DECIZIE

DE INADMISIBILITATE

a sesizării nr. 123g/2024

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 268 din Codul de procedură civilă

(anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol)

CHIŞINĂU

1 august 2024

 Curtea Constituțională, judecând în componența:

dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROȘCA,

dlui Serghei ȚURCAN,

dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 31 mai 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menționate,

Având în vedere actele și lucrările dosarului,

Deliberând la 1 august 2024, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a cuvântului „poate” de la alineatul (4) și a alineatului (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Victor Coda, în dosarul nr. 2-21197/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, de către doamna judecător Violeta Gîrleanu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Prin încheierea din 26 iunie 2023, s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată formulată de dna Angela Maier, dna Lucia Maier și dl Vitalie Bocancea împotriva dlui Victor Coda cu privire la dezmințirea informațiilor, prezentarea scuzelor publice și repararea prejudiciului moral.

4. La 15 decembrie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a anulat încheierea judecătorească din 26 iunie 2023 și a dispus reluarea examinării cauzei civile.

5. La 3 ianuarie 2024, dl Victor Coda a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului „poate” de la alineatul (4) și a alineatului (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă.

6. Printr-o încheiere din 20 mai 2024, dna judecător Violeta Gîrleanu a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

 

„Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

Articolul 120

 Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al

altor hotărîri judecătoreşti definitive

 

„Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 267

Temeiurile scoaterii cererii de pe rol

„Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care:

[…]

f) părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au solicitat examinarea cauzei în absenţa lor;

g) reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea cauzei în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită soluţionarea cauzei în fond;

[…]”

Articolul 268

Procedura şi efectele scoaterii cererii de pe rol

„(1) În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul se termină printr-o încheiere judecătorească. În ea instanţa indică modul de înlăturare a circumstanţelor specificate la art. 267.

(2) Încheierea judecătorească privind scoaterea cererii de pe rol se supune recursului.

(3) După înlăturarea circumstanţelor care duc la scoaterea cererii de pe rol, persoana interesată poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

(4) La cererea reclamantului sau a pîrîtului, instanţa poate anula încheierea privind scoaterea cererii de pe rol emise în temeiul art. 267 lit. f) şi g), dacă aceştia depun probe care să confirme imposibilitatea prezentării lor în şedinţă de judecată şi a înştiinţării instanţei. Cererea se depune în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. Cererea privind anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol se soluţionează în baza dosarului şi a materialelor anexate la cerere, fără citarea participanţilor la proces. Instanţa care examinează cererea poate dispune citarea participanţilor la proces pentru a se pronunţa cu privire la respectiva cerere.

(5) Încheierea judecătorească de respingere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol poate fi atacată cu recurs.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției

9. Autorul consideră că cuvântul criticat „poate” din teza a patra de la alineatul (4) din articolul 268 din Codul de procedură civilă acordă o marjă discreționară prea largă judecătorului de a decide necesitatea citării participanților la proces pentru a examina cererea de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol pe baza articolului 267 lit. f) şi g) din Codul de procedură civilă.

10. Astfel, examinarea cererii în lipsa părților constituie o ingerință în exercițiul dreptului la un proces echitabil, dat fiind faptul că o parte nu poate să prezinte probe și să combată argumentele părții opuse.

11. De asemenea, autorul invocă o omisiune legislativă în măsura în care încheierea judecătorească de admitere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol nu poate fi atacată cu recurs.

12. În concluzie, autorul excepției a menționat că prevederile contestate contravin articolelor 20, 54, 119 și 120 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

13.  Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14.  În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

15.  Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16.  Deşi în încheierea judecătorească prin care s-a acceptat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate ca obiect sunt indicate doar prevederile articolului 268 alineatul (5) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul a indicat în sesizare și s-a referit în argumentele sale și la cuvântul „poate” de la alineatul (4) din același articol. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepției cuvântul „poate” de la alineatul (4) și alineatul (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 195 din 21 decembrie 2023, § 18). Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

17.  Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cadrul căreia a fost examinată o cerere de anulare a încheierii de scoatere a cauzei de pe rol. Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în prezenta cauză.

18.  Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

19.  Autorul excepției a susținut incidența articolelor 20 (accesul liber la justiție), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți), 119 (folosirea căilor de atac) și 120 (caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive) din Constituție.

20.  În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 54 din Constituţie îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; HCC nr. 21 din 6 decembrie 2022, § 34).

21.  Cu referire la incidența articolului 120 din Constituție, Curtea observă că autorul nu a motivat în ce măsură examinarea în lipsa părților a unei cereri privind anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol sau reglementările cu privire la posibilitatea contestării cu recurs doar a încheierii de respingere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol afectează caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 109 din 13 iulie 2021, § 24).

22.  De asemenea, autorul susține că examinarea chestiunilor referitoare la scoaterea de pe rol a unei cereri fără prezența părților constituie o ingerință în exercițiul dreptului său la un proces echitabil și îi limitează accesul liber la justiție. Autorul consideră că în asemenea cazuri se impune prezența fizică a părților.

23. Curtea reține că garanţiile articolului 20 din Constituție, care îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu presupun participarea obligatorie a părților la ședințele de judecată la orice etapă a procesului judiciar.

24. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul procedurilor în fața unei prime și unice instanțe, dreptul la „o audiere publică” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție include un drept la o „audiere orală”, cu excepția unor circumstanțe excepționale care justifică renunțarea la o astfel de audiere (a se vedea Göç v. Turcia [MC], 11 iulie 2002, § 47; Covalenco v. Republica Moldova, 16 iunie 2020, §§ 20-22). Curtea Europeană a identificat situații în care circumstanțele excepționale menționate ar putea justifica renunțarea la audiere, cum ar fi cazurile în care nu există probleme de credibilitate sau fapte contestate care pretind o audiere, iar instanțele pot soluționa litigiul în mod echitabil și rezonabil, pe baza materialelor cauzei (a se vedea Döry v. Suedia, 12 noiembrie 2002, § 37, și Saccoccia v. Austria, 18 decembrie 2008, § 73), cazuri în care se ridică probleme pur juridice, cu un domeniu de aplicare limitat (a se vedea Mehmet Emin Şimşek v. Turcia, 28 februarie 2012, §§ 29-31) sau probleme de drept care nu prezintă o complexitate deosebită (a se vedea Varela Assalino v. Portugalia (dec.), 25 aprilie 2002 și Speil v. Austria (dec.), 5 septembrie 2002) sau în situații în care cauza se referă la aspecte pur tehnice (a se vedea Schuler-Zgraggen v. Elveția, 24 iunie 1993, § 58, și Döry, citată supra, § 41).

25.  Curtea notează că, de regulă, instanțele judecătorești soluționează cererile privind anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol, pe baza dosarului civil și a materialelor anexate la cerere, fără citarea participanților la proces.

26. Norma contestată prevede posibilitatea examinării cererilor despre anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol cu participarea părților, însă instanța de judecată dispune în funcție de circumstanțele care justifică prezența acestora. Aşadar, identificarea cazurilor care necesită a fi examinate cu prezenţa părţilor îi revine judecătorului de caz, în funcţie de complexitatea cauzei, necesitatea prezentării unor explicaţii suplimentare ș.a. (a se vedea DCC nr. 12 din 6 martie 2024, § 37).

27. Referitor la incidenţa articolului 119 din Constituţie, Curtea notează că părţile interesate şi autoritățile competente pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. În acest context, Curtea reiterează că ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr. 185 din 21 decembrie 2023, § 27). Cu referire la norma criticată de la alineatul (5) din articolul 268 din Cod, Curtea menționează că legislatorul a acordat părții care urmărește repunerea cererii pe rol dreptul de a contesta încheierea judecătorească de respingere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, asigurând astfel o garanție pentru respectarea accesului la justiție.

28. În acest sens, Curtea nu vede cum este afectat dreptul de acces la justiție, ca parte a dreptului la un proces echitabil. Restabilirea cererii pe rolul instanței continuă cu examinarea fondului cauzei, unde ambele părți beneficiază de suficiente drepturi procesuale.

29. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a cuvântului „poate” de la alineatul (4) și a alineatului (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Victor Coda, în dosarul nr. 2-21197/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință  Liuba ȘOVA

Chișinău, 1 august 2024

DCC nr. 95 

Dosarul nr. 123g/2024