DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 210g/2023
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 313 din Codul contravențional
(neclaritatea noțiunii „intereselor publice”[5] și a textului „drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” și imposibilitatea individualizării sancțiunii)

CHIŞINĂU
7 noiembrie 2023

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dlui Nicolae ROȘCA, Președinte,
dnei Domnica MANOLE,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 septembrie 2023,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 7 noiembrie 2023, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi din articolul 313 din Codul contravențional:

- „contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” și

- „se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an”, ridicată de dl avocat Danu Dogotari, în interesele dlui Anatolie Matroi, parte în dosarul nr. 4-181/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Ludmila Beșliu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. 

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află spre examinare cauza contravențională de învinuire a dlui Anatolie Matroi de comiterea contravenției prevăzute de articolul 313 (excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu) din Codul contravențional.

4. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Danu Dogotari a ridicat, în interesele dlui Anatolie Matroi, excepția de neconstituționalitate a prevederilor menționate la §1.

5. Printr-o încheiere din 5 iulie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. 

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: 

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanțelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…].”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…].”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.”

7. Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 313

 Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu

„Săvârșirea unei acţiuni care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,

se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

8. Autorul excepției susține că textul „contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice si juridice” din articolul 313 din Codul contravențional nu corespunde exigențelor calității legii. În acest sens, autorul notează că nu există nicio prevedere normativă care să definească textul contestat. De asemenea, legea contravențională nu stabilește niciun criteriu material care să cuantifice plafonul minim pentru „gravitatea” urmării prejudiciabile, astfel încât să fie posibilă delimitarea răspunderii contravenționale de cea penală.

9. Autorul excepției menționează că instanța de judecată nu poate individualiza sancțiunea prevăzută de articolul 313 din Codul contravențional, ținând cont de circumstanțele factuale ale fiecărui caz. Legislatorul nu a acordat posibilitate instanței de judecată de a nu aplica sancțiunea complementară sau de a o aplica pentru un termen mai mic de trei luni.

10. În opinia autorului excepției, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 6, 16, 20, 22, 23 alin. (2), 26, 43 alin. (1) și 54 din Constituție. 

B. Aprecierea Curții 

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de o parte dintr-un proces pendinte la instanța de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză contravențională în care persoana este acuzată de excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „contravine intereselor publice drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” și sancțiunea prevăzute la articolul 313 din Codul contravențional. Acest articol stabilește răspunderea pentru excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu.

16. Curtea reține că textul „contravine intereselor publice drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” de la articolul 313 din Cod a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțate Deciziile nr. 104 din 6 septembrie 2018, nr. 100 din 3 octombrie 2019, nr. 42 din 1 aprilie 2021 și nr. 180 din 15 decembrie 2022.

17. De principiu, verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 37 din 30 martie 2021, § 20).

18. Deși autorul excepției enumeră articolele 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 22 (neretroactivitatea legii), 23 alin. (2) (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție, argumentul de bază se referă la imprevizibilitatea textului contestat.

19. Analizând argumentele autorului excepţiei în prezenta cauză, Curtea reţine că acesta nu a prezentat argumente noi care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. În deciziile menționate anterior, Curtea a subliniat că textul „interes public” din articolul 313 din Codul contravenţional este clar şi previzibil, pentru că definiţia noţiunii de „interes public” este prevăzută de articolul 3 din Legea integrităţii nr. 82 din 25 mai 2017. Așadar, prin „interes public” se înţelege interesul general de dezvoltare a bunăstării societăţii în ansamblu şi de realizare a intereselor private legitime, garantat prin funcţionarea entităţilor publice şi private, precum şi prin exercitarea atribuţiilor de serviciu ale agenţilor entităţilor menţionate în strictă conformitate cu prevederile legale, în mod eficient şi econom din punct de vedere al utilizării resurselor. Prin urmare, Curtea a constatat că, printr-o interpretare rezonabilă şi sistematică, interpretul legii poate să identifice sensul noţiunii în discuţie (DCC nr. 100 din 3 octombrie 2019, § 22; DCC nr. 42 din 1 aprilie 2021, § 17).

20. De asemenea, Curtea a subliniat că există diferenţe între raţionamentele care au stat la baza Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 22 din 27 iunie 2017, prin care a fost declarat neconstituţional textul „intereselor publice sau” din alineatul (1) al articolului 328 din Codul penal, şi critica sintagmei „intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravenţional (DCC nr. 100 din 3 octombrie 2019, § 15, 16). În Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 22 din 27 iunie 2017, Curtea a notat că articolul 328 alin. (1) din Codul penal prevede o infracţiune materială şi include interesul public în urmările prejudiciabile ale acesteia, însă norma de trimitere (articolul 126 alin. (2) din același Cod), pe baza căreia se evaluează la modul concret prejudiciul provocat în fiecare caz, nu stabileşte expressis verbis „interesul public” ca valoare socială care poate fi determinată (a se vedea HCC nr. 22 din 27 iunie 2017, §§ 77-78). Spre deosebire de articolul 328 alin. (1) din Codul penal, articolul 313 din Codul contravenţional stabileşte răspunderea pentru excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu care contravine „intereselor publice” fără provocarea unor urmări prejudiciabile. Sintagma „intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravențional descrie doar fapta, nu şi urmarea prejudiciabilă. Altfel spus, contravenția în discuție este una formală (DCC nr. 100 din 3 octombrie 2019, § 19; DCC nr. 180 din 15 decembrie 2022, §§ 17-19).

21. Așadar, de vreme ce în partea referitoare la textul „interes public” din articolul 313 din Codul contravențional nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenței Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în Deciziile nr. 104 din 6 septembrie 2018, nr. 100 din 3 octombrie 2019, nr. 42 din 1 aprilie 2021 și 180 din 15 decembrie 2022 rămân valabile şi în prezenta cauză.

22. Cu privire la termenul „contravine” din articolul 313 din Codul contravențional, Curtea notează că semnificația acestuia poate fi dedusă nu doar cu ajutorul consultanței juridice de specialitate, ci şi din sensul lui obişnuit, consultând Dicționarul Explicativ al Limbii Române.

23. Cu privire la sancțiunea prevăzută de articolul 313 din Codul contravențional, Curtea notează că aceasta nu a constituit obiect al controlului de constituționalitate.

24. Curtea mai observă că, deși autorul excepției afirmă incidența articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 20 (accesul liber la justiție), 23 alin. (2) (calitatea legii), 43 alin. (1) (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție, în sesizare acesta prezintă critici bazate pe articolul 20 din Constituție.

25. În jurisprudența sa, Curtea a notat că articolul 20 din Constituţie devine incident atunci când este afectat principiul individualizării sancţiunii. Legislatorul nu poate reglementa o sancțiune astfel încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a o individualiza în mod efectiv şi rezonabil. Limitarea rolului instanței de judecată lipsește de substanță garanțiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituţie şi 6 din Convenția Europeană (a se vedea HCC nr. 18 din 30 iunie 2020, § 40, § 109).

26. În prezenta cauză, Curtea observă că legislatorul a hotărât să sancţioneze persoanele pentru comiterea faptei prevăzute de articolul 313 din Codul contravențional cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale și cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

27. Curtea remarcă că limita minimă a amenzii este de 30 unităţi convenţionale și limita maximă este de 90 unităţi convenţionale. În cazul sancțiunii complementare – limita minimă este de trei luni și limita maximă este de un an. Codul contravențional reglementează atât criterii generale de individualizare a pedepsei (articolul 41), circumstanțele atenuante și agravante (articolele 42 și 43), cât și posibilitatea instanței de judecată de a aplica o sancțiune mai blândă decât cea prevăzută de lege (articolul 44¹).

28. În acest sens, Curtea reține că diferențele dintre limitele minime și maxime ale pedepsei amenzii și ale sancțiunii complementare prevăzute de articolul 313 din Cod nu restrâng competența instanţei de judecată de a exercita un control de jurisdicţie deplină în privinţa individualizării şi aprecierii proporționalității sancțiunii prin raportare la fapta comisă şi la circumstanțele cazului.

29. Așadar, Curtea notează că limitele de pedeapsă stabilite de legislator pentru excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu nu contravin articolului 20 din Constituţie.

30. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin.(3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textelor „contravine intereselor publice drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” și „se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din articolul 313 din Codul contravențional, ridicată de dl avocat Danu Dogotari, în interesele dlui Anatolie Matroi, parte în dosarul nr. 4-181/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte  Nicolae ROȘCA 

Chișinău, 7 noiembrie 2023
DCC nr. 150
Dosarul nr. 210g/2023