9. Prevederile Declaraţiei de Independenţă, aprobată prin Legea nr. 691 din 27 august 1991 (M.O. nr.11-12/103;118, 1994), sunt următoarele:

D E C L A R A Ţ I A

DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA

„PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÂND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii  sale naţionale;

CONSIDERÂND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a  populaţiei  Basarabiei  şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÂND ACT de faptul că Parlamentul multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor  politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la  28 iunie 1991;

SUBLINIIND că  fără  consultarea  populaţiei din  Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a  celei  din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată  la  12 octombrie 1924,  Sovietul  Suprem al  U.R.S.S., încălcând chiar prerogativele  sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940  "Legea U.R.S.S. cu  privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti  unionale",  iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării  acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin  legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3  noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din  23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitând dreptul său suveran, nu a participat la 17  martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

ŢINÂND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi  în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÂND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvârşirii  unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER  SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi  guvernelor lumii recunoaşterea independenţei  sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul  liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit  normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă  ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de  pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea  drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii  Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991”

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:

Articolul 2

Suveranitatea şi puterea de stat

„(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

[...]”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 13

Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi

„(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine.

[...]”

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

(2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor.

(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţământ de toate gradele.

[...]”

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

 „(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

[...]

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

 [...]”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

„(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

[...]”

11. Prevederile relevante ale Legii nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) (M.O., 1995,    nr. 3-4, art. 51)  sunt următoarele:

Articolul 1

„[...]

(3) Pe teritoriul Găgăuziei sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

[...]”

Articolul 3

„(1) Limbile oficiale ale Găgăuziei sunt limbile moldovenească, găgăuză şi rusă. Pe teritoriul Găgăuziei este garantată funcţionarea, alături de limbile oficiale, şi a altor limbi.

[...]”

Articolul 12

[...]

(3) În afară de aceasta, de competenţa Adunării Populare ţin:

[...]

i) dreptul de a se adresa, în condiţiile legii, Curţii Constituţionale a Republicii Moldova pentru a anula actele normative ale autorităţilor legislative şi executive ale Republicii Moldova care lezează împuternicirile Găgăuziei.

[...]”

12. Prevederile relevante ale Legii nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova (Veştile, 1989, nr. 9, art. 217)  sunt următoarele:

[Preambulul]

„Consfinţirea prin Constituţia (Legea Fundamentală) a Republicii Moldova a statutului limbii moldoveneşti ca limbă de stat are menirea să contribuie la realizarea suveranităţii depline a republicii şi la crearea garanţiilor necesare pentru folosirea ei plenară în toate sferele vieţii ei politice, economice, sociale şi culturale. [...]

Atribuind limbii moldoveneşti statutul de limbă de stat, Republica Moldova  asigură ocrotirea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor de orice naţionalitate, care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de limba pe care o vorbesc, în condiţiile egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa Legii.

[...]”  

Articolul 1

„În conformitate cu Constituţia (Legea Fundamentală) a Republicii Moldova limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, care funcţionează pe baza grafiei latine. Ca limbă de stat, limba moldovenească se foloseşte în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale şi îndeplineşte în legătură cu aceasta funcţiile limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii.

Republica Moldova  garantează tuturor locuitorilor din republică învăţarea gratuită a limbii de stat la nivelul necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.”

Articolul 18

„Republica Moldova garantează dreptul la educaţie preşcolară la studii medii de cultură generală, medii de specialitate, tehnico-profesionale şi superioare în limbile moldovenească şi rusă şi creează condiţiile necesare pentru realizarea dreptului cetăţenilor de alte naţionalităţi, care locuiesc în republică, la educaţie şi instruire în limba maternă (găgăuză, ucraineană, bulgară, ivrit, idiş ş.a.).”

Articolul 21

„În instituţiile de învăţământ de toate gradele se asigură învăţarea limbii moldoveneşti ca obiect de studiu - în clasele şi grupele cu instruire în limba rusă sau într-o altă limbă de instruire (pentru elevii şi studenţii de naţionalitate găgăuză sau bulgară - în volumul necesar pentru comunicare) şi a limbii ruse - în clasele şi grupele cu instruire în limba moldovenească sau într-o altă limbă.

[...]”

13. Prevederile relevante ale Legii nr. 382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor (M.O., 2001, nr. 107, art. 819)  sunt următoarele:

Articolul 6

 „(1) Statul garantează realizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la educaţie preşcolară, la studii primare, medii (generale şi profesionale), superioare şi postuniversitare în limbile moldovenească şi rusă, creează condiţii pentru realizarea dreptului lor la educaţie şi la instruire în limba maternă (ucraineană, găgăuză, bulgară, ivrit, idiş etc.).

[...]

(4) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi organizaţiile lor au dreptul, în condiţiile legii, să fondeze instituţii preşcolare şi instituţii de învăţământ particulare de toate nivelurile. Studierea limbii şi literaturii moldoveneşti, precum şi a istoriei Moldovei, în toate instituţiile de învăţământ este obligatorie.”

14. Prevederile relevante ale Legii învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 (M.O., 1995, nr. 62-63, art. 692) sunt următoarele:

Articolul 3

Învăţământul - prioritate naţională

„Învăţământul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.”

Articolul 41

Ministerul Educaţiei

„(1) Ministerul Educaţiei este organul central al administraţiei publice în domeniul învăţământului.

[...]

(5) Ministerul Educaţiei are, în principal următoarele competenţe:

a) elaborează strategia şi promovează politica de stat în sfera învăţământului, participă la elaborarea şi promovarea politicii de stat în problemele copiilor şi tineretului;

b) promovează politica lingvistică de stat, exercită controlul asupra respectării legislaţiei privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova;

[...]

d) elaborează standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor;

e) organizează şi coordonează activitatea de elaborare a programelor şi planurilor de învăţământ, a manualelor şi altor materiale didactice;

[...]”

15. Prevederile relevante ale Legii nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (M.O., 1995, nr. 8, art. 86) sunt următoarele:

Articolul 24

Sesizarea Curţii Constituţionale

„(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia la sesizarea făcută de subiecţii stabiliţi de prezenta lege, în condiţiile Codului Jurisdicţiei Constituţionale.

(2) Sesizarea trebuie să fie motivată şi să corespundă cerinţelor prevăzute în Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

[...]”

Articolul 25

Subiecţii cu drept de sesizare

„Dreptul de sesizare îl au:

[...]

j) Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) - în cazurile supunerii controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ce îngrădesc împuternicirile Găgăuziei.”

     16. Prevederile relevante ale Codului jurisdicţiei constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995 (M.O., 1995, nr. 53-54, art. 597) sunt următoarele:

Articolul 38

Subiecţii cu drept de sesizare

„(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea făcută de:

[...]

j) Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) - în cazurile supunerii controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ce îngrădesc împuternicirile Găgăuziei.”

17. Prevederile relevante ale Cartei Europene a Autonomiei Locale (adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997) sunt următoarele: 

Articolul 4

Raza de acţiune a autonomiei locale

„[...]

2. Colectivităţile   locale   dispun  în  cadrul  legii   de   toată latitudinea  de  a  lua iniţiativa pentru orice chestiune care  nu  este exclusă  din câmpul competenţelor lor sau care este atribuită unei  alte autorităţi.

3. Exerciţiul  responsabilităţilor  publice  trebuie,  de-o  manieră generală,  să revină de preferinţă acelor autorităţi care sunt cele  mai apropiate  de  cetăţeni.  Atribuirea  unei  responsabilităţi  unei  alte autorităţi trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenţele de eficacitate şi de economie.

[...]”

18. Prevederile relevante ale Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (adoptată la Strasbourg la 1 februarie 1995 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1001-XIII din 22 octombrie 1996) sunt următoarele:

Articolul 12 

   „1) Părţile, dacă este necesar, vor lua măsuri în domeniul educaţiei şi al  cercetării  pentru  a  încuraja  cunoaşterea culturii, istoriei, limbii şi  religiei atât ale minorităţilor  lor naţionale,  cât şi  ale majorităţii.

    [...]”