inculpatului de a înlocui apărătorul; (ii) posibilitatea inculpatului de a-și alege un alt apărător; (iii) înlocuirea apărătorului ales se aplică pe durata absenței nejustificate a apărătorului ales (a se vedea articolele 70 alin. (4¹) și 322 alin. (4) din Codul de procedură penală).

32. De asemenea, Curtea evidențiază că legislația procesual-penală îi impune instanței de judecată obligația de a-i acorda noului apărător un termen suficient pentru pregătirea apărării. Durata acestui termen variază în funcție de specificul fiecărui caz, instanțele având o marjă de apreciere discreționară în această privință ( a se vedea articolul 322 alin. (6) din Codul de procedură penală).

33. Referitor la obiecțiile formulate de autorul sesizării, potrivit cărora norma contestată, prin prerogativa oferită procurorului de a dispune înlocuirea apărătorului în proces, ar contraveni principiilor contradictorialității și egalității armelor, Curtea constată că, în această parte, sesizarea în discuție este o actio popularis, întrucât cauza în care este ridicată excepția vizează înlocuirea apărătorului la etapa de judecare a cauzei penale, nu în faza de urmărire penală.

34. Referitor la criticile autorului sesizării că norma contestată contravine prevederilor articolului 322 din Codul de procedură penală, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.126 din 5 august 2021, § 38).

35. Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

36. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. d) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 128 din 29 mai 2025, ridicată de dl avocat Sergiu Prodan, în interesele dlui Constantin Bucur, în dosarul nr. 1-660/2023, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință Liuba ȘOVA

 

Chișinău, 2 octombrie 2025
DCC nr. 150
Dosarul nr. 160g/2025