DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 95g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și a articolului 210 din Codul de procedură penală
(aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului insolvabil)

CHIŞINĂU
12 august 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 aprilie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 12 august 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și a articolului 210 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Marcel Lungu, lichidator al SRL „S.I. Demir-Agro" în procedură de faliment, în dosarul nr. 10-260/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător de instrucție Ana Bologan, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

 

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost prezentate de autorul excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Printr-o hotărâre din 26 mai 2021, Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, a intentat procesul de insolvabilitate în privința S.I. Demir-Agro.

5. Printr-o încheiere din 26 septembrie 2024, Judecătoria Comrat, sediul central, a dispus trecerea la procedura de faliment a S.I. Demir-Agro.

6. Printr-o încheiere din 2 iunie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a admis demersul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și a aplicat sechestru pe bunurile imobile și mobile aflate în proprietatea S.I. Demir-Agro.

7. La 9 decembrie 2024, lichidatorul S.I. Demir-Agro i-a solicitat Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale să ridice sechestrul aplicat bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea S.I. Demir-Agro.

8. Printr-o ordonanță din 27 decembrie 2024, cererea de ridicare a sechestrului a fost respinsă.

9. La 9 ianuarie 2025, S.I. Demir-Agro a contestat, potrivit articolului 299¹ din Codul de procedură penală, ordonanța din 27 decembrie 2024.

10. Printr-o ordonanță din 15 ianuarie 2025, contestația a fost respinsă.

11. La 27 ianuarie 2025, S.I. Demir-Agro a contestat în fața judecătorului de instrucție ordonanța din 15 ianuarie 2025.

12. În procesul de examinare a cauzei, la 4 martie 2025, dl Marcel Lungu, lichidator al S.I. Demir-Agro, a ridicat, în interesele S.I. Demir-Agro, în procedură de faliment, excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, sub aspectul omisiunii de a reglementa aplicarea sechestrului în materie penală de către instanța de insolvabilitate, și a articolului 210 din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii de a reglementa anularea ope legis a sechestrului penal asupra bunurilor din patrimoniul debitorului insolvabil, din momentul intentării procesului de insolvabilitate.

13. Printr-o încheiere din 27 martie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

 

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

 

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

 

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

 

„(1) Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

 

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

 

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

 

15. Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 75

Alte efecte

 

„(1) Din momentul intentării procedurii de insolvabilitate:

[...]

d) sechestrarea patrimoniului debitorului, alte măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii/lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens se anulează de drept şi se aplică în exclusivitate numai de către instanţa de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate;

[...]"

 

16. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

 

Articolul 210

Scoaterea bunurilor de sub sechestru în procesul penal

 

„(1) Bunurile se scot de sub sechestru prin hotărîrea organului de urmărire penală sau instanţei dacă, în urma retragerii acţiunii civile, modificării încadrării juridice a infracţiunii incriminate bănuitului, învinuitului, inculpatului ori din alte motive, a decăzut necesitatea de a menţine bunurile sub sechestru. Instanţa de judecată, judecătorul de instrucţie sau procurorul, în limitele competenţei lor, ridică sechestrul asupra bunurilor şi în cazurile în care constată ilegalitatea punerii acestora sub sechestru de către organele de urmărire penală fără autorizaţia respectivă.

(2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată este în drept să menţină bunurile sub sechestru şi după încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau achitarea persoanei, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii respective.

(3) Bunurile se scot de sub sechestru când persoana juridică a executat amenda de interes public stabilită în acordul judiciar de interes public şi a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune."

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

17. În opinia autorului sesizării, punerea sub sechestru a bunurilor unei persoane juridice în cadrul unui proces penal, înainte de intentarea procedurii falimentului, nu trebuie să suspende procedura de lichidare a masei debitoare, în ceea ce privește bunurile sechestrate.

18. Autorul excepției mai susține că omisiunea legislativă de a reglementa aplicarea sechestrului în materie penală de către instanța de insolvabilitate din prevederile articolelor 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității și 210 din Codul de procedură penală limitează competența exclusivă a instanței de insolvabilitate în materie de supraveghere a aspectelor procedurale ale procesului. Cele din urmă aduc atingere atât dreptului de proprietate al creditorilor de a-și recupera creanțele pecuniare din patrimoniului debitorului, cât și dreptului de proprietate al debitorului insolvabil, deoarece generează cheltuieli în procesul de insolvabilitate.

19. Autorul pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 20, 23, 46 și 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curții 

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității și din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

22. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

23. Obiecte ale excepției de neconstituţionalitate sunt articolul 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și articolul 210 din Codul de procedură penală. Curtea observă că unele sintagme din articolul 210 alin. (1) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiecte ale controlului de constituționalitate din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 115 din 31 octombrie 2019), iar articolul 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate.

24. După cum rezultă din sesizare, procedura judiciară pendinte în fața judecătorului de instrucție are ca obiect anularea ordonanței Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale prin care a fost respinsă cererea lichidatorului de ridicare a sechestrului aplicat asupra bunurilor mobile și imobile ale unei persoane juridice insolvabile. Prin urmare, Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

25. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată și protecția acesteia) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituţie.

26. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr. 179 din 14 decembrie 2023, § 15; DCC nr. 105 din 5 septembrie 2024, § 22). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr. 12 din 2 februarie 2023, § 20).

27. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizării a susţinut, în principal, că prevederile contestate stabilesc că măsurile de asigurare aplicate de instanțele de judecată sau de alte organele abilitate, inclusiv de aplicare a sechestrului asupra bunurilor unei persoane juridice insolvabile, „se anulează de drept și se aplică în exclusibitate de către instanța de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate". Totodată, autorul a afirmat că această prevedere omite să anuleze măsurile de asigurare [sechestrul de bunuri] aplicate în proceduri penale și a pretins calificarea acestei omisiuni ca fiind neconstituțională, deoarece efectul unui asemenea sechestru aplicat de instanțele penale ar împiedica realizarea drepturilor patrimoniale de către debitorul insolvabil, precum și ale creditorilor acestuia.

28. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr. 37 din 30 martie 2021, § 32). În prezenta cauză, Curtea reține că lichidatorul, în calitate de autor al sesizării, a contestat la judecătorul de instrucție refuzul procurorului de ridicare a sechestrului asupra bunurilor debitorului insolvabil. Judecătorul de instrucție urmează să se pronunțe asupra cerințelor lichidatorului și să decidă ridicarea sau menținerea sechestrului. Mai mult, în cazul în care cauza penală se instrumentează în privința debitorului insolvabil, lichidatorul va reprezenta interesele acestuia în instanța penală, cu toate drepturile ce derivă din calitatea sa procesuală (e.g. învinuit, inculpat). Prin urmare, accesul liber la justiție al debitorului insolvabil și al lichidatorului acestuia nu a fost îngrădit.

29. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de lichidatorul debitorului insolvabil într-o cauză penală în care s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor incluse în masa debitoare. Autorul excepției a pretins că dispozițiile contestate lezează dreptul de proprietate atât al debitorului insolvabil, cât și al creditorilor validați, fapt care generează încălcarea caracterului concursual al stingerii creanțelor și încălcarea celerității procesului de insolvabilitate.

30. Curtea constată că, deși autorul excepției afirmă că prevederile contestate îi lezează inclusiv dreptul de proprietate al debitorului insolvabil, criticile avansate de către acesta vizează de fapt imposibilitatea creditorilor validați de a-și valorifica creanțele în cadrul dosarului de insolvabilitate, pe durata aplicării sechestrului asupra bunurilor incluse în masa debitoare.

31. Astfel, Curtea observă că invocarea omisiunilor legislative de către autorul sesizării nu urmărește apărarea drepturilor fundamentale ale lichidatorilor sau ale debitorului insolvabil, ci mai curând apărarea dreptului de proprietate al creditorilor validați. În pofida faptului că acţiunile administratorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor (articolul 68 alin. (2) din Legea insolvabilităţii), creditorii sunt ei înşişi participanţi la procesul de insolvabilitate şi ar putea acţiona în mod independent pentru a-şi proteja propriul interes (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 179 din 25 noiembrie 2021, § 18). Mai mult, Curtea admite că în cadrul procesului penal ar putea fi identificați alți creditori, care, la etapa examinării cererii lichidatorului de ridicare a sechestrului, nu sunt cunoscuți. Prin urmare, Curtea reţine că pretinsa problemă de constituţionalitate pe care o ridică autorul sesizării nu-l vizează în mod direct (a se vedea DCC nr. 97 din 10 august 2023, § 25; DCC nr. 20 din 21 martie 2024, § 36).

32. Curtea subliniază că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă soluţia sa poate fi favorabilă autorului excepţiei. În caz contrar, acest instrument devine o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia (DCC nr. 54 din 19 aprilie 2022, § 32; DCC nr. 20 din 21 martie 2024, § 37).

33. Pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

 

D E C I D E:

 1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr. 95g/2025 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și a articolului 210 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Marcel Lungu, lichidator al SRL „S.I. Demir-Agro", în dosarul nr. 10-260/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte Domnica MANOLE 

 

Chișinău, 12 august 2025
DCC nr. 110
Dosarul nr. 95g/2025