DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 227g/2023
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 200 alin. (1) din Codul de procedură penală
(suspendarea provizorie din funcție a avocaților acuzați) 

CHIŞINĂU
12 decembrie 2023

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 octombrie 2023,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 12 decembrie 2023, în camera de consiliu, 

Pronunță următoarea decizie: 

ÎN FAPT

1.  La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 200 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Igor Hlopețchi, parte în dosarul nr. 11r-326/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2.  Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dnii judecători Iurie Iordan, Marcel Juganari și Elena Cojocari, de la Curtea de Apel Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. În privința dlui Igor Hlopețchi a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracțiunii de denunțare falsă sau plângere falsă în formă gravă. Procurorul cazului a înaintat un demers la judecătorul de instrucție prin care a solicitat suspendarea licenței de avocat a dlui Igor Hlopețchi, pe baza articolului 200 alin. (1) din Codul de procedură penală.

4. Printr-o încheiere din 26 septembrie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a respins demersul procurorului. Încheierea a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău.

5. În cadrul procedurii de recurs, dl Igor Hlopețchi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin. (1) din Codul de procedură penală.

6. Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile și libertățile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 21

Prezumția nevinovăției

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 43

Dreptul la muncă și la protecția muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcție

„(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(1¹) Învinuitul sau inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie doar în cazul în care infracţiunea de care este învinuit a fost săvârşită în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrîngere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, la demersul motivat al procurorului, pe un termen de până la 6 luni. Fiecare prelungire a termenului de suspendare provizorie din funcţie se dispune motivat şi nu poate depăşi 6 luni. Suspendarea provizorie din funcţie poate fi aplicată pe un termen de cel mult 24 de luni cumulativ. Încheierea poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

9. Autorul menționează că, potrivit articolului 200 alin. (1) din Codul de procedură penală, suspendarea provizorie din funcţie constă în interdicția provizorie motivată aplicată învinuitului sau inculpatului de a-și exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

10. Autorul pretinde că această normă nu poate fi aplicată în cazul avocaților, pentru că aceștia nu sunt persoane publice și nu prestează activități în serviciul public. Deși judecătorul de instrucție a respins demersul procurorului privind suspendarea licenței sale de avocat, autorul menționează că judecătorul a omis să ofere o motivare în privința statutului profesiei de avocat.

11. Totodată, autorul pretinde că norma contestată omite să prevadă interzicerea aplicării acestei măsuri în privința persoanelor care exercită activitatea de avocat. Autorul consideră că această omisiune constituie o ingerinţă în exercițiul dreptului la apărare, dreptului la muncă și al prezumției nevinovăției.

12. Autorul pretinde că norma contestată este contrară articolelor 1 alin. (3), 21, 22, 23, 26, 43 și 54 din Constituție. 

B. Aprecierea Curții 

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

15. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 200 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o procedură penală în recurs, care are ca obiect verificarea legalității încheierii judecătorului de instrucție prin care s-a respins demersul procurorului privind suspendarea licenței de avocat. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea constată că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea Deciziile nr. 21 din 14 martie 2018 și nr. 23 din 25 februarie 2019). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi, din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 37 din 30 martie 2021, § 20).

19. Autorul sesizării susţine că norma contestată care prevede suspendarea provizorie din funcție a învinuitului sau inculpatului contravine articolelor 1 alin. (3) (preeminenţa dreptului), 21 (prezumția nevinovăției), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 43 (dreptul la muncă și la protecția muncii) şi 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că scopul măsurii suspendării nu este unul punitiv, ci de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de serviciu şi, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte (Ţehanciuc v. România (dec.), 22 noiembrie 2011, § 19).

21. Dispoziţiile legale privind suspendarea din funcţie pot avea un caracter necesar atunci când sunt determinate de situaţii cu caracter temporar care fac imposibilă exercitarea funcţiei. De fapt, suspendarea din funcţie ar putea fi dictată de nevoia de a asigura protecţia instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr. 23 din 25 februarie 2019, § 20).

22. Curtea reține că articolul 200 alin. (1) din Codul de procedură penală, contestat de autor, prevede interdicția aplicată învinuitului sau inculpatului de a exercita atribuțiile de serviciu sau de a realiza activități cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public. Totodată, Curtea subliniază că această măsură procesuală de constrângere se aplică prin încheierea judecătorului de instrucție sau a instanței de judecată, ca urmare a demersului motivat al procurorului. Această încheiere poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii (alin. (3) din același articol).

23. Analizând sesizarea, Curtea observă că criticile autorului se referă, în special, la o eventuală aplicare a acestei măsuri procesuale de constrângere în privința învinuiților sau inculpaților care sunt avocați. Autorul susține că norma în discuție ar trebui să interzică aplicarea acestei măsuri în privința avocaților.

24. În acest context, Curtea subliniază că autorul sesizării ridică, de fapt, o problemă de interpretare şi de aplicare a normelor procesual-penale într-o cauză concretă. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine instanţelor de judecată (DCC nr. 27 din 24 februarie 2022, § 28).

25. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 200 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Igor Hlopețchi, parte în dosarul nr. 11r-326/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte  Domnica MANOLE

Chișinău, 12 decembrie 2023

DCC nr. 176

Dosarul nr. 227g/2023