DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
 a sesizării nr. 26g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 85 alin. (1) din Codul penal
(aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe [nr. 4])

CHIŞINĂU
25 iulie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dnei Viorica PUICA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 februarie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 25 iulie 2024, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]” din articolul 85 alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Viorel Chetrușcă, în interesele dlui Denis Grebciuc, în dosarul nr. 1a-820/2022, pendinte la Curtea de Apel Bălți.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Bălți, format din dnele Ala Rotaru și Angela Revenco și dl Dumitru Pușca, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Prin sentința din 15 septembrie 2022, Judecătoria Edineț, sediul central, i-a găsit vinovați pe dl E.M. și dl Denis Grebciuc de comiterea infracțiunii de huliganism agravat. Dlui E.M. i s-a aplicat pedeapsa cu amendă în mărime de 600 unități convenționale. Dlui Denis Grebciuc i s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea pe un termen de doi ani. Totodată, pe baza articolului 85 alin. (1) din Codul penal, la pedeapsa aplicată dlui Denis Grebciuc s-a adăugat o parte din pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din 18 iunie 2018, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă cu închisoarea pe un termen de patru ani. Executarea acesteia a fost suspendată pe baza articolului 90 din Codul penal.

4. Procurorul cazului și avocații Nicolae Baban și Margarita Fedosenco au contestat cu apel sentința primei instanțe.

5. În cadrul procedurii de apel, dl avocat Viorel Chetrușcă a ridicat, în interesele dlui Denis Grebciuc, excepţia de neconstituţionalitate a textului „[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]” din articolul 85 alin. (1) din Codul penal. Potrivit acestor prevederi, dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a comis o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară.

6. Printr-o încheiere din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bălți a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 85

Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe

„(1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate – termenul de 15 ani.

(2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiile art. 84 alin. (2).

(3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.

(4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției

9. Autorul excepției afirmă că în cazul unui cumul de sentințe judecătorul urmează să aplice o pedeapsă pe baza articolului 85 alin. (1) din Codul penal. Acesta consideră că textul „adaugă, în întregime sau parțial” din norma contestată nu conține criterii clare, obiective și previzibile pentru a aplica pedeapsa în cazul unui cumul de sentințe. Judecătorul posedă o marjă discreționară nelimitată, fapt care încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

10. Prin urmare, autorul excepției consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 16, 20, 23 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căreia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]” din articolul 85 alin. (1) din Codul penal (a se vedea § 5 supra).

15. Curtea constată că prevederile contestate au fost examinate prin Deciziile nr. 93 din 23 septembrie 2019 (sesizarea nr. 108a/2019), nr. 88 din 20 iulie 2020 (sesizarea nr. 89g/2020) și nr. 73 din 6 iulie 2023 (sesizarea nr. 97g/2023). De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate (DCC nr. 163 din 30 noiembrie 2023, § 20) din perspectiva unor critici noi de constituționalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un apel formulat împotriva unei sentinţe de condamnare prin care au fost aplicate prevederile contestate. Aşadar, Curtea admite că instanţa de apel ar putea aplica sau ţine cont de aceste prevederi la soluţionarea cauzei.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

18. Autorul excepției a susținut pretinsa contrarietate a textului contestat cu articolele 1 alin. (3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin. (3) și 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; HCC nr. 21 din 6 decembrie 2022, § 34; DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19).

20. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. În această cauză, autorul excepţiei nu a motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 109 din 13 iulie 2021, § 24).

21. Cu referire la incidența articolului 20 din Constituție, autorul susține că prevederile contestate nu stabilesc criterii de individualizare a sancțiunii penale în cazul unui cumul de sentințe, iar această omisiune oferă judecătorului o marjă de discreție nelimitată la stabilirea pedepsei.

22. Curtea observă că criticile avansate de autor sunt similare cu cele examinate prin Decizia nr. 73 din 6 iulie 2023. În acea decizie, Curtea a verificat dacă competența instanței de judecată de a cumula parţial sau total pedepsele neexecutate în cazul existenţei mai multor sentinţe este compatibilă cu principiul individualizării sancțiunii, garantat de articolul 20 din Constituție. Curtea a notat că în situaţia în care după pronunţarea unei sentinţe de condamnare, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a comis o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă, în întregime sau parţial, partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentinţa anterioară. Articolul 85 alin. (1) din Codul penal stabileşte două metode alternative de aplicare a pedepsei în cazul existenţei mai multor sentinţe: 1) prin cumulul parţial al pedepselor neexecutate; 2) prin cumulul total al pedepselor neexecutate. Curtea nu a identificat în ce măsură este afectat articolul 20 din Constituţie prin oferirea unei marje discreţionare mai largi judecătorilor cu privire la aplicarea cumulului parţial sau total al pedepselor neexecutate în cazul existenţei mai multor sentinţe. Dimpotrivă, prevederile în discuţie asigură aplicarea unor pedepse individualizate, având în vedere circumstanţele fiecărui caz particular (a se vedea §§ 23-24).

23. Mai mult, Curtea notează că criteriile generale de individualizare a pedepselor reprezintă principiile de care instanța de judecata trebuie să țină seama la stabilirea și la aplicarea pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei. Curtea subliniază că sistemul național de drept penal reglementează principiul individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale și, prin urmare, obligă instanța de judecată să individualizeze pedeapsa penală (a se vedea articolul 7 din Codul penal).

24. Astfel, la stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată va ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia (a se vedea articolul 75 alin. (1) din Cod). În afară de criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite de articolul 75 din Cod, legislatorul a reglementat și circumstanțele care se consideră atenuante sau agravante, efectele acestor circumstanțe la stabilirea pedepsei, aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, modalitatea de aplicare a pedepsei penale în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei pentru infracțiunea neconsumată etc. (a se vedea articolele 76 – 88 din Codul penal). 

25. Curtea notează că prevederile contestate nu exclud aplicarea criteriilor generale de individualizare menționate mai sus. Dimpotrivă, instanța de judecată este obligată să individualizeze pedeapsa penală în funcție de circumstanțele prevăzute la articolele 75 – 77 din Codul penal și ulterior să aplice o pedeapsă unică pentru cumul de sentințe, așa cum este stabilit la articolul 85 din Cod.

26. Curtea reiterează că prevederile contestate îi acordă instanței de judecată o marjă discreționară prin faptul că aceasta poate adăuga, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară, ținând cont de gravitatea concretă a infracțiunilor și persoana infractorului, astfel încât pedeapsa să-și poată realiza scopul.

27. Pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reține că atât considerentele, cât şi soluţia din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

28. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin. (3), 16, 23 și 54 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

29. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]” din articolul 85 alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Viorel Chetrușcă, în interesele dlui Denis Grebciuc, în dosarul nr. 1a-820/2022, pendinte la Curtea de Apel Bălți.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte de ședință Liuba ȘOVA 

Chișinău, 25 iulie 2024
DCC nr. 85
Dosarul nr. 26g/2024