DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 155a/2024
pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din punctul 312 din
Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006
(întrevederile dintre deținuți și avocați în zilele nelucrătoare)

CHIŞINĂU

30 ianuarie 2025

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 iulie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 30 ianuarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii textului „În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore până la aceasta." din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Grigore Novac, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin. (1) lit. g) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502 din 16 iunie 1995.

Legislația pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

 „[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege"

Articolul 102

Actele Guvernului

„(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[...]

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau ordonanţei.

[...]."

4.  Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 195

Instituţiile care asigură executarea pedepsei închisorii

„(1) Executarea pedepsei închisorii se asigură de penitenciare conform prevederilor prezentului cod şi ale actelor normative adoptate în conformitate cu acesta, inclusiv ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat de Guvern, şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului.

[...]."

Articolul 213

Întrevederile condamnaţilor

„[...]

(5) Nu este limitată frecvenţa întîlnirilor cu avocatul, cu mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale sau cu alte persoane prevăzute de lege.

[...]."

5. Prevederile relevante ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, sunt următoarele:

„[...]

308. Deţinuţii au dreptul la întrevederi cu avocatul, mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale sau alte persoane prevăzute de lege. Frecvenţa întâlnirilor respective nu este limitată.

[...]

312. Întâlnirile deţinuţilor cu avocaţii nu se includ în numărul întrevederilor stabilite de legislaţie. Numărul şi durata lor nu sunt limitate, însă ele au loc în timpul liber al deţinuţilor şi numai în intervalul deşteptare - stingere al zilelor lucrătoare. În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore până la aceasta.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării afirmă că Guvernul a acționat ultra vires atunci când a reglementat obligația notificării în scris a instituției penitenciare cu 6 ore înainte despre necesitatea întrevederii avocatului cu deținutul în zilele nelucrătoare. Autorul consideră că norma contestată are un caracter primar și vine în contradicție cu normele din Codul de procedură penală și din Codul de executare.

7. În acest sens, autorul sesizării consideră că norma contestată limitează dreptul la apărare și contravine dispozițiilor articolelor 17 și 64 din Codul de procedură penală și articolelor 169 și 175² din Codul de executare.

8. În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 4, 7, 16, 26 și 102 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, ține de competența Curții Constituționale.

11. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi acordă deputatului prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie unele prevederi din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006. Curtea constată că prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

13. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, hotărârile Guvernului se supun şi controlului de legalitate, care ţine de competenţa instanţelor de judecată. Aşadar, atunci când un autor al sesizării solicită, de fapt, un control de legalitate al unei hotărâri a Guvernului (e.g. afirmă că hotărârea Guvernului contravine unei legi), şi nu unul de constituţionalitate, Curtea Constituţională declară sesizarea inadmisibilă. Dimpotrivă, Curtea este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea vreunei prevederi constituţionale (a se vedea DCC nr. 30 din 22 martie 2022, § 16).

14. Autorul a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 26 (dreptul la apărare) și 102 (actele Guvernului) din Constituție.

15. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin. (3), 4 și 7 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere separate, ci trebuie coroborate cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr. 173 din 13 decembrie 2022, § 18; HCC nr. 12 din 23 aprilie 2024, § 25; DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 18).

16. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. În această cauză, autorul excepţiei nu a motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 12 din 6 martie 2024, § 22).

17. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, corespondent al articolului 6 § 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, Curtea observă că autorul sesizării s-a limitat la afirmația că norma contestată este neconstituțională pentru că restrânge dreptul la apărare.

18. Curtea observă că legislatorul, în dezvoltarea normei constituționale privind dreptul la apărare, a stabilit că „la acordarea asistenţei juridice unei persoane reţinute, deţinute în stare de arest sau condamnate, avocatului i se asigură, la orice etapă a procesului penal sau contravenţional, condiţiile necesare pentru întrevederi şi consultaţii, cu respectarea confidenţialităţii, fără a limita durata şi numărul întrevederilor şi consultaţiilor" (a se vedea articolul 53 alin. (3) din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură). De asemenea, instituțiile penitenciare sunt obligate să asigure deținuților posibilitatea apărării drepturilor prin intermediul avocatului (articolul 14 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare) și să nu limiteze frecvenţa întâlnirilor condamnatului cu avocatul în cauzele penale (a se vedea articolul 213 alin. (5) din Codul de executare).

19. Având în vedere că instituția penitenciară (penitenciarul) în calitate de organ care asigură executarea pedepselor de către persoanele condamnate la închisoare, detenție pe viață etc. (a se vedea articolul 11 alin. (1) din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017) are propriul regim de activitate menit să asigure legalitatea și ordinea de drept în instituție, securitatea persoanelor care se află pe teritoriu și respectarea regimului de intrare și ieșire în/din instituția penitenciară (articolele 13 și 14 din Legea nr. 300/2017), să asigure respectarea programului zilei în penitenciar și a specificului organizării întrevederilor deținuților cu alte persoane (a se vedea punctele 136-141, 278-312 din Statutul executării pedepsei de către condamnați), legislatorul admite că activitatea avocatului care exercită funcția de apărător al unei persoane deținute în penitenciar poate avea anumite particularități.

20. Autorul sesizării consideră că teza a III-a din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnați restrânge dreptul la apărare, deoarece obligă avocatul care apără un client deținut în penitenciar să notifice în scris, inclusiv electronic administrația penitenciarului, cu cel puțin 6 ore înainte de eventuala întâlnire, dacă intenționează să se întâlnească în zilele nelucrătoare cu clientul său.

21. Curtea observă că, Statutul executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, reglementează modul de organizare a întrevederilor de către deținuți cu avocații lor și, în special, stabilește că numărul întâlnirilor și durata întrevederilor dintre deținuți și avocați nu sunt limitate, dar ele pot avea loc în zilele lucrătoare și doar în intervalul deșteptare - stingere (a se vedea punctele 87, 308 și teza a II-a din punctul 312). Totodată, cu titlu de excepție, dispozițiile contestate din Statutul menționat (a se vedea teza a III-a din punctul 312) prevăd că avocatul, din anumite raționamente, poate să se întâlnească cu deținutul și în zilele nelucrătoare. În acest caz avocatul este obligat să notifice administrația penitenciarului în scris, inclusiv electronic, cu cel puțin 6 ore înainte de eventuala întâlnire.

22. Din această perspectivă, Curtea nu poate identifica în ce măsură norma contestată aduce atingere exercitării efective sau substanței dreptului la apărare, de vreme ce aceasta nu interzice, nici nu limitează numărul întrevederilor dintre un deținut și avocatul său în zilele nelucrătoare, dar reglementează măsuri practice de organizare a acestor întrevederi în perioada de timp menționată, în incinta penitenciarelor, ce presupune respectarea unui regim special de securitate. În acest sens, Curtea precizează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat (a se vedea DCC nr. 30 din 18 aprilie 2024, § 22).

23. Totodată, potrivit notei informative la proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la completarea punctului 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi[1], aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, scopul introducerii acestor prevederi este de a asigura exercitarea efectivă a dreptului la apărare de către deținuți, prin acordarea posibilității de a avea întrevederi cu avocații lor inclusiv în zilele nelucrătoare, nu doar în zilele lucrătoare, așa cum era reglementat până la ajustarea acestor prevederi. Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolului 26 din Constituţie.

24. Referitor la criticile autorului sesizării precum că norma contestată are un caracter primar, iar prin reglementarea acesteia într-un act normativ subordonat legii, Guvernul a acționat ultra vires, Curtea reține că Guvernul menționează în Hotărârea nr. 583 din 26 mai 2006 că Statutul executării pedepsei de către condamnați a fost aprobat pe baza articolului 195 din Codul de executare. Norma contestată reglementează modul de organizare a întrevederilor între avocat și deținut, fără a limita perioadele întrevederilor stabilite de lege. Așadar, Curtea constată că legislatorul i-a delegat autorității executive punerea în executare a legii, iar autoritatea executivă a acționat în limitele acestei competențe. Așadar, articolul 102 din Constituție nu este afectat.

25. Cu referire la criticile autorului sesizării că norma contestată contravine prevederilor din articolele 17 și 64 din Codul de procedură penală și celor din articolele 169 și 175² din Codul de executare, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale, cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ, nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 55 din 4 iunie 2024, § 35).

26. Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii textului „În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore până la aceasta." din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, depusă de dl Grigore Novac, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință                                                                                                    Liuba ȘOVA

Chișinău, 30 ianuarie 2025
DCC nr. 10
Dosarul nr. 155a/2024

[1]https://justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2016/ianuarie/Nota_Informativa_SEPC_actuala.pdf