15. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele.

16. Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

17. Potrivit prevederilor legale, deputaţii în Parlament sunt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.

18. La fel, articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, articolul 4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 4 alin.(1)  lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează instanţa de jurisdicţie constituţională cu atribuţia de control al constituționalității hotărârilor Guvernului.

19. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

20. Curtea menționeză că, în speţă, sesizarea vizează controlul constituţionalităţii sintagmei „inclusiv pentru extragerea zăcămintelor" din pct. 31 al Regulamentului cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1451 din 24 decembrie 2007.

21. Curtea reține că autorii sesizării au invocat pretinsa încălcare a articolelor 72 alin. (3) lit. i) și r),  102 alin. (2), 126 alin. (1) și 127 alin. (1) și (4) din Constituţia Republicii Moldova.

22. Cu referire la articolele 72 alin. (3) lit. i) și r), 126 alin. (1) și 127 alin. (1) și (4), Curtea menționează că textul sesizării nu cuprinde nici un argument care ar justifica pretinsa încălcare a prevederilor acestora.

23. Astfel, Curtea reține că, potrivit articolului 24 alin. (2) şi alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate.

24. Cât privește pretinsa încălcare a articolului 102 alin. (2) din Constituție prin instituirea de către Guvern a obligației de a modifica destinația terenurilor agricole în cazul extragerii zăcămintelor, Curtea menționează următoarele.

25. În condiţiile separaţiei şi colaborării puterilor în stat (art. 6 din Constituţie), Guvernul, potrivit art. 102 alin. (2) din Constituţie, adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor.

26. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (Hotărârea nr.14 din 18 martie 1999 cu privire la interpretarea unor dispoziţii ale art.94 alin.(2) şi art.102 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova): „[...] Guvernul, potrivit dispoziţiilor constituţionale, adoptă hotărâri şi dispoziţii. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Deci actele Guvernului, normele cuprinse în ele nu pot avea un caracter primar, ele sunt acte complementare, ce dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legii. Latura tehnică a adoptării hotărârilor executivului este reglementată de norme legislative. [...] hotărârile Guvernului, ca acte ce emană de la o autoritate publică, prin natura lor sunt acte administrative de autoritate. Ele sunt emise (adoptate) în baza şi în vederea executării legii pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice".

27. Potrivit articolului 11 al Legii nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Guvernul, pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern, pentru organizarea executării legilor, adoptă hotărâri şi ordonanţe. Actul normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia.

28. În contextul celor menționate, Curtea observă că temeiul legal al aprobării Regulamentului cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor au fost articolele 8, 10, 15 şi 71 din Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 şi articolele 11,12 şi 14 din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.

29. Prin prisma prevederilor art. 8 și art. 71 din Codul funciar, stabilirea și schimbarea destinației terenurilor ține de competența Guvernului.

30. De asemenea, art. 14 alin. (2) din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului stabilește că Guvernul adoptă hotărâri de atribuire a terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din alte categorii de terenuri, incluse în circuitul agricol pentru a fi folosite în alt scop decât cel agricol.

31. Suplimentar, Curtea reține că competența Guvernului în ce privește gestionarea terenurilor este reglementată și de art. 12 pct. 9) din Legea nr. 64 din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, care prevede că Guvernul ia măsuri în vederea ocrotirii şi folosirii raţionale a pământului, subsolului, a resurselor de apă, a faunei şi florei, în vederea menţinerii purităţii aerului şi asigurării reproducerii tuturor sistemelor biologice, precum şi menţinerii echilibrului ecologic, promovează politica statului în domeniul securităţii radiologice şi exercită controlul de stat în acest domeniu.

32. Astfel, în temeiul celor expuse supra, Curtea constată că sesizarea nu conţine date pertinente ce ar confirma concluzii referitoare la obiectul acesteia şi ar reflecta direct şi efectiv justeţea cerinţelor enunţate, respectiv, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.