DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 59g/2025

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 1208 din Codul civil
(decăderea din dreptul de revocare a donației)

CHIŞINĂU

 17 iulie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 martie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 17 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „dar nu mai târziu de 3 ani din momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat" din articolul 1208 din Codul civil, ridicată de dna avocat Ina Perțu, în interesele dlui Eugeniu Popșoi, în dosarul nr. 2-9915/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Dragoș Crigan, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 11 august 2020, dl Eugeniu Popșoi a donat dnei Tatiana Popșoi un bun imobil amplasat în mun. Chișinău.

4. La 22 noiembrie 2023, dna Tatiana Popșoi a vândut bunul imobil dobândit prin donație dlui Alexandr Vacarciuc.

5. La 25 iulie 2024, dl Eugeniu Popșoi a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei Tatiana Popșoi și dlui Alexandr Vacariuc privind revocarea contractului de donație din 11 august 2020, și respectiv, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 2023.

6. În cadrul etapei de pregătire a cauzei pentru dezbateri, reprezentantul dnei Tatiana Popșoi a ridicat excepția de tardivitate, menționând că acțiunea civilă a fost formulată cu încălcarea termenului de prescripție prevăzut de articolul 1208 din Codul civil.

7. În cadrul examinării cauzei, dna avocat Ina Perțu a ridicat, în interesele dlui Eugeniu Popșoi, excepția de neconstituționalitate a textului „dar nu mai târziu de 3 ani din momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat" din articolul 1208 din Codul civil.

8. Printr-o încheiere din 14 februarie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

 

B. Legislația pertinentă 

9. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

 

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

 

Articolul 4

Drepturile și libertățile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

 

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

 

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

 

„(1) Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

 

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

 

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

 

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

 

10. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 1208

Termenul de revocare a donației

 

„Donatorul sau, în cazul prevăzut la art. 1207 alin. (4), moştenitorul său este decăzut din dreptul de revocare a donaţiei în temeiul legii dacă notificarea de revocare nu este dată în termen de 1 an din momentul în care el a cunoscut sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască circumstanţa care îl îndreptăţeşte să revoce, dar nu mai târziu de 3 ani din momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat."

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate 

11. Autoarea excepției susține că instituirea termenului de revocare a donației, stabilit de prevederile contestate, limitează dreptul donatorului de acces la justiție și dreptul de proprietate privată și protecția acesteia. Totodată, autoarea afirmă că termenul de trei ani este excesiv de scurt și îi impune donatorului o sancțiune excesiv de dură, ținând cont de numeroasele acțiuni posibile ale donatarului în detrimentul donatorului.

12. Potrivit autoarei sesizării, articolul 1208 din Codul civil prevede o dublă restricție temporală de exercitare a dreptului la revocare: pe de o parte - termenul de un an din momentul cunoașterii circumstanțelor care îndreptățesc revocare; pe de altă parte - termenul de trei ani din momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat. Prin urmare, în condițiile în care scopul legitim al unei restricții atât de dure, fără posibilitatea instanței de a aplica o altă măsură, nu este justificat, normele contestate afectează în mod direct dreptul de proprietate.

13. Autoarea excepției menționează că unele motive de revocare a donației, e.g. ingratitudinea, pot apărea mult mai târziu după perioada de trei ani și, prin urmare, donatorul ar fi lipsit de orice posibilitate de a formula o acțiune în justiție și de a-și apăra drepturile constituționale de acces la justiție și de proprietate privată.

14. Autoarea pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1, 4, 20, 23, 46 și 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curții 

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ține de competența Curții Constituționale.

17. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „dar nu mai târziu de 3 ani din momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat" din articolul 1208 din Codul civil. Curtea constată că normele contestate nu au făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect, inter alia, revocarea contractului de donație. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia.

20. Autoarea excepţiei susţine că normele contestate contravin articolelor 1 (statul Republica Moldova), 4 (drepturile și libertățile omului), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată și protecția acesteia) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituţie.

21. Referitor la incidenţa articolelor 1 și 4 din Constituţie, Curtea a reţinut că aceste articole comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări legale şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr. 112 din 16 septembrie 2024, § 14).

22. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 54 din 13 aprilie 2021, § 26; DCC nr. 15 din 16 februarie 2023, § 19).

23. Curtea observă că legislația civilă condiționează exercitarea dreptului donatorului de revocare a donației sale de două limite temporale, care urmează a fi întrunite în mod cumulativ: (i) notificarea de revocare să fie dată în termen de un an din momentul în care donatorul a cunoscut sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască circumstanța care îl îndreptățește să revoce donația; (ii) notificarea de revocare să fie făcută în interiorul termenului de trei ani de la momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat (a se vedea articolul 1208 din Codul civil).

24. Referitor la capătul sesizării privind pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea precizează că, în jurisprudenţa sa, ea a subliniat că accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural (a se vedea DCC nr. 6 din 18 ianuarie 2022, § 21). Sub acest aspect, Curtea reiterează că este esenţial ca legea să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă de a-şi apăra cauza în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile sale. Astfel, reglementarea de către legislator, în limitele competenţei acordate de Constituţie, a termenelor limită de formulare a cererii de revocare a donației nu constituie o suprimare sau diminuare a dreptului de liber acces la justiţie, atât timp cât nu se aduce atingere substanţei acestuia şi există alte garanţii procedurale efective (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 120 din 1 octombrie 2024, § 27).

25. În acelaşi context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. Curtea Europeană a subliniat că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele temporale care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acţiune sunt concepute să asigure buna administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Justiţiabilii ar trebui să se aştepte ca aceste reguli să fie aplicate (Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27). De asemenea, Curtea Europeană a menționat că termenele de prescripție servesc mai multor scopuri importante, și anume asigurarea certitudinii juridice și a caracterului definitiv, protejarea potențialilor pârâți de cereri învechite care ar putea fi dificil de combătut și prevenirea nedreptății care ar putea apărea dacă instanțele ar fi obligate să se pronunțe asupra unor evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat pe baza unor probe care ar fi putut deveni nesigure și incomplete din cauza trecerii timpului (Stubbings și alții v. Regatul Unit, 22 octombrie 1996, § 51).

26. În legătură cu obiectul sesizării, Curtea reține că stabilirea unui termen de decădere imperativ pentru valorificarea dreptului de revocare a donației nu face, în esență, incident articolul 20 din Constituție sub aspectul îngrădirii nejustificate a accesului la justiție. De altfel, legislatorul a stabilit pentru revocarea donației un termen de trei ani, identic celui general de prescripție extinctivă în interiorul căruia persoana poate să-și apere dreptul încălcat (a se vedea articolul 391 alin. (1) din Codul civil). În Hotărârea nr. 17 din 19 iunie 2015, § 68, Curtea a reținut că „persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. [...] Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege" (articolul 10 alin. (2) din Codul civil). În acest sens, legislatorul a prevăzut în mod categoric că „neexercitarea dreptului subiectiv înăuntru termenului de decădere stabilit atrage stingerea lui" (a se vedea articolul 409 alin. (5) din Codul civil).

27. Cu referire la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea notează că termenul de trei ani nu este atât de scurt încât să fie inacceptabil şi să nu-i permită donatorului să solicite revocarea donației și, implicit, redobândirea dreptului de proprietate asupra bunului donat. Mai mult, Curtea subliniază că instituirea unui termen de decădere la exercitarea dreptului de revocare a donației se impune inclusiv pentru ca donatorul să depună întreaga diligență pentru a analiza în mod corespunzător decizia de a face o donație, având în vedere personalitatea donatarului.

28. De asemenea, Curtea observă că în argumentele sale, autorul excepţiei susţine o eventuală contradicţie între norma contestată şi prevederile articolelor Codului civil referitoare la nulitatea absolută a actului juridic și termenele de prescripție aplicabile acesteia. În acest context, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, nu compararea prevederilor cuprinse în acelaşi act normativ şi emiterea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. O pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infra constituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, competenţe care le aparţin instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 135 din 27 septembrie 2022, § 34; DCC nr. 27 din 13 februarie 2025, § 18).

29. Ţinând cont de faptul că nu se poate constata incidența articolelor 20 și 46 din Constituție, Curtea reţine că nici articolele 1, 4, 23 și 54 din Constituţie nu sunt incidente.

30. Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E:

 1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr. 59g/2025 privind excepția de neconstituționalitate a textului „dar nu mai târziu de 3 ani din momentul dobândirii de către donatar a dreptului de proprietate asupra bunului donat" din articolul 1208 din Codul civil, ridicată de dna avocat Ina Perțu, în interesele dlui Eugeniu Popșoi, în dosarul nr. 2-9915/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.  

Președinte de ședință Liuba ȘOVA  

Chișinău, 17 iulie 2025
DCC nr. 89
Dosarul nr. 59g/2025