Decizia nr. 3 din 30.01.2024

Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2024 privind controlul constituționalității articolului 48 alin. (4) din Codul educației și a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 și abrogarea Legii nr. 1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate (sesizarea nr. 272a/2023)


Subiectul sesizării: grup de deputaţi, Gaik Vartanean


Decizia:
1. d_3_2024_272a_2023_rou.pdf


Sesizări:


—  Opinie separată, expusă în temeiul articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502 din 16 iunie 1995 ( Serghei ŢURCAN)

Opinie separată : d_3_2024_272a_-2023_Opinie-separata_Turcan_Serghei_rou.pdf


OPINIE SEPARATĂ,
expusă în temeiul articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2024 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr. 272a/2023 depusă de dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, referitoare la verificarea constituționalității articolului 48 alin. (4) din Codul educației și a articolului II alineatele (2) - (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023.
2. În viziunea autorului sesizării, prevederile contestate contravin dreptului autorității publice locale de a-și gestiona în mod autonom bunurile sale, încălcând articolele 126 (economia) și 127 (proprietatea) din Constituție (a se vedea DCC nr. 3 din 30 ianuarie 2024, §§ 5-7).
3. În raport cu aceste critici de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a notat că, sub aparența unor critici noi, formulate prin prisma articolelor 126 și 127 din Constituție, argumentele autorului sesizării se referă la dreptul autorității publice locale de a-și gestiona bunurile, aspect care intră în câmpul de aplicare al principiului autonomiei locale garantat de articolul 109 (principiile de bază ale administrării publice locale) din Constituție. Reținând că prevederile în discuție au fost contestate anterior de același deputat, Curtea a menționat că în Decizia nr. 178 din 12 decembrie 2023 nu a putut identifica vreo problemă de constituționalitate referitoare la normele contestate prin prisma articolului 109 din Constituție. Curtea a considerat că sesizarea pune în discuție probleme similare care au fost soluționate prin Decizia nr. 178 din 12 decembrie 2023 și a declarat sesizarea inadmisibilă (a se vedea DCC nr. 3 din 30 ianuarie 2024, §§ 11-16).
4. Rețin faptul că la Decizia Curții Constituționale nr. 178 din 12 decembrie 2023 am formulat o opinie separată în care am constatat incidența articolului 109 din Constituție atât sub aspect substanțial, cât și sub aspect procedural.
5. În acest context, reiterez faptul că, potrivit articolului 109 din Constituție, administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit. Aceste principii trebuie interpretate în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale. Autonomia privește atât organizarea și funcționarea administrației publice locale, cât și gestiunea colectivităților pe care le reprezintă. Acest articol stabilește principiile de bază ale administrării publice locale, inclusiv dreptul și capacitatea efectivă a autorităților locale de a soluționa și de a gestiona o parte importantă a treburilor publice în conformitate cu competențele stabilite de lege. Constituția obligă statul să contribuie la dezvoltarea şi la protejarea administrației publice locale, care este autonomă, în limitele competențelor sale. Autonomia locală presupune dreptul colectivităților de a-şi realiza propriile interese legale, fără amestecul autorităților centrale (a se vedea HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, §§ 22-23, 37-40; HCC nr. 19 din 31 octombrie 2023, §§ 42, 43, 45).
6. Normele contestate se referă la conducătorul organului local de specialitate în domeniul învățământului. Acest organ este o subdiviziune a autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea, creată de consiliile raionale/municipale, și are misiunea, inter alia, de a elabora şi implementa politicile educaţionale locale specifice unităţii administrativ-teritoriale și de a gestiona instituţiile publice de învăţământ primar, gimnazial, liceal, special, extrașcolar de nivel raional/municipal.
7. Potrivit articolului 4 alineatele (3), (4) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, exercițiul responsabilităților publice trebuie, de o manieră generală, să revină, de preferință, acelor autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni. Competențele atribuite autorităților administrației publice locale trebuie să fie, în mod normal, depline și exclusive.
8. Astfel, prevederile contestate, care stabilesc competența Ministerului Educației şi Cercetării de a desemna interimatele funcțiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învățământului, privesc în mod direct autonomia locală, au impact asupra unui serviciu public descentralizat și, drept consecință, asupra competenţelor atribuite autorităților publice locale. Acest fapt face incident articolul 109 din Constituție.
9. Așadar, în opinia mea, Curtea Constituțională trebuia să declare sesizarea nr. 272a/2023 admisibilă și, la etapa examinării fondului, să verifice dacă normele contestate corespund articolului 109 din Constituție.

Judecător al Curţii Constituţionale  Serghei ŢURCAN
30 ianuarie 2024

 


DECIZIE

DE INADMISIBILITATE

a sesizării nr. 272a/2023 

privind controlul constituționalității articolului 48 alin. (4) din Codul educației și a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 și abrogarea Legii nr. 1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate 

CHIŞINĂU 

30 ianuarie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 decembrie 2023,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 30 ianuarie 2024, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La 20 decembrie 2023, dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a depus la Curtea Constituțională o sesizare prin care a solicitat verificarea constituționalității articolului 48 alin. (4) din Codul educației și a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 și abrogarea Legii nr. 1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate (în continuare, Legea nr. 257 din 17 august 2023).

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

2.  Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

„(1) Administrația publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

„(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.”

Articolul 126

Economia

„(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;

e) exploatarea raţională a pămîntului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;

f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.”

Articolul 127

Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogățiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

3.  Prevederile relevante ale Codului educației, adoptat prin Legea nr. 152 din 17 iulie 2014, sunt următoarele:

Articolul 48

Structurile de conducere ale organului local de specialitate în domeniul învățământului

„[…]

(4) Conducătorul organului local de specialitate în domeniul învățământului este desemnat prin concurs, în modul stabilit de Ministerul Educației şi Cercetării, şi numit în funcţie, pentru un termen de 4 ani, prin decizia autorității administrației publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una şi aceeași persoană poate deţine funcţia de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului pentru cel mult două termene consecutive.

[în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 257 din 17 august 2023]

Articolul 48

Structurile de conducere ale organului local de specialitate în domeniul învățământului

„[…]

„(4) Conducătorul organului local de specialitate în domeniul învățământului este desemnat prin concurs, organizat în baza regulamentului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării, și numit în funcție, pentru un termen de 4 ani, prin decizia autorității administrației publice locale de nivelul al doilea/prin hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei. Una și aceeași persoană nu poate deține funcția de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului mai mult de 8 ani, indiferent de întreruperile din activitate.”

[în redactarea Legii nr. 257 din 17 august 2023]

4.  Prevederile relevante ale Legii nr. 257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 și abrogarea Legii nr. 1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate sunt următoarele:

Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția prevederilor art. I pct. 41, pct. 43 în partea ce se referă la alin. (1), pct. 44 în partea ce se referă la alin. (1) și pct. 69, precum și ale art. III, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2024.

(2) Raporturile de serviciu ale conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învățământului de la a căror numire în funcție au trecut mai mult de 4 ani, ale celor care nu au fost numiți prin concurs, precum și ale conducătorilor care au fost numiți pe perioadă nedeterminată încetează de drept la data expirării termenului de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu conform alin. (2) se face prin act administrativ al autorităților cu competențe legale de numire în funcție, care se emite în termen de cel mult o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi și este adus la cunoștința persoanelor respective în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(4) În cazul neemiterii, de către autoritățile cu competențe legale de numire în funcție, a actului administrativ în termenul prevăzut la alin. (3), constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu conform alin. (2) se face prin act administrativ emis de ministrul educației și cercetării, care se aduce la cunoștința persoanelor respective în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(5) Prevederile alin. (2)–(4) se aplică în mod corespunzător în cazul în care funcția de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului este exercitată prin asigurarea interimatului sau este exercitată temporar de către adjunctul titularului funcției publice în cauză.

(6) În termen de cel mult 6 luni de la data încetării de drept a raporturilor de serviciu în condițiile alin. (2) din prezentul articol, autoritățile administrației publice locale de nivelul al doilea/Adunarea Populară a Găgăuziei organizează concursuri pentru ocuparea funcției de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului și numesc/numește în funcție persoanele care au promovat și câștigat concursul, conform art. 48 alin. (4) din Codul educației nr. 152/2014. 

(7) În perioada de până la numirea prin concurs a conducătorilor organelor locale de specialitate în domeniul învățământului, conducerea organelor locale de specialitate în domeniul învățământului este exercitată de către conducătorii interimari desemnați de Ministerul Educației și Cercetării. În calitate de conducător interimar al organului local de specialitate în domeniul învățământului poate fi și persoana ale cărei raporturi de serviciu au încetat de drept în condițiile alin. (2), inclusiv dacă aceasta a deținut funcția de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului mai mult de 8 ani.

(8) Persoanele ale căror raporturi de serviciu au încetat de drept în condițiile alin. (2) și care au deținut funcția de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului mai mult de 8 ani pot participa la concursul pentru ocuparea funcției de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului pentru încă cel mult un mandat de 4 ani.

(9) În termen de 35 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educației și Cercetării va aproba regulamentul prevăzut la art. 48 alin. (4) din Codul educației nr. 152/2014.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5.  Autorul sesizării a menționat că, potrivit articolului 48 alin. (4) din Codul educației, în redactarea Legii nr. 257 din 17 august 2023, conducătorul organului local de specialitate în domeniul învățământului este desemnat prin concurs, organizat pe baza regulamentului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Potrivit autorului, norma în discuție contravine dreptului autorității publice locale de a-și gestiona în mod autonom bunurile sale, încălcând articolele 126 și 127 din Constituție. De altfel, în atribuțiile conducătorului organului local de specialitate în domeniul învățământului intră și gestionarea bunurilor care aparțin autorității publice locale.

6.  Având în vedere că Ministerul Educației și Cercetării aprobă regulamentul pe baza căruia este ales conducătorul organului local de specialitate în domeniul învățământului, autoritatea locală este exclusă din procesul de gestionare a bunurilor proprietății autorității publice locale care țin de domeniul educației.

7.  Autorul consideră că aceleași argumente sunt valabile și pentru articolul II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023, care îi atribuie competența Ministerului Educației și Cercetării de a desemna interimatele funcțiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învățământului.

B. Aprecierea Curții

8.  Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reține următoarele.

9.  Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale le conferă deputaților competența de a sesiza Curtea Constituțională.

10. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a articolului 48 alin. (4) din Codul educației și a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023, ține de competența Curții.

11. Prevederile în discuție au fost contestate anterior de același deputat (a se vedea DCC nr. 178 din 12 decembrie 2023). În motivarea prezentei sesizări, autorul a susținut aplicabilitatea articolelor 126 și 127 din Constituție, spre deosebire de sesizarea anterioară care a fost motivată pe baza articolelor 43, 109 și 111 din Constituție.

12. Curtea notează că, sub aparența unor critici noi, formulate prin prisma articolelor 126 și 127 din Constituție, argumentele autorului sesizării se referă la dreptul autorității publice locale de a-și gestiona bunurile, aspect care intră în câmpul de aplicare al principiului autonomiei locale (principiu garantat de articolele 109 și 111 din Constituție). În acest context, în jurisprudența sa referitoare la autonomia locală, în cauzele în care se ridica problema modului de folosință a bunurilor care aparțin autorității locale, Curtea stabilea aplicabilitatea articolului 109 sau, după caz, 111 din Constituție (a se vedea HCC nr. 19 din 31 octombrie 2023, § 36)

13. Acest principiu constituțional este dezvoltat și de legislația infraconstituțională referitoare la autonomia locală. În acest context, Legea privind descentralizarea administrativă stabilește la articolul 4 alin. (1) lit. g) și alin. (2) lit. a) că administrarea bunurilor din domeniile public şi privat locale reprezintă un domeniu rezervat autorităților publice locale.

14. Fiind făcută această clarificare, Curtea menționează că în Decizia nr. 178 din 12 decembrie 2023 nu a putut identifica vreo problemă de constituționalitate prin prisma articolelor 109 și 111 din Constituție în faptul că Parlamentul i-a oferit Ministerului Educației și Cercetării competența aprobării unui regulament pe baza căruia este organizat concursul pentru alegerea conducătorului organului local de specialitate în domeniul învățământului. Important este faptul ca regulamentul în discuție să nu limiteze în mod excesiv principiile autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice (a se vedea § 44 din Decizie).

15. De asemenea, Curtea nu poate da curs argumentelor potrivit cărora articolul II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023 ar fi contrar principiului autonomiei locale. În special, cu privire la competența Ministerului Educației şi Cercetării de a desemna interimatele funcțiilor de conducători ai organelor locale de specialitate în domeniul învățământului, Curtea a subliniat că aceasta are un caracter provizoriu. Autoritățile publice locale sunt libere să organizeze concursuri pentru alegerea și numirea plenipotențiarilor acestor funcții (a se vedea §§ 45-47, ibidem).

16. Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea pune în discuție probleme similare care au fost tranșate prin Decizia nr. 178 din 12 decembrie 2023. Prin urmare, Curtea conchide că sesizarea este inadmisibilă.

 

Pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

 

D E C I D E: 

1.  Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, referitoare la verificarea constituționalității articolului 48 alin. (4) din Codul educației și a articolului II alineatele (2) – (9) din Legea nr. 257 din 17 august 2023 pentru modificarea Codului educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 și abrogarea Legii nr. 1070/2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate.

2.  Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte  Domnica MANOLE 

Chișinău, 30 ianuarie 2024
DCC nr. 3
Dosarul nr. 272a/2023

Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori:   //   Vizitatori ieri:   //   azi:   //   Online:
Acces rapid