DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 188g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a articolului
207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ
(inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ în cazul în care nu se afirmă încălcarea unui drept prin activitatea administrativă [2])

CHIŞINĂU
10 aprilie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 25 septembrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 10 aprilie 2025, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 207 alin. (2) litera e) din Codul administrativ, ridicată de dl Alexandru Gutium, în interesele Asociației pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, în dosarul nr. 3-2966/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Violeta Chisilița de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Autorul sesizării s-a adresat la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu o cerere de a emite un act administrativ individual în care să fie indicată lista documentelor și informația relevantă care trebuie să fie anexată la solicitarea avizului prevăzut de articolul 84 alin. (1) din Legea nr.230/2022 privind drepturile de autor și drepturile conexe, pentru a demonstra îndeplinirea condiției stabilite la litera f) din același alineat, adică „asociația are capacitatea economică de gestionare colectivă [...]" a drepturilor de autor și drepturilor conexe.

4. La 2 decembrie 2022, Asociația pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, Asociația Națională „Copyright" și Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți au formulat o acțiune în justiție împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind obligarea de a elabora și a emite un act administrativ individual.

5. În cadrul procesului, reprezentantul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a solicitat ca acțiunea să fie declarată inadmisibilă pe baza articolului 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ. Potrivit acestor prevederi, acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special atunci când reclamantul nu poate afirma încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul articolului 17 din Cod.

6. În procesul de examinare a cauzei, dl director Alexandru Gutium a ridicat, în interesele Asociației pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

7. Printr-o încheiere din 24 septembrie 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 16
Egalitatea

„[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20
Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26
Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 53
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

[...]."

Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi

sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 17
Dreptul vătămat

„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă."

Articolul 207
Examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ

„[...]

(2) Acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:

a) există o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri de drept;

b) există o încheiere judecătorească prin care s-a dispus încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau şi-a retras acţiunea într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri de drept sau că între parţi s-a încheiat o tranzacţie de împăcare;

c) la aceeaşi sau la altă instanţă de judecată se examinează o acţiune între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri de drept;

d) acţiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 209;

e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17;

f) nu sânt întrunite condiţiile prevăzute la art. 208;

g) acţiunea a fost depusă de o persoană fără împuterniciri în acest sens;

h) cererea de chemare în judecată nu corespunde cerinţelor prevăzute la art. 211 alin. (1) şi (2) şi art. 212 alin.(1) şi reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţa de judecată.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției

10. Autorul excepției susține că, potrivit prevederilor contestate, acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate afirma încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul articolului 17 din Codul administrativ.

11. Autorul pretinde că motivul de inadmisibilitate stabilit de prevederile în discuție îi limitează accesul la justiție prin nesoluționarea cauzei în fond.

12. Totodată, autorul susține că, potrivit prevederilor contestate, sarcina probațiunii este pusă în sarcina reclamantului, iar acesta este obligat să dovedească existența dreptului încălcat fără a fi examinată cauza în fond.

13. În opinia autorului excepției, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8 alin. (1), 16 alin. (2), 20, 26 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ. Curtea notează că prevederile contestate au constituit anterior obiectul unei sesizări examinate în Decizia nr. 67 din 13 iunie 2024. În decizia menționată anterior, Curtea a constatat că problema abordată în sesizare nu viza constituționalitatea prevederilor contestate, ci interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată (a se vedea § 21 din decizie).

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr. 82 din 18 iulie 2023, § 34). Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, care are ca obiect examinarea unei cauze de contencios administrativ. Dat fiind faptul că în cadrul procesului s-a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamant din cauză că acesta nu poate afirma încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul articolului 17 din Codul administrativ, Curtea admite că prevederile contestate pot fi aplicate la examinarea cauzei.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

21. Autorul excepției a susținut că motivul de inadmisibilitate stabilit de prevederile în discuție îi limitează accesul la justiție prin soluționarea cauzei în fond și contravine articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 8 alin. (1) (respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale), 16 alin. (2) (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 26 (dreptul la apărare) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

22. Referitor la incidenţa articolelor 1, 4, 7, 8 și 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate aceste articole, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19). Cu privire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta este incident atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 73 din 6 iulie 2023, § 20).

23. Totodată, Curtea observă că autorul nu a argumentat în ce măsură articolele 16 și 26 din Constituție sunt incidente în această cauză. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 99 din 10 august 2023, § 18).

24. Referitor la articolul 20 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care reprezintă o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (a se vedea HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, § 42).

25. Totodată, Curtea menționează că, potrivit jurisprudenţei sale, stabilirea unor condiţii de admisibilitate pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a accesului liber la justiţie. Mai mult, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia şi ține de competența legislatorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede articolul 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 19).

26. În același context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acţiune sunt concepute să asigure buna administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Justiţiabilii ar trebui să se aştepte ca aceste reguli să fie aplicate (Naït-Liman v. Elveția [MC], 15 martie 2018, § 114; Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27; Petrella v. Italia, 18 martie 2021, § 48).

27. Potrivit Curții Europene, pentru ca aspectul civil al articolului 6 § 1 să fie aplicabil, trebuie să existe o „contestație" cu privire la un „drept" despre care se poate afirma, cel puțin din motive întemeiate, că este recunoscut în temeiul legislației naționale, indiferent dacă acest drept este protejat sau nu de Convenție. Contestația trebuie să fie reală și serioasă; se poate referi nu doar la existența efectivă a unui drept, ci și la domeniul de aplicare și modul de exercitare a acestuia; și, în ultimul rând, soluția pronunțată în proces trebuie să fie decisivă în mod direct pentru dreptul în discuție, simplele legături slabe sau consecințe îndepărtate nefiind suficiente pentru a pune în aplicare articolul 6 § 1 din Convenție. Este necesar să se stabilească dacă argumentul reclamantului este suficient de întemeiat și nu dacă acesta a avut sau ar fi avut câștig de cauză (Bilgen v. Turcia, 9 martie 2021, § 47; Grzęda v. Polonia [MC], 15 martie 2022, §§ 257, 268).

28. Referitor la criticile avansate de autor, Curtea observă că articolul 207 alin. (2) din Codul administrativ stabilește motivele pentru care o acțiune în contencios administrativ este declarată inadmisibilă, inclusiv în cazul în care reclamantul nu poate pretinde încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept sau a unei libertăți stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere printr-o activitate administrativă (a se vedea articolul 17 din Codul administrativ).

29. Așadar, pentru ca acțiunea în contencios administrativ să fie declarată admisibilă, reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri (a se vedea articolul 189 alineatele (1) și (2) din Codul administrativ).

30. Curtea notează că condiția stabilită de prevederile contestate este prevăzută și de textul articolului 20 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție doar împotriva actelor care încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei. Mai mult, și articolul 53 alin. (1) din Constituție garantează accesul la justiție în cazul unui „drept vătămat" de o autoritate publică. Potrivit acestui articol, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

31. Prin urmare, dreptul la un remediu judiciar este condiționat de existența unui drept încălcat prevăzut de lege. În acest context, Curtea reiterează că principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza în formele şi în modalităţile prevăzute de lege (DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 21). De vreme ce condiția contestată de autorul excepției rezultă din Constituția însăși, Curtea nu constată incidența articolului 20 din Legea fundamentală.

32. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 207 alin. (2) litera e) din Codul administrativ, ridicată de dl Alexandru Gutium, în interesele Asociației pentru Drepturile la Reproducerea Operelor, în dosarul nr. 3-2966/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                                                                             Domnica MANOLE

Chișinău, 10 aprilie 2025
DCC nr. 45
Dosarul nr. 188g/2024