DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 232g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 394 alin. (1¹), 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional
(procedura de examinare a cauzelor contravenționale)

CHIŞINĂU
17 iulie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 noiembrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 17 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 394 alin. (1¹), 455 alin. (3) și 471 alin.(3) din Codul contravențional, ridicată de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dnei Valentina Nadulișneac, în dosarul nr. 4r-797/2024, pendinte la Curtea de Apel Nord.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dnele Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc și de dl Dumitru Pușca, judecători de la Curtea de Apel Nord, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autoarea sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central, din 5 august 2024, dna Valentina Nadulișneac a fost găsită vinovată de comiterea contravenției prevăzute de articolul 313¹ din Codul contravențional (favoritismul), fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 72 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de primar al comunei Răcăria, raionul Râșcani, pe un termen de 6 luni.

5. La 24 august 2024, dna Valentina Nadulișneac a formulat un recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți din 5 august 2024.

6. În procesul judecării recursului, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dnei Valentina Nadulișneac, excepția de neconstituționalitate a articolelor 394 alin. (1¹), 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional.

7. Printr-o încheiere din 6 noiembrie 2024, completul de judecată a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială."

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

"[...]

 

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăților sale.

[...]"

Articolul 116

Statutul judecătorilor

 

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[...]"

9. Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 394

Instanţa care înfăptuieşte justiţia în cauzele contravenţionale

„[...]

(1¹) În cazul în care autoritatea competentă nu are subdiviziuni teritoriale, prin derogare de la art. 393 alin. (2), cauza contravențională se judecă de către instanța de judecată de la locul unde îşi are sediul autoritatea al cărei reprezentant este agentul constatator.

[...]."

Articolul 455

Participarea la ședința de judecare a cauzei contravenționale

„[...]

(3) Neprezentarea în şedinţă a făptuitorului sau a victimei, legal citate, fără motive întemeiate nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale.

 

[...]."

Articolul 471

Procedura judecării recursului

„[...]

(3) Dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudență, precum și la cererea motivată a părților, instanța de recurs poate dispune printr-o încheiere motivată fixarea ședinței de judecată, cu citarea părților pentru prezentare la proces.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

10. Autoarea sesizării susține că prevederile articolelor 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare. Potrivit acesteia, textele contestate îi permit instanței de judecată să examineze cauzele contravenționale în lipsa persoanei acuzate de comiterea unei contravenții, fapt care îl privează pe făptuitor de posibilitatea de a se apăra în mod direct sau prin intermediul unui apărător. Totodată, autoarea sesizării afirmă că aceste norme contravin prevederilor articolului 321 din Codul de procedură penală.

11. Referitor la articolul 394 alin. (1¹) din Codul contravențional, autoarea sesizării consideră că această normă este neclară, imprevizibilă și lasă loc de interpretare în ceea ce privește determinarea instanței competente să examineze cauza contravențională. Această lipsă de claritate, corelată cu necesitatea deplasării în teritoriu pentru a avea acces la instanța competentă, afectează dreptul la un proces echitabil, principiul contradictorialității și accesul la un tribunal.

12. În opinia autoarei sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 16, 20, 21, 22, 23, 26 alin. (1) și (2), 54 și 116 alin. (1) din Constituție.

 

B. Aprecierea Curții

 

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 394 alin. (1¹), 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional.

17. Curtea observă că prevederile articolului 394 alin. (1¹) din Codul contravențional au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 6 din 18 ianuarie 2022). De principiu, această situație nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituționalitate al prevederilor contestate, din perspectiva altor critici (a se vedea DCC nr. 85 din 25 iulie 2024, § 15).

18. Curtea observă că prevederile articolelor 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional nu au fost obiecte ale controlului de constituționalitate.

19. Curtea notează că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează recursul împotriva unei hotărâri a primei instanțe în care s-a aplicat o sancțiune contravențională. Astfel, Curtea de Apel Nord ar putea ține cont de prevederile contestate la examinarea recursului în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

21. Autoarea excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Legea Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 21 (prezumția nevinovăției), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și 116 alin. (1) (statutul judecătorilor) din Constituție.

22. În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 1, 4, 7, 16, 23, 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

23. Referitor la articolele 21, 22 și 116 din Constituție, Curtea observă că autoarea sesizării nu a argumentat în ce mod normele contestate contravin Constituției. Simpla trimitere la prevederile constituționale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 19).

24. Cu referire la articolul 20 din Constituție, Curtea reține că autoarea sesizării susține că prevederile articolului 394 alin. (1¹) din Codul contravențional sunt neclare și lipsite de previzibilitate. Această ambiguitate ar afecta accesul liber la justiție și ar constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

25. Curtea reiterează că accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural (a se vedea HCC nr. 23 din 5 august 2021, § 56). Sub aspect constituţional, este esenţial ca legea să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă şi efectivă de a-şi apăra cauza în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile sale. Astfel, reglementarea de către legislator, în limitele competenţei acordate de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a acestui drept nu constituie o suprimare sau diminuare a dreptului de liber acces la justiţie, atât timp cât nu se aduce atingere substanţei acestuia şi există garanţii procedurale efective (a se vedea DCC nr. 151 din 19 octombrie 2021, § 22).

26. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor articolului 393 alin. (2) din Codul contravențional, cauzele contravenţionale se soluţionează de către autoritatea competentă în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. În cazul contravenţiei continue sau prelungite, cauza se soluţionează de către autoritatea în a cărei rază teritorială s-a consumat ori a fost curmată contravenţia. Conform articolului 394 alin. (1¹) din Codul contravențional, dacă autoritatea competentă nu are subdiviziuni teritoriale, prin derogare de la articolul 393 alin. (2), cauza contravenţională se judecă de către instanţa de judecată de la locul în care îşi are sediul autoritatea al cărei reprezentant este agentul constatator.

27. Curtea notează că, potrivit articolului 115 alin. (4) din Constituţie, reglementarea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată constituie atribuţia legislatorului, acesta fiind suveran să prevadă prin legi organice competenţa instanţei de judecată în examinarea cauzelor contravenţionale, drepturile părţilor în cadrul procesului contravenţional şi modul în care aceste drepturi trebuie exercitate. Îi revine legislatorului să stabilească competenţa instanţelor judecătoreşti de a soluționa cauze contravenţionale, atribuție care rezultă din dispoziţiile articolelor 72 alin. (3) lit. e) şi 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 6 din 18 ianuarie 2022, § 24).

28. Curtea mai observă că în prezenta cauză nu este afectat dreptul de acces la un tribunal, prin necesitatea deplasării în teritoriu. Autoarea sesizării şi persoanele din categoria sa ar putea apela, în asemenea situaţii, la un apărător care activează în circumscripţia instanţei de judecată relevante (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 6 din 18 ianuarie 2022, § 25).

29. Referitor la articolele 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional, autoarea excepției nu a prezentat critici de neconstituționalitate și nu a argumentat caracterul contradictoriu al acestor dispoziții legale cu articolul 20 din Constituție.

30. În acest context, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi preluarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a Curţii Constituţionale, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate (DCC nr. 173 din 11 noiembrie 2021, § 20). Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

31. Cu referire la incidența articolului 26 din Constituție, autoarea sesizării susține că articolele 455 alin. (3) și 471 alin. (3) din Codul contravențional restrâng exercițiul dreptului la apărare, deoarece le permit instanțelor de judecată să examineze cauzele contravenționale atât în primă instanță, cât și în recurs, în lipsa făptuitorului.

32. Curtea Europeană a reținut în mod constant că în cazul în care instanța ierarhic superioară este competentă să examineze atât chestiuni de drept, cât şi chestiuni factuale, articolul 6 din Convenție nu impune întotdeauna dreptul la o ședință publică, cu atât mai puțin dreptul de a se prezenta personal, indiferent de natura problemelor care urmează să fie decise. Condiția publicității este cu siguranță unul dintre mijloacele prin care se menține încrederea în instanțe. Cu toate acestea, există și alte considerente, inclusiv dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil și necesitatea aferentă de a gestiona rapid volumul cauzelor aflate pe rolul instanțelor, care trebuie luate în considerare pentru a stabili necesitatea unei audieri publice în etapele ulterioare ale procedurii de după judecata din prima instanţă (a se vedea Mtchedlishvili v. Georgia, 25 februarie 2021, § 32; Deliktaș v. Turcia, 12 decembrie 2023, § 43). De asemenea, trebuie avute în vedere caracteristicile precise ale procedurii în cauză, natura problemelor care urmează să fie decise de instanță și importanța acestora pentru recurent (a se vedea X v. Țările de Jos, 27 iulie 2021, § 44). O ședință publică poate să nu fie necesară, de exemplu, atunci când cauza ridică probleme de fapt sau de drept care pot fi soluționate în modul corespunzător pe baza dosarului cauzei și a observațiilor scrise ale părților (a se vedea Mtchedlishvili v. Georgia, 25 februarie 2021, § 37).

33. Codul contravenţional stabileşte regula generală potrivit căreia cauzele contravenţionale se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu (articolul 452 alin. (1)). Ședința de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor, în modul prevăzut de Cod (articolul 455 alin. (1)). Raţiunea acestei din urmă obligaţii constă în necesitatea de a asigura o bună administrare a justiţiei, garantându-se, în acest sens, dreptul contravenientului de a se apăra împotriva acuzației formulate. Totodată, articolul 455 alin. (3) din Codul contravenţional prevede că neprezentarea în şedinţă a făptuitorului sau a victimei, legal citate, fără motive întemeiate nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale.

34. Curtea reține că nu se poate susține existența unei probleme de constituționalitate în ceea ce privește dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituție, pentru că dispozițiile alin. (1) al articolului 455 din Codul contravențional instituie obligația instanței de judecată de a aduce la cunoștința părților implicate în proces data, ora și locul desfășurării ședinței de judecată, asigurându-se astfel premisele necesare exercitării efective a dreptului la apărare. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

35. Deşi articolul 471 alin. (1) din Codul contravențional stabileşte regula generală că recursul formulat împotriva hotărârilor judecătoreşti se judecă fără prezenţa părţilor, alineatul (2) din acelaşi articol prevede că instanţa de recurs fixează data examinării şi comunică părţilor la proces despre aceasta şi despre posibilitatea de a formula referinţă, iar alineatul (3) din acelaşi articol prevede, inter alia, posibilitatea desfăşurării şedinţei cu participarea părţilor în instanţa de recurs în cazurile în care instanţa consideră că o cauză are un interes deosebit pentru jurisprudenţă sau la cererea motivată a părţilor.

36. Prin urmare, Curtea nu vede în ce măsură articolul 471 alin. (3) din Codul contravențional reprezintă o problemă de constituţionalitate din perspectiva dreptului la apărare, de vreme ce alineatul (2) al acestui articol îi acordă părţii interesate dreptul de a formula o referinţă, iar alineatul (3) îi oferă instanţei de recurs competenţa de a dispune, prin încheiere motivată, desfăşurarea şedinţei cu participarea părţilor, dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudenţă, precum şi la cererea motivată a părţilor.

37. Aşadar, având în vedere particularităţile judecării recursului formulat împotriva hotărârilor judecătoreşti, Curtea notează că legislatorul a instituit garanţii pentru judecarea recursurilor în termene rezonabile, în cauzele în care circumstanţele şi problemele ridicate în faţa instanţei de recurs nu reclamă necesitatea de a desfăşura şedinţe cu participarea părţilor.

38. Referitor la criticile autoarei sesizării că normele contestate contravin prevederilor articolului 321 din Codul de procedură penală, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale la situaţii concrete depăşeşte sfera de control constituţional şi reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.126 din 5 august 2021, § 38).

39. Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 7, 16, 23, 54 din Constituție nu sunt incidente.

40. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. d) și (4) lit. d), 37, 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 394 alin. (1¹), 455 alin. (3) și 471 alin.(3) din Codul contravențional, ridicată de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dnei Valentina Nadulișneac, în dosarul nr. 4r-797/2024, pendinte la Curtea de Apel Nord.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință Liuba ȘOVA

 

Chișinău, 17 iulie 2025
DCC nr. 86
Dosarul nr. 232g/2024