DECIZIE 
DE INADMISIBILITATE 
a sesizării nr. 214g/2024 
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 65¹ alineatele (3) și (4) din Codul penal și articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024
(anularea dreptului de a conduce mijloace de transport [3])

CHIŞINĂU
5 iunie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 octombrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 5 iunie 2025, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 65¹ alineatele (3) și (4) din Codul penal și articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024, ridicată de dl avocat Igor Șcheau, în interesele dlui Vasilii Jalbă, în dosarul nr. 1r-98/2024, pendinte la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători ai Curţii de Apel Sud, sediul secundar Comrat, format din dnii Ștefan Starciuc, Dmitrii Fujenco și Grigori Colev, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 15 mai 2024, Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, l-a găsit vinovat pe dl Vasilii Jalbă de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024 (conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe). Dlui Vasilii Jalbă i-a fost stabilită pedeapsa sub forma muncii neremunerate în folosul comunității pe un termen de 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Sentința primei instanțe a fost contestată cu recurs de dl avocat Igor Șcheau.

4. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Igor Șcheau a ridicat, în interesele dlui Vasilii Jalbă, excepţia de neconstituţionalitate a textului „anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 65¹ alineatele (3) și (4) din Codul penal și articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024.

5. Printr-o încheiere din 15 octombrie 2024, instanţa de recurs a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 27

Dreptul la libera circulație

„(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 127

Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 65¹

Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

sau anularea acestui drept

„(1) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept constă în interzicerea conducerii oricărui tip de mijloc de transport pe drumurile publice.

(2) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani.

(3) Anularea dreptului de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată, cu redobîndirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege.

(4) La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a conduce mijloace de transport sau la anularea acestui drept în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul executării pedepsei principale."

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau

în stare de ebrietate produsă de alte substanțe

„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[...]."

[Articolul 264¹ în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024, în vigoare din 7 septembrie 2024.]

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport

cu depăşirea limitelor de alcool admisibile sau

în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care are o concentraţie de alcool în sânge ce depăşeşte 0,7 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,35 mg/l ori care se află în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1500 la 2500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[...]."

[Articolul 264¹ în redactarea Legii nr. 136 din 6 iunie 2024, în vigoare din 7 septembrie 2024.]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției

8. Autorul consideră că pedeapsa complementară obligatorie de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport se referă la sancționarea obținerii ilegale a dreptului de a conduce mijloace de transport și nicidecum la privarea de acest drept.

9. Autorul afirmă că „anularea" reprezintă o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de fond și de formă ale unui act juridic, care conduce la invalidarea acestuia. În cazul drepturilor subiective acordate prin lege ar putea fi aplicat doar mecanismul juridic al „privării" de un drept (excluderii pentru viitor). Prin urmare, autorul susține că conceptul de „anulare" este aplicabil doar actului juridic, nu dreptului de a conduce mijloace de transport.

10. Din acest motiv, autorul susține că prevederile în discuție nu corespund exigenței calității legii și, prin urmare, afectează dreptul la libera circulație.

11. Totodată, autorul afirmă că dreptul de a conduce un mijloc de transport constituie un „bun" protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

12. Din acest motiv, autorul susține că prevederile contestate afectează articolele 23 alin. (2), 27 alin. (1), 46 alin. (1), 54 alineatele (1) și (2) și 127 alineatele (1) și (2) din Constituție.

B. Aprecierea Curții

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 65¹ alineatele (3) și (4) din Codul penal și articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024.

17. Prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate (a se vedea DCC nr. 94 din 4 august 2020 și DCC nr. 152 din 17 noiembrie 2022). De principiu, verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr. 147 din 15 noiembrie 2022, § 23).

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat, care are ca obiect examinarea unei cauze penale în procedură de recurs. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauza penală de învinuire a unei persoane în baza articolului 264¹ alin. (1) din Codul penal, Curtea admite că textul contestat poate fi aplicat în această cauză.

19. Autorul excepției susține că prevederile în discuție afectează dreptul la libera circulație și dreptul de proprietate. Autorul susține că prevederile contestate contravin articolelor 23 alin. (2) (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 27 alin. (1) (dreptul la libera circulație), 46 alin. (1) (dreptul la proprietate privată și protecția acesteia), 54 alineatele (1) și (2) (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și 127 alineatele (1) și (2) (proprietatea) din Constituție.

20. Analizând criticile avansate de autor și normele constituționale invocate, Curtea constată că prezenta excepție de neconstituționalitate este similară cu excepția de neconstituționalitate examinată prin Decizia nr. 152 din 17 noiembrie 2022.

21. În contextul problemei abordate de către autor referitoare la neclaritatea textului contestat, Curtea observă că prevederile articolului 65¹ din Codul penal reglementează două pedepse: (i) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport decisă de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani; (ii) anularea acestui drept decisă de instanţa de judecată, cu redobândirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege (a se vedea alineatele (2) și (3) din articolul 65¹ din Cod).

22. În Decizia nr. 152 din 17 noiembrie 2022 Curtea a reţinut că utilizarea expresiei „anularea dreptului" de către legislator în contextul sancţiunii contestate presupune, de fapt, o restrângere a exerciţiului dreptului în discuţie, care nu este un drept absolut (a se vedea § 18 din Decizie). În acest context, Curtea observă că legislatorul, în baza articolului 72 alin. (3) lit. r) din Constituție, a prevăzut în Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 cu privire la siguranța traficului rutier că „dreptul de a conduce vehicule reprezintă un drept special de a conduce vehicule [...] obţinut în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi înregistrat în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule" (articolul 19 alin. (1)), iar anularea acestui drept poate fi dispusă dacă „titularul [...] a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă cu pedeapsă penală care prevede anularea dreptului de conducere a vehiculului" (articolul 21¹ alin. (1) lit. a)).

23. În decizia menționată supra, Curtea a subliniat că instituirea condiţiilor de circulaţie a mijloacelor de transport reprezintă o atribuție exclusivă a legislatorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului rutier să aibă loc în deplină siguranţă. Securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare, asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor (ibidem, §19).

24. Totodată, Curtea a notat că textul contestat nu are ca destinatar publicul larg, ci doar conducătorii de vehicule. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că persoanele care au o activitate profesională şi care au fost supuşi unor forme de şcolarizare trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (a se vedea, mutatis mutandis, Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65) (DCC nr. 152 din 17 noiembrie 2022, § 20).

25. Așadar, și în această cauză, Curtea observă că sub aparența unei neclarități a prevederilor în discuție autorul compară noțiunea „anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolele 65¹ alin. (3) și (4) și 264¹ alin. 1) din Codul penal cu noțiunea „nulitatea actului juridic" și derivatele acesteia („act juridic nul", „act juridic anulabil" etc.) din Codul civil și susține o utilizare nepotrivită a terminologiei juridice la redactarea textelor contestate. Curtea reiterează că aceste argumente avansate de autor nu pot constitui critici veritabile de neconstituționalitate, or, ele se referă la o eventuală confruntare dintre norme juridice infraconstituționale a căror examinare nu ține de competența Curții Constituționale.

26. Referitor la incidența dreptului la libera circulație garantat de articolul 27 din Constituție, Curtea reține că acesta este corespondentul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și garantează oricărei persoane dreptul la libera circulaţie într-un anumit teritoriu şi dreptul de a părăsi acest teritoriu, ceea ce implică şi dreptul de a călători într-o ţară la alegerea sa în care ar putea fi primită (De Tommaso v. Italia, 27 februarie 2017, § 104), însă nu garantează și dreptul la libera circulație conducând un automobil. În acest sens, Curtea a menționat că instituirea unei măsuri de constrângere statală ca mijloc de corectare a persoanei, inclusiv anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, nu afectează dreptul la libera circulaţie, pentru că persoana poate circula liber în continuare prin utilizarea unei varietăţi de mijloace (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 152 din 17 noiembrie 2022, § 22).

27. De asemenea, Curtea notează că anularea dreptului de a conduce mijloace de transport nu are un caracter iremediabil. În acest sens, Curtea subliniază că permisul de conducere anulat pe baza prevederilor contestate poate fi redobândit ulterior în modul stabilit de lege (a se vedea articolul 21¹ alin. (2) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, punctele 36-40 din Regulamentul privind procedura de examinare pentru obținerea dreptului de a conduce vehicule, emiterea și valabilitatea permisului de conducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 181 din 23 martie 2022).

28. Cu referire la incidența articolelor 46 și 127 din Constituție, autorul sesizării a susținut că conceptul noțiunii de „bun", prevăzut de Convenția Europeană, ar include și dreptul de a conduce mijloace de transport. Potrivit autorului, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport prevăzută de normele contestate ar fi contrară normelor constituționale menționate. Din această perspectivă, Curtea reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia retragerea licenţei de taximetrist a reprezentat o consecinţă care putea fi prevăzută de către reclamant în urma încălcării prevederilor naţionale relevante care reglementează exercitarea dreptului de a conduce asemenea vehicule (a se vedea, mutatis mutandis, Xintaras v. Suedia (dec.), 22 iunie 2004, § 4). Așadar, o persoană nu poate pretinde că are o speranţă legitimă de a conduce autovehicule în circumstanţele în care încalcă prevederile legale referitoare la exercitarea acestui drept (DCC nr. 152 din 17 noiembrie 2022, § 23).

29. Rezumând cele enunţate mai sus, Curtea conchide că competența instanţei de judecată de a dispune anularea dreptului de a conduce mijloace de transport în cazul în care a fost constatată vinovăţia persoanei pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat nu implică, per se, o ingerinţă în dreptul la libera circulație sau în dreptul de proprietate, garantate de articolele 27 și 46 din Constituţie.

30. Dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței, Curtea menționează că atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 152 din 17 noiembrie 2022 sunt valabile și în prezenta cauză.

31. Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (3) lit. b), 37 alineatele (1) și (2) și 40 din Legea nr. 74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 65¹ alineatele (3) și (4) din Codul penal și articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024, ridicată de dl avocat Igor Șcheau, în interesele dlui Vasilii Jalbă, în dosarul nr. 1r-98/2024, pendinte la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte Domnica MANOLE 

Chișinău, 5 iunie 2025
DCC nr. 61
Dosarul nr. 214g/2024