DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 50g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a textului „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii
(claritatea textului „absența forțată de la muncă")

CHIŞINĂU
3 iulie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dnei Viorica PUICA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 februarie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 3 iulie 2025, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, ridicată de dl avocat Victor Munteanu, în interesele dlui Oleg Ciofu, în dosarul nr. 2-10193/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Victoria Bogomolova de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află o cerere de chemare în judecată, depusă de dl Oleg Ciofu, împotriva ALVYS-COM SRL cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă, plata unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă și compensarea prejudiciului moral.

4. La 21 ianuarie 2025, dl avocat Victor Munteanu a ridicat, în interesele dlui Oleg Ciofu, excepția de neconstituționalitate a textului „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.

5. Printr-o încheiere din aceeași dată, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a textului „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 90

Răspunderea angajatorului pentru transferul

sau eliberarea nelegitimă din serviciu

„(1) În cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

(2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:

a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime care nu va depăşi 12 salarii medii lunare ale salariatului în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din serviciu;

b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.);

c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

(3) Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

(4) În locul restabilirii la locul de muncă, părţile pot încheia o tranzacție de împăcare, iar în caz de litigiu - instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensație suplimentară la sumele indicate la alin. (2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

8. Autorul excepției consideră că textul „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii este neclar. Deși articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii obligă angajatorul la plata despăgubirilor pentru perioada absenței forțate a salariatului de la locul de muncă în cazul constatării ilegalității concedierii, legislația muncii nu prevede criterii care ar defini înțelesul textului „absență forțată". Autorul pune în discuție claritatea textului contestat în contextul în care, după concedierea salariatului, acesta s-a aflat o perioadă de timp în arest preventiv. În acest sens, autorul se întreabă dacă despăgubirile pentru perioada aflării în arest preventiv a salariatului concediat ilegal trebuie achitate de angajator pe baza articolului 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii sau de către autorități pe baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

9. Prin urmare, autorul consideră că textul contestat contravine articolelor 20 alin. (1) și 23 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, ține de competența Curții Constituționale.

12. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din fața instanței de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepției îl constituie textul „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003. Textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

14. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv). Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul instanţei se află o cauză cu privire la încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru. Prin urmare, Curtea admite că textul contestat ar putea fi aplicat la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă textul contestat reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.92 din 25 iulie 2023, § 22).

16. Autorul excepției susține că textul contestat contravine articolelor 20 alin. (1) (accesul liber la justiție) și 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle) din Constituție.

17. Curtea reamintește că articolul 23 din Constituţie nu poate fi invocat în mod independent. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestui articol (DCC nr.167 din 6 decembrie 2022, § 23).

18. Cu privire la incidența articolului 20 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că autorul excepției nu a argumentat în ce măsură textul contestat îi limitează accesul liber la justiție. În sesizare, autorul susține că nu îi este clar dacă perioada aflării în arest preventiv a salariatului concediat se încadrează în noțiunea de „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii. Aşadar, Curtea constată că autorul excepţiei reclamă, de fapt, o problemă de interpretare şi de aplicare a legii care ţine de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 17 din 15 februarie 2022, § 26 şi jurisprudenţa citată acolo).

19. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întrunește condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

 Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituţie, 27 alineatele (2) și (3) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „absență forțată" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, ridicată de dl avocat Victor Munteanu, în interesele dlui Oleg Ciofu, în dosarul nr. 2-10193/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte Domnica MANOLE 

Chișinău, 3 iulie 2025
DCC nr. 76
Dosarul nr. 50g/2025