DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 171g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 65 alin. (3) pct. 1),
466 alin. (3) din Codul de procedură penală și a articolelor 385 alin. (5) și
 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023
(persoana considerată condamnată în contextul reducerii pedepsei sale pentru detenţie în condiţii precare)

CHIŞINĂU
6 februarie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 august 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 6 februarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 65 alin. (3) pct. 1), 466 alin. (3) din Codul de procedură penală și a articolelor 385 alin. (5) și 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023, ridicată de dl avocat Alexei Croitor, în interesele dlui Victor Pridorojnîi, în dosarul nr. 21ji-2585/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl Nicolae Corcea, judecător de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 16 februarie 2020, 1 decembrie 2020 şi 16 februarie 2021, dl avocat Alexei Croitor a formulat, în numele dlui Victor Pridorojnîi, plângeri pe baza articolelor 385 alin. (5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, referitoare la condițiile de detenție care afectează drepturile condamnatului.

5. Printr-o Încheiere din 30 decembrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis parţial plângerile respective. Această încheiere a fost contestată cu recurs de Penitenciarul nr. 15 - Cricova şi de dl Victor Pridorojnîi.

6. Printr-o decizie din 3 aprilie 2023, Curtea de Apel Chişinău a admis recursurile formulate, a casat încheierea contestată şi a trimis cauza la rejudecare de către Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

7. În procesul rejudecării cauzei, dl avocat Alexei Croitor a ridicat, în interesele dlui Victor Pridorojnîi, excepția de neconstituționalitate a articolelor 65 alin. (3) pct. 1), 466 alin. (3) din Codul de procedură penală în coroborare cu articolele 385 alin. (5) și 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023.

8. Printr-o încheiere din 7 august 2024, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Legislația pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

„[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[...]."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

 „[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 65

Învinuitul, inculpatul

„[...]

(3) Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte:

1) condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, de condamnare;

 [...]."

Articolul 466

Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de judecată şi punerea ei în executare

„[...]

3) Hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel.

[...]."

Articolul 385

Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei

„[...]

(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

[...]."

[În redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023.]

Articolul 385

 Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei

„[...]

(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se calculează în felul următor: de la una la două zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Prevederile art. 473² alin.(2)-(2⁵) şi (5), art. 473³ alin. (3) şi art. 473⁴ alin. (1)-(5¹) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condiţiilor de detenţie.

[...]."

[În redactarea Legii nr. 245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023.]

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

„[...]

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art. 473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

[...]."

[În redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023.]

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

„[...]

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art. 473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 2 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Instanţa de judecată poate rotunji în favoarea condamnatului termenul de pedeapsă constatat ca fiind executat în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru a deduce integral acest termen din termenul rămas neexecutat.

[...]."

[În redactarea Legii nr. 245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023.]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

11. Autorul sesizării susține că, din cauza că normele contestate sunt neclare și imprevizibile, este incert momentul în care persoana devine condamnat și hotărârea în privința sa devine definitivă. Din acest motiv, instanțele de judecată aplică greșit și arbitrar mecanismul de remediere compensatorie stabilit în lege.

12. În acest context, autorul sesizării consideră că normele contestate afectează prezumția de nevinovăție a persoanei, pentru că în practica națională persoana este considerată că are statut de condamnat din momentul pronunțării deciziei instanței de apel și i se aplică toate consecințele și restricțiile unei condamnări. Atribuirea caracterului definitiv deciziilor instanței de apel nu corespunde noțiunii „definitiv" din articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece decizia instanței de apel poate fi contestată cu recurs.

13. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 4, 16, 20, 21 și 23 alineatul (2) din Constituție.

B. Aprecierea Curții

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Cu privire la obiectul sesizării, Curtea observă că în cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate autorul contestă articolele 65 alin. (3) pct. 1), 466 alin. (3) din Codul de procedură penală în coroborare cu articolele 385 alin. (5) și 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023. Totuşi, în încheiere, instanța de judecată a admis doar ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 385 alin. (5) și 466 alin. (3) din Codul de procedură penală, fără să precizeze varianta legii și fără să se pronunțe în privința articolelor 65 alin. (3) pct. 1) și 473⁴ alin. (4) din Cod. Curtea nu poate ignora sesizarea în această parte doar pentru că instanţa de judecată nu a argumentat de ce nu reține aceste norme în încheiere (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 74 din 27 iunie 2024, § 15).

18. Totodată, Curtea reține că, în același litigiu (a se vedea §§ 4-9 supra), același autor i-a cerut anterior Curții, prin intermediul aceleiași instanțe de judecată, să efectueze controlul de constituționalitate al articolelor 385 alin. (5) și 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr. 245 din 31 iulie 2023. Prin Decizia nr. 64 din 13 iunie 2024, Curtea a admis că prevederile contestate ar putea fi aplicate în litigiu și a declarat inadmisibilă sesizarea.

19. În acest context, Curtea notează că la soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată poate fi aplicată doar o variantă a prevederilor contestate. Afirmarea aplicabilităţii unei variante a legii presupune excluderea aplicabilităţii celeilalte variante a legii (expressio unius est exclusio alterius) (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2019, § 29). Curtea nu este competentă să stabilească aplicarea legii în timp la soluţionarea unei cauze. Aceste chestiuni sunt de competența instanței de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Aşadar, Curtea nu poate declanșa controlul de constituţionalitate al articolelor 385 alin. (5) și 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023, dacă judecătorul de drept comun al cazului nu precizează norma juridică aplicabilă.

21. Prin urmare, Curtea poate reţine ca obiect al acestei sesizări doar articolele 65 alin. (3) pct. 1) și 466 alin. (3) din Codul de procedură penală, criticate în principal de autorul sesizării, care stabilesc că persoana în privinţa căreia sentinţa de condamnare a devenit definitivă se numeşte condamnat și care stabilesc, de asemenea, momentul din care decizia instanței de apel devine definitivă.

22. Curtea observă că prevederile articolului 65 alin. (3) pct. 1) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, dar prin prisma altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 15 din 11 februarie 2019; DCC nr. 70 din 14 mai 2019). De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate, din perspectiva altor critici (a se vedea DCC nr. 85 din 25 iulie 2024, § 15).

23. Curtea observă că prevederile articolului 466 alin. (3) din Codul de procedură penală nu au făcut obiect al controlului de constituționalitate.

24. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea referitoare la condițiile precare de detenție (a se vedea § 4). Astfel, Curtea consideră că instanța de judecată ar putea ține cont de prevederile contestate la determinarea perioadelor relevante pentru stabilirea remediului compensatoriu în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

25. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

26. Autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 (drepturile și libertățile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 21 (prezumția nevinovăției) și 23 alin. (2) (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle) din Constituție.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 195 din 21 decembrie 2023, § 24; DCC nr. 31 din 18 aprilie 2024, § 21; DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

28. Referitor la articolele 16 și 20 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod normele contestate contravin Constituției. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituționalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 19).

29. Referitor la incidența articolului 21 din Constituție, autorul sesizării consideră că normele contestate afectează, prin imprevizibilitatea acestora, prezumția de nevinovăție a persoanei, fiind incert momentul în care o persoană devine condamnat și momentul în care hotărârea în privința sa devine definitivă. În consecință, instanțele de judecată aplică greșit și arbitrar mecanismul de remediere compensatorie stabilit în lege.

30. Curtea menționează că articolul 21 din Constituție este corespondentul articolului 6 § 2 din Convenție, care garantează prezumţia de nevinovăţie. Curtea subliniază că acest principiu presupune că orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare (a se vedea DCC nr. 50 din 19 aprilie 2022, § 28).

31. Curtea menționează că procedurile în care se examinează plângerea referitoare la condiţiile precare de detenţie nu au ca obiect de examinare „vinovăția" persoanei și condamnarea acesteia pentru „comiterea unei infracţiuni". Aceste proceduri oferă perspective de redresare a încălcărilor Convenţiei Europene provocate de condiţiile precare de detenţie prin reducerea pedepsei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 64 din 13 iunie 2024, § 28). Astfel, la stabilirea remediului compensatoriu, deși instanța de judecată poate ține cont de momentul în care o persoană devine condamnat și hotărârea în privința sa devine definitivă, aceasta nu se va pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 32 din 22 martie 2022, § 20; DCC nr. 14 din 14 martie 2024, § 85). Prin urmare, articolul 21 din Constituţie nu este incident.

32. Totodată, Curtea observă că problema abordată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în interpretarea legii, nu în neclaritatea acesteia. În acest sens, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr. 181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 24). De altfel, chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 172 din 7 decembrie 2023, § 22).

33. Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 4 și 23 din Constituție nu sunt incidente.

34. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 65 alin. (3) pct. 1), 466 alin. (3) din Codul de procedură penală și a articolelor 385 alin. (5) și 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023, ridicată de dl Alexei Croitor, în interesele dlui Victor Pridorojnîi, în dosarul nr. 21ji-2585/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință                                                                                           Liuba ȘOVA

Chișinău, 6 februarie 2025
DCC nr. 19
Dosarul nr. 171g/2024