DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 191g/2024 
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 364¹ și 366 din Codul de procedură penală
(judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și explicarea învinuirii de către procuror) 

CHIŞINĂU

29 mai 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 septembrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 29 mai 2025, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „Până la începerea cercetării judecătorești [...]" din articolul 364¹ alin. (1), a articolului 366 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) integral din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Roman Doroftei, în interesele dlui Roman Rotundu, în dosarul nr. 1-1872/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Verginia Baltag de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Chișinău se află cauza penală de acuzare a dlor Roman Rotundu și Alexandru Varzari de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 217¹ alin. (4) lit. d) (circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare) din Codul penal.

5. În cadrul ședinței preliminare, dl avocat Roman Doroftei a solicitat să i se explice învinuirea adusă dlui Roman Rotundu de către procuror, potrivit articolului 366 din Codul de procedură penală. Instanța de judecată a amânat examinarea acestei cereri pentru etapa începerii cercetării judecătorești. Totodată, instanța de judecată le-a explicat inculpaților că pot alege ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit articolului 364¹ din Codul de procedură penală.

6. În cadrul ședinței preliminare, dl avocat Roman Doroftei a ridicat, în interesele dlui Roman Rotundu, excepţia de neconstituţionalitate a textului „Până la începerea cercetării judecătorești [...]" din articolul 364¹ alin. (1), a articolului 366 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) integral din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din 23 septembrie 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumția nevinovăției

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 364¹

Judecata pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală

„(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul persoană fizică poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

[...]."

Articolul 366

Începerea cercetării judecătorești

„(1) Preşedintele şedinţei de judecată anunţă începerea cercetării judecătoreşti. Cercetarea judecătorească începe cu expunerea de către procuror a învinuirii formulate. Dacă în procesul penal a fost pornită o acţiune civilă, se expune şi aceasta.

(2) În cazul în care a fost prezentată referinţă la rechizitoriu, preşedintele şedinţei de judecată oferă posibilitatea inculpatului sau apărătorului de a aduce la cunoştinţa celor prezenţi conţinutul acesteia.

(3) Preşedintele şedinţei de judecată întreabă inculpatul dacă îi este clară învinuirea adusă, dacă acceptă să facă declaraţii şi să răspundă la întrebări. În cazul în care inculpatului nu-i este clară învinuirea formulată, procurorul îi face explicaţiile respective.

(4) După executarea acţiunilor menţionate în alin. (1)-(3), procurorul prezintă spre examinare probele acuzării."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției

10. Autorul excepției susține că, potrivit articolului 364¹ din Codul de procedură penală, inculpatul are dreptul de a solicita ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dacă recunoaște comiterea faptelor indicate în rechizitoriu. Autorul afirmă că pentru a lua o decizie în acest sens, inculpatul trebuie să fie informat despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa. Însă, în lipsa prezentării învinuirii de către procuror la ședința preliminară, inculpatul nu poate decide pentru care procedură să opteze, cea generală sau cea simplificată.

11. Deși articolul 366 alineatele (1) și (3) stabilește că procurorul va prezenta învinuirea formulată și va face explicațiile necesare, aceasta are loc doar în cadrul procedurii generale, după începerea cercetării judecătorești.

12. Din acest motiv, autorul susține că prevederile contestate îi afectează accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, garantate de articolele 1, 7, 8, 16, 20, 21, 23, 26, 53 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „Până la începerea cercetării judecătorești [...]" din articolul 364¹ alin. (1), textul „Cercetarea judecătorească începe cu expunerea de către procuror a învinuirii formulate." din articolul 366 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) în totalitate din Codul de procedură penală. Articolul 364¹ alin. (1) din Cod se referă la regulile de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar articolul 366 din Cod se referă la începerea cercetării judecătorești și explicarea învinuirii de către procuror la această etapă. Prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea HCC nr. 9 din 9 martie 2017; DCC nr. 40 din 8 mai 2018; DCC nr. 50 din 19 aprilie 2022; DCC nr. 17 din 28 februarie 2023; DCC nr. 37 din 25 aprilie 2024).

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău care are ca obiect examinarea unei cauze penale. Dat fiind faptul că cauza se află la ședința preliminară și s-a pus în discuție necesitatea explicării învinuirii aduse inculpatului în vederea alegerii uneia din cele două proceduri de examinare a cauzei (procedura generală sau procedura simplificată), Curtea admite că dispoziţiile contestate pot fi aplicate în această cauză.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

19. Autorul excepției a susținut, în principal, că în cadrul ședinței preliminare inculpatul nu poate decide dacă judecata să se facă potrivit procedurii generale sau pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pentru că procurorul nu explică învinuirea la această etapă. Din acest motiv, autorul susține că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 21 (prezumția nevinovăției), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

20. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin. (3), 7 și 8 din Constituție, Curtea reiterează că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19; DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 23).

21. Cu privire la articolele 16, 23 și 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate aceste articole, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19). Referitor la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta este incident atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 73 din 6 iulie 2023, § 20).

22. Totodată, Curtea observă că autorul nu a argumentat în ce măsură articolele 16 și 53 din Constituție sunt incidente în prezenta cauză. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 99 din 10 august 2023, § 18).

23. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 21 din Constituţie, care garantează principiul prezumţiei nevinovăţiei, Curtea subliniază că acest principiu presupune, prin definiţie, că orice persoană este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăţia sa nu este stabilită în conformitate cu legea.

24. Curtea notează că criticile autorului, potrivit cărora, în lipsa explicării învinuirii la etapa ședinței preliminare, inculpatul nu poate decide pentru care procedură să opteze (procedura generală de examinare a cauzei sau procedura simplificată), nu pot fi reținute din perspectiva articolului 21 din Constituție, pentru că persoana beneficiază de prezumţia de nevinovăţie atât timp cât vinovăţia sa nu este stabilită „dincolo de orice îndoială rezonabilă" (Boicenco v. Republica Moldova, 11 iulie 2006, § 104; Blokhin v. Rusia [MC], 23 martie 2016, § 139).

25. Referitor la articolul 20 din Constituție, Curtea notează că acesta garantează dreptul de acces liber la justiție și își găsește corespondența în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că articolul 6, citit ca un întreg, garantează dreptul acuzatului de a participa în mod efectiv la procesul penal, care include, inter alia, nu doar dreptul acestuia de a fi prezent, ci şi dreptul de a asculta şi de a urmări procedurile. Asemenea drepturi se regăsesc implicit chiar în noţiunea de procedură adversarială şi, de asemenea, pot fi deduse din garanţiile prevăzute de subparagrafele c), d) şi e) din paragraful (3) al articolului 6 din Convenţie (Stanford v. Regatul Unit, 23 februarie 1994, § 26).

26. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr. 5 din 3 martie 2022, § 65). Potrivit jurisprudenței Curții Europeane, dreptul de a fi informat cu privire la natura şi cauza acuzaţiei trebuie să fie analizat în lumina dreptului acuzatului de a-şi pregăti apărarea (a se vedea Nevzlin v. Rusia, 18 ianuarie 2022, § 137).

27. În condiţiile paragrafului 3 lit. (a) al articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul „de a fi informată prompt, într-o limbă pe care o înţelege şi în detaliu, despre natura şi cauza acuzaţiei împotriva sa". Această prevedere sugerează necesitatea acordării unei atenţii deosebite aducerii la cunoştinţa inculpatului a „acuzaţiei" care îi este înaintată. O informare precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse unui inculpat şi cu privire la încadrarea juridică pe care instanţa ar putea să o reţină împotriva acestuia reprezintă o condiţie esenţială a caracterului echitabil al procedurii (a se vedea Pélissier şi Sassi v. Franţa [MC], 25 martie 1999, § 52; Sejdovic v. Italia [MC], 1 martie 2006, §§ 89-90).

28. În acest context, Curtea reține că articolul 282 din Codul de procedură penală stabilește că procurorul va înainta acuzarea învinuitului ulterior emiterii ordonanţei de punere sub învinuire a acestuia. Totodată, procurorul îi va aduce la cunoştinţă învinuitului ordonanţa de punere sub învinuire şi îi va explica conţinutul ei. După înaintarea acuzării, procurorul îi va explica învinuitului drepturile şi obligaţiile acestuia prevăzute în articolul 66 din Cod. Învinuitului i se înmânează copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire şi informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile lui (a se vedea alineatele (1), (2) și (3) din același articol).

29. Totodată, la etapa finalizării anchetei, după prezentarea materialelor de urmărire penală, procurorul întocmeşte rechizitoriul, iar o copie de pe rechizitoriu se înmânează sub recipisă învinuitului şi apărătorului său. Învinuitul poate prezenta în scris o referinţă la rechizitoriu, care se anexează la dosar (a se vedea alineatele (1), (5) și (6) din articolul 296 din Cod).

30. Astfel, din analiza sistemică a dispozițiilor menționate, Curtea observă că Codul de procedură penală conține suficiente garanții în cadrul diferitelor etape ale procesului, inclusiv dreptul acuzatului de a fi informat despre natura acuzației și, respectiv, de a cere explicații atunci când acuzarea nu-i este clară. Aducerea la cunoştinţa învinuitului a ordonanţei de punere sub învinuire şi explicarea conţinutul ei, înmânarea unei copii a ordonanţei de punere sub învinuire și a rechizitoriului îi permit acuzatului să-și pregătească apărarea în mod corespunzător sau să decidă dacă judecata se va face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

31. Curtea menționează că inculpatul până la începerea cercetării judecătorești poate solicita judecarea cauzei sale pe baza procedurii simplificate prevăzute de articolul 364¹ din Codul de procedură penală doar dacă (i) recunoaște comiterea faptelor indicate în rechizitoriu, (ii) cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală asupra cărora nu are obiecţii și (iii) nu solicită administrarea de noi probe (a se vedea alineatele (2) și (3) din același articol). Îndeplinirea acestor condiții sugerează faptul că inculpatului îi este clară învinuirea și poate opta pentru judecarea cauzei sale pe baza procedurii simplificate.

32. Așadar, având în vedere că în cadrul urmăririi penale persoanei i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, precum și conținutul rechizitoriului, prevederile contestate îi permit inculpatului să decidă în ședința preliminară pentru care procedură optează (procedura generală de examinare a cauzei sau procedura simplificată).

33. Totodată, Curtea observă că criticile avansate de autor se bazează de fapt pe o interpretare eronată a prevederilor contestate. O dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr. 171 din 8 decembrie 2022, § 24).

34. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (3) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „Până la începerea cercetării judecătorești [...]" din articolul 364¹ alin. (1), a textului „Cercetarea judecătorească începe cu expunerea de către procuror a învinuirii formulate." din articolul 366 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) în totalitate din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Roman Doroftei, în interesele dlui Roman Rotundu, în dosarul nr. 1-1872/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte Domnica MANOLE

Chișinău, 29 mai 2025
DCC nr. 52
Dosarul nr. 191g/2024