Decizia nr. 99 din 08.08.2024
Decizia nr. 99 din 08.08.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr. 66g/2024 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017 (transferul la cerere al funcționarului public)
Subiectul sesizării: Curtea de Apel Chişinău, Andrei Șveț
Decizia:
1. d_99_2024_66g_2024_rou.pdf
Sesizări:
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 66g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017
(transferul la cerere al funcționarului public)
CHIŞINĂU
8 august 2024
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 martie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 8 august 2024, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, ridicată de dl Andrei Șveț, parte în dosarul nr. 3a-864/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din doamnele Veronica Negru, Ina Dutca și Ecaterina Palanciuc, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
ÎN FAPT
A. Circumstanțele litigiului principal
3. La 30 noiembrie 2021, dl Andrei Șveț a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Sănătății al Republicii Moldova și Ministerului Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, acțiune prin care a solicitat anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.
4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 13 martie 2023 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de dl Andrei Șveț.
5. Dl Andrei Șveț a contestat cu apel Hotărârea Judecătoriei Chișinău din 13 martie 2023.
6. La 12 decembrie 2023, dl Andrei Șveț a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) […], funcţionarul public este transferat, [...] la cerere, [...]”din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017.
7. Printr-o încheiere din 29 decembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.
B. Legislația pertinentă
8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 43
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
9. Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, sunt următoarele:
Articolul 63
Eliberarea din funcţia publică
(1) Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcţia publică, în următoarele cazuri:
[...]
c) autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau lichidează funcţia publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăseşte funcţia ocupată de funcţionarul public respectiv;
[...]
(2) În cazul eliberării din funcţia publică în condiţiile alin. (1) lit. a)-c), autoritatea publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz cu o durată de 30 de zile calendaristice, iar în restul cazurilor – de 15 zile calendaristice, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. j) şi k), pentru care nu se acordă preaviz. Termenul de preavizare nu include perioada aflării funcţionarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum şi perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.
(3) În perioada de preaviz, persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie acordă funcţionarului public în cauză reducerea programului de muncă, cu până la 2 ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii publice există funcţie publică vacantă sau temporar vacantă corespunzătoare, funcţionarul public este transferat, în interesul serviciului sau la cerere, în această funcţie. Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante sau temporar vacante de nivel inferior.
[...]”.
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
10. Autorul excepției susține că prin prevederile contestate legislatorul a instituit o ipoteză arbitrară și neconstituțională referitoare la încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici în legătură cu reducerea efectivului de personal sau la lichidarea funcției publice ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public respectiv, care afectează dreptul la muncă și la protecția muncii.
11. De asemenea, autorul excepției menționează că atât autoritățile publice, în calitatea lor de angajator, cât și instanțele de judecată aplică prevederile contestate eludând și încălcând prevederile articolelor 1, 7 și 14 literele f) și g) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
12. În fine, autorul excepției afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 43 și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, ține de competența Curții Constituționale.
15. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă unele prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017. Dispozițiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.
17. Curtea reţine că, deşi articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public a fost modificat, acesta continuă să producă efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece articolul era în vigoare la data emiterii actului contestat. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează (a se vedea DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022, § 17).
18. Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr. 174 din 7 decembrie 2023, § 20).
19. Curtea reţine că autorul excepției a invocat articolele 43 (dreptul la muncă și protecția muncii) și 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.
20. Analizând sesizarea, Curtea nu identifică argumente care să demonstreze incidența articolelor 43 și 54 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 23).
21. Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei susţine de fapt că dispozițiile contestate au fost aplicate contrar prevederilor articolelor 1, 7 și 14 literele f) și g) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public și articolului 43 alin. (1) și alin. (2) din Constituție.
22. Autorul sesizării solicită, în realitate, să se verifice corectitudinea aplicării normelor în discuţie de către autoritățile publice, în calitatea lor de angajator, și de către instanţa de judecată. Curtea precizează că problema abordată în sesizare nu vizează constituţionalitatea prevederilor contestate, ci interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată. Curtea menţionează că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii nu sunt de competenţa sa (a se vedea DCC nr. 27 din 24 februarie 2022, § 28).
23. Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, ridicată de dl Andrei Șveț, parte în dosarul nr. 3a-864/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte Domnica MANOLE
Chișinău, 8 august 2024
DCC nr. 99
Dosarul nr. 66g/2024







