DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 51g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 126 alineatele (1), (3), (9), (10) și (11) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012
(poprirea mijloacelor bănești datorate debitorului insolvabil [2])

CHIŞINĂU
11 septembrie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteața, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 februarie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 11 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 126 alineatele (1), (3), (9), (10) și (11) din Legea insolvabilității, ridicată de dl Ivan Bișir, în interesele SRL „Tarservice-Companie", în dosarul nr. 2i-453-1/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Alexandru Arhip de la Judecătoria Chișinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află cauza de insolvabilitate în privința SRL „Agrogled", aflată în procedura de restructurare.

4. La 26 decembrie 2023, administratorul insolvabilității debitorului Agrogled a formulat o cerere de validare a popririi față de Tarservice-Companie.

5. La 28 noiembrie 2024, dl Ivan Bișir a ridicat, în interesele Tarservice-Companie, excepția de neconstituționalitate a unor texte din alineatele (1), (3), (9), (10) și (11) ale articolul 126 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

6. Prin Încheierea din 5 februarie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă 

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

 „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

[...]".

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale ale omului şi cetățeanului.

(2) Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional şi sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății."

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 126

 Poprirea și vânzarea dreptului litigios sau cesiunea creanţei

„(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar şi fără numerar, în monedă națională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deținute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele lui şi creanța cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

(2) Poprirea se înființează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

(3) Prin somaţie se va pune în vedere terţului, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarîndu-le indisponibilizate. De la data comunicării somației de înfiinţare a popririi şi până la achitarea integrală a obligațiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Orice operațiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.

(4) Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va comunica administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, după caz, numele şi adresa celorlalţi creditori, sumele poprite de fiecare în parte.

(5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor - de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.

(6) Odată cu primirea sumelor de bani, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va proceda la distribuirea lor în modul prevăzut de lege. Bunurile preluate de la terţul poprit le va include în lista masei debitoare şi le va valorifica conform procedurii stabilite.

(7) Terţul în a cărui posesie se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru custozii de bunuri sechestrate. În cazul în care termenul de restituire a bunurilor este scadent, terţul poate cere administratorului insolvabilităţii/lichidatorului să le încredinţeze unui custode.

(8) Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea.

(9) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.

(10) Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărârea de validare a popririi este supusă numai apelului de către terţul poprit.

(10¹) Dacă valoarea cererii de validare privind încasarea mijloacelor băneşti, în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, nu depăşeşte 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanţei, fără a se lua în considerare dobânzile, penalităţile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, aceasta se examinează de instanţa de insolvabilitate ca cerere cu valoare redusă, în modul stabilit de Codul de procedură civilă.

(11) Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sînt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.

(12) Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărîre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.

(13) După validarea popririi, terţul poprit va proceda la consemnarea sau la plata datoriei, după caz, în limitele sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit în baza hotărârii de validare, în limitele sumei ce trebuia consemnată sau plătită.

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

9. Autorul excepției susține că normele contestate încalcă dreptul de proprietate al terțului poprit, deoarece instanța de insolvabilitate poate constata ulterior că cererea de validare a popririi este neîntemeiată. De asemenea, pe baza articolului 126 alin. (3) din Legea insolvabilității, sumele datorate de terțul poprit se consideră indisponibilizate.

10. Autorul menționează că terțul poprit este lipsit de dreptul la toate căile de atac, deoarece hotărârea de validare a popririi este supusă numai apelului. Totodată, mijloacele bănești încasate de la terțul poprit pot fi distribuite creditorilor înainte de soluționarea cererii de apel formulată de acesta și, prin urmare, terțul poprit poate fi pus în imposibilitatea recuperării banilor încasați.

11. În concluzie, autorul excepției afirmă că dispozițiile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 16, 20, 23, 46, 54 și 127 din Constituție.

B. Aprecierea Curții 

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că sesizarea ridicată de reprezentantul părții într-un proces din fața instanței de insolvabilitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie unele texte ale alineatelor (1), (3), (9), (10) și (11) din articolul 126 al Legii insolvabilității. Așa cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței în procedura de insolvabilitate, administratorul insolvabilității al unui debitor aflat în procedura de restructurare a solicitat instanței de insolvabilitate să valideze poprirea față de terțul poprit, subiect în numele căruia a fost ridicată excepția. Prin urmare, Curtea admite că dispozițiile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

16. Curtea constată că articolul 126 alineatele (1) și (10) din Legea insolvabilității au constituit anterior obiect al controlului constituționalității (a se vedea DCC nr. 47 din 12 aprilie 2022).

17. Curtea reține că autorul sesizării a menționat incidența articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată și protecția acesteia), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și 127 (proprietatea) din Constituție.

18. În jurisprudența sa, Curtea a notat că articolul 1 alin. (3) din Constituție comportă un caracter general și reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor reglementărilor. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr. 56 din 19 aprilie 2022, § 25). Totodată, Curtea precizează că și articolele 16, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unei ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 23).

19. Cu referire la criticile aduse de autorul sesizării, Curtea menționează următoarele.

20. Din analiza sistematică a legislației, Curtea observă că legislatorul, având competența constituțională de a reglementa procedura de judecare a cauzelor de insolvabilitate, a prevăzut că poprirea este o procedură prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile sau sumele datorate debitorului de către o a treia persoană (a se vedea articolul 2 din Legea nr.149/2012). În cadrul acestei proceduri, legislatorul stabilește că administratorul insolvabilității/ lichidatorul deține competența de a soma terțul-datornic și de a-l anunța că mijloacele bănești/bunurile pe care acesta le datorează debitorului insolvabil se declară indisponibilizate și urmează a fi plătite/transmise doar la indicația sa (articolul 126 alin. (3) din Legea insolvabilității).

21. De asemenea, legislatorul stabilește că, în cazul în care terțul poprit nu îndeplinește cerințele formulate în somație, administratorul insolvabilității/ lichidatorul este în drept să solicite instanței de insolvabilitate să adopte o hotărâre de validare a popririi și să dispună încasarea forțată a mijloacelor bănești sau a bunurilor datorate. Terțul se poate apăra, la rândul său, de efectele popririi doar în ședința judecătorească de validare a ei, folosind excepțiile, mijloacele și probele pe care le are pentru a demonstra ilegalitatea popririi și, respectiv, desființarea ei. Drept rezultat al examinării cererii de validare a popririi și a probelor administrate, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărâre motivată, fie de validare a popririi, fie de desființare a ei.

22. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că condiția stabilită de articolul 20 din Constituție este ca instanța de judecată să ofere motive rezonabile în hotărârea de admitere a cererii de validare a popririi (a se vedea DCC nr. 47 din 12 aprilie 2022, § 18). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligația instanțelor judecătorești de a-și motiva deciziile reprezintă o garanție procedurală esențială în baza articolului 6 § 1 din Convenție, pentru că le demonstrează părților că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecții sau de a contesta hotărârea, și servește, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătorești către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63).

23. Cu referire la argumentul că hotărârea de validare a popririi este supusă doar apelului, Curtea reiterează că nici Constituția, nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătorești. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituție stabilește că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii" (a se vedea DCC nr. 32 din 25 martie 2021, § 38). Dreptul la un dublu grad de jurisdicție, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr. 9 din 7 aprilie 2022, § 29).

24. Așadar, din analiza argumentelor autorului excepției, Curtea nu poate reține că articolul 20 din Constituție a fost afectat.

25. Referitor la argumentele autorului că norma contestată ar fi contrară dispozițiilor articolelor 46 și 127 din Constituție, Curtea a menționat, în jurisprudența sa, că dreptul național trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-și prezenta cazul în fața unei autorități competente, care să se pronunțe în privința măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligația de a institui proceduri judiciare care implică garanții suficiente și care le permit instanțelor naționale să soluționeze în mod eficient și corect orice litigii între persoane private, precum și între indivizi și stat (a se vedea DCC nr. 110 din 6 septembrie 2022, § 31). În această cauză, legislatorul a stabilit că terțul poate răsturna poprirea prin prezentarea probelor care confirmă că, inter alia, (i) nu are datorii față de debitorul insolvabil și nici nu deține bunuri ale acestuia; (ii) și-a executat obligațiile pe care le-a avut anterior; sau (iii) obligația sa a fost stinsă printr-o altă modalitate. Prin urmare, Curtea nu poate reține argumentele invocate de autor referitoare la incidența dreptului de proprietate.

26. Așadar, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 din Constituție, 27 alin. (2) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor texte din articolul 126 alineatele (1), (3), (9), (10) și (11) din Legea insolvabilității, ridicată de dl Ivan Bișir, în interesele SRL „Tarservice-Companie", în dosarul nr. 2i-453-1/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte Domnica MANOLE

 Chișinău, 11 septembrie2025
DCC nr. 127
Dosarul nr. 51g/2025