Decizia nr. 16 din 07.11.2013
Decizie de respingere a sesizării nr.37b/2013 privind interpretarea articolelor 35 și 54 din Constituția Republicii Moldova
Subiectul sesizării: deputat
Decizia:
1. ro-dec_16_2013_ro.pdf
3. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:
Articolul 35
Dreptul la învăţătură
„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.
(2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor.
(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţământ de toate gradele.
(4) Învăţământul de stat este gratuit.
(5) Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.
(7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.
(8) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţământului religios. Învăţământul de stat este laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
Articolul 72
Categorii de legi
„(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
[…]
(3) Prin lege organică se reglementează:
[…]
k) organizarea generală a învăţământului;
[…]”
4. Prevederile relevante ale Legii învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 (M.O., 1995, nr. 62-63, art. 692) sunt următoarele:
Articolul 3
Învăţământul - prioritate naţională
„Învăţământul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.”
Articolul 4
Principiile învăţământului
„(1) Învăţământul constituie, sub aspect conceptual, un sistem unitar realizat într-o diversitate de structuri, forme, conţinuturi, tehnologii educaţionale.
(2) Politica educaţională a statului se întemeiază pe principiile umanitarizării, accesibilităţii, adaptivităţii, creativităţii şi diversităţii. Învăţământul este democratic şi umanist, deschis şi flexibil, formativ-dezvoltativ şi se bazează pe valorile culturii naţionale şi universale.
[...] ”
Articolul 13
Organizarea învăţământului
„(1) Învăţământul în Republica Moldova poate fi de stat şi privat.
(2) Instituţiile de învăţământ sînt persoane juridice.
[...]”
Articolul 36
Învăţământul privat
„(1) Instituţiile de învăţământ privat se pot înfiinţa, reorganiza sau desfiinţa la iniţiativa persoanelor fizice şi juridice, cu acordul Ministerului Educaţiei, în formele prevăzute de legislaţia civilă pentru organizaţiile necomerciale.
(2) Autorităţile publice, instituţiile publice, întreprinderile şi alte organizaţii de stat nu pot fi fondatori ai instituţiei de învăţământ privat.
(3) Învăţământul privat se organizează şi funcţionează pe principiul nonprofit şi aplică cu stricteţe standardele educaţionale de stat.
(4) Înregistrarea de stat şi obţinerea licenţei constituie condiţii obligatorii pentru desfăşurarea activităţii instituţiei de învăţământ privat. Denumirea instituţiei de învăţământ privat va include tipul acesteia în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(5) Capitalul statutar al instituţiei de învăţământ privat trebuie să asigure realizarea scopurilor stabilite în prezenta lege şi fixate în statutul ei şi nu poate fi retras pe parcursul activităţii instituţiei de învăţământ, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
(6) Capitalul statutar trebuie să fie vărsat integral, în lei moldoveneşti, pe contul instituţiei de învăţământ privat la data depunerii cererii de înregistrare.
(7) Plafonul minim al capitalului statutar pentru instituţiile private de învăţământ este stabilit în mărime de:
a) 1 milion de lei - pentru instituţiile de învăţământ superior universitar şi mediu de specialitate;
b) 500 mii de lei - pentru instituţiile de învăţământ secundar;
c) 300 mii de lei - pentru instituţiile de învăţământ primar, preşcolar şi pentru celelalte unităţi de învăţământ.
(8) Admiterea în instituţiile de învăţământ privat se efectuează conform reglementărilor stabilite de Ministerul Educaţiei pentru instituţiile de stat.
(9) Transferarea elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ privat în instituţiile de învăţământ de stat se face în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei.
(10) Absolvenţilor instituţiilor de învăţământ privat care au susţinut examenele de absolvire li se eliberează acte de studii în condiţiile prezentei legi. În cazul în care instituţia de învăţământ nu a fost acreditată pe parcursul anului de studii, absolvenţii anului de studii respectiv vor susţine, cu aprobarea Ministerului Educaţiei, examenele de absolvire în cadrul unei instituţii de învăţământ acreditate. Diplomele sau certificatele eliberate de instituţiile de învăţământ privat neacreditate sînt recunoscute ca echivalente ale actelor de studii eliberate de instituţiile de învăţământ de stat numai în cazul în care examenele de absolvire au fost susţinute în conformitate cu standardele educaţionale de stat, în faţa comisiilor constituite de Ministerul Educaţiei în instituţii de învăţământ acreditate.
(11) Conducătorii instituţiilor de învăţământ privat şi fondatorii acestora poartă răspundere de calitatea învăţământului, de condiţiile de educaţie şi instruire, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(12) Personalul de conducere din învăţământul privat este numit în funcţie de către fondatori în baza unui regulament, aprobat de Ministerul Educaţiei, şi trebuie să fie angajat cu norma de bază în instituţia de învăţământ respectivă. Personalul de conducere nu are dreptul să deţină două funcţii concomitent sau să cumuleze o altă muncă prin contract şi să practice alte activităţi, cu excepţia celor ştiinţifice, didactice sau de creaţie.
(13) Instituţiile de învăţământ privat aplică programe şi planuri de studii, metode de instruire similare sau alternative celor de stat dacă acestea sînt avizate pozitiv de Ministerul Educaţiei şi asigură realizarea standardelor educaţionale de stat.
(14) În instituţiile de învăţământ privat, posturile didactice se ocupă în aceleaşi condiţii şi în baza aceloraşi criterii stabilite pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul de stat. Retribuirea muncii în învăţământul privat se efectuează conform statutului propriu, legislaţiei muncii şi nu poate fi inferioară retribuirii din învăţământul de stat.
(15) Cadrele didactice din învăţământul privat preşcolar şi primar trebuie să aibă norma de bază în instituţia de învăţământ respectivă. În instituţiile de învăţământ privat de tip gimnazial, liceal, secundar profesional, mediu de specialitate şi superior universitar, cel puţin 60% din cadrele didactice trebuie să fie angajate cu norma de bază în instituţia de învăţământ respectivă.
(16) Cadrele didactice şi auxiliare din învăţământul privat activează în baza legislaţiei şi contractelor de muncă încheiate cu conducerea instituţiei respective.
(17) În învăţământul privat, taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie de învăţământ, în funcţie de cheltuielile necesare pentru realizarea scopurilor statutare, cu avizul Ministerului Educaţiei.
(18) Finanţarea instituţiilor de învăţământ privat se efectuează din sursele fondatorilor, din taxele de şcolarizare, din sponsorizări, credite, donaţii. Instituţiile de învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial pot beneficia, după acreditarea acestora, şi de finanţare de la bugetul de stat, în limitele normativelor instituţiilor de stat, în modul stabilit de Guvern.
(19) Instituţiile de învăţământ privat nu pot fi înfiinţate prin privatizarea instituţiilor de învăţământ de stat.
(20) Instituţiile de învăţământ privat trebuie să dispună, cu titlu de proprietate, de bază materială adecvată pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ conform standardelor educaţionale de stat. Ele trebuie să dispună, în mod obligatoriu, de săli de studii, de laboratoare cu dotare corespunzătoare, de bibliotecă dotată cu fond de carte adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului instituţiilor şi constituită, în cazul instituţiilor de învăţământ superior universitar, mediu de specialitate şi secundar profesional, din cel puţin 3 mii de titluri de carte.
(21) Autorităţile administraţiei publice locale pot transmite, contra plată, în proprietatea instituţiilor de învăţământ privat clădiri, terenuri pentru construcţii, materiale pentru organizarea procesului instructiv-educativ. Ele pot contribui, de asemenea, la perfecţionarea cadrelor didactice, la întreţinerea elevilor şi studenţilor, precum şi la consolidarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţământ privat.
(22) Instituţiile de învăţământ privat sînt obligate să prezinte Ministerului Educaţiei rapoarte de activitate anuale, precum şi alte informaţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[…]”
5. Prevederile relevante ale Legii nr. 142-XVI din 7 iulie 2005 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior, ciclul I (M.O., 2005, nr.101-103, art.476), sunt următoarele:
Articolul 3
„Guvernul:
va întreprinde măsurile necesare în vederea aplicării Nomenclatorului nominalizat, parte componentă a standardelor de stat în domeniul pregătirii cadrelor, în instituţiile de învăţământ superior de stat şi private, începând cu anul de studii 2005-2006, pentru studenţii admişi la anul I;
va asigura, exclusiv în instituţiile de învăţământ de stat, pregătirea cadrelor la domeniile de formare profesională „Administraţie publică”, „Medicină”, „Farmacie”, „Militărie” şi cele ce ţin de menţinerea ordinii publice şi securitatea statului;
va stabili modul de coordonare a cotei de pregătire a cadrelor în instituţiile de învăţământ superior private şi în cele de stat pe bază de contract, cu achitarea taxei de studii.”
1. Se respinge sesizarea privind interpretarea articolului 35 alin. (1), alin. (5), alin. (6) și alin. (9) și articolului 54 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) din Constituția Republicii Moldova.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
8. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele.
9. Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
10. Potrivit prevederilor legale, deputaţii în Parlament sînt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.
11. La fel, articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolul 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează instanţa de jurisdicţie constituţională cu atribuţia de interpretare a Constituţiei.
12. Curtea reţine că, în speţă, sesizarea vizează interpretarea articolului 35 alin. (1), alin. (5), alin. (6) și alin. (9) și articolului 54 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) din Constituție.
13. În context, Curtea relevă că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituție presupune stabilirea sensului autentic şi deplin al normelor constituţionale, care se poate realiza prin interpretarea textuală sau funcţională, în măsura în care poate fi dedusă din textul Legii Supreme, ţinând cont de caracterul generic al normei, situaţiile concrete pe care legiuitorul nu avea cum să le prevadă la momentul elaborării normei, reglementările ulterioare, precum şi situaţiile complexe în care norma trebuie aplicată.
14. Concomitent, Curtea reţine că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice.
15. În mai multe hotărâri ale sale Curtea a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.
16. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă. La baza regulilor de acceptare a sesizărilor pentru interpretarea Constituţiei stă principiul separaţiei şi colaborării puterilor, consfinţit în articolul 6 din Constituţie.
17. În contextul regulilor de acceptare a sesizării, Curtea reţine că, în conformitate cu art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să includă printre celelalte componente şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.
18. În context, Curtea menționează că textul sesizării nu cuprinde nici un argument care ar justifica necesitatea interpretării.
19. Totodată, Curtea observă că întrebările formulate de autorii sesizării ţin în principiu de aprecierea caracterului constituțional al prevederilor legale prin care se instituie un tratament diferențiat între instituțiile de învățământ superior de stat și cele private, implicit al prevederilor legale care stipulează pregătirea cadrelor la specialităţile de profil medical şi farmaceutic exclusiv în instituţiile de învăţământ de stat, acestea nefiind în strictă corelare cu conținutul prevederilor constituționale a căror interpretare se solicită.
20. Astfel, esenţa întrebărilor autorilor sesizării, analizate în ansamblu, poate fi raportată doar la prevederea articolului 35 alin. (5) din Constituție, potrivit căreia instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
21. Respectiv, prin prevederile constituționale menționate, legiuitorul constituant a abilitat autoritatea legislativă cu atribuţia de a reglementa prin lege modul de înființare și condițiile de desfășurare a activității instituțiilor de învățământ de stat și a celor nestatale.
22. Principiile de bază și liniile directorii de ordin general în domeniul învățământului urmează a fi dezvoltate de către Parlament prin activitatea de legiferare, cu care a fost învestit în ordinea constituțională prevăzută de articolele 60 alin. (1), 66 lit. a) și 72 alin. (3) lit. k) din Constituție, fără a depăși sau a submina garanțiile minime stabilite de Legea Supremă și în strictă corespundere cu volumul competențelor sale.
23. Curtea menționează că politica de stat în sfera învăţământului, organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ sunt reglementate de Legea învăţământului nr. 547- XIII din 21 iulie 1995. Potrivit art. 13 din lege, învățământul în Republica Moldova poate fi de stat și privat.
24. Curtea reţine că prevederile legii menţionate impun o serie de condiții care urmează a fi întrunite de către instituțiile de învățământ nestatale în desfășurarea activității (articolele 36, 37). Acestea se referă în special la modul şi condiţiile de constituire, precum şi la temeiurile de retragere a licenţei de activitate.
25. Totodată, Legea nr. 142-XVI din 7 iulie 2005 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior, ciclul I, la articolul 3 stabilește că pregătirea cadrelor la domeniile de formare profesională „Administraţie publică”, „Medicină”, „Farmacie”, „Militărie” şi cele ce ţin de menţinerea ordinii publice şi securitatea statului se asigură exclusiv în instituţiile de învăţământ de stat.
26. Curtea subliniază că în jurisprudența sa anterioară s-a pronunţat asupra unor probleme similare. Astfel, prin Decizia nr. 7 din 4 iulie 2013 Curtea a constatat :
„39. [...] în funcţie de realităţile existente la etapa de dezvoltare a societăţii, autorităţile dispun de dreptul de a se implica în procesul de învăţământ în scopul asigurării calităţii de formare a specialiştilor. Această prerogativă a statului este asigurată prin dispoziţiile articolului 35 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
[...]
41. Statul are dreptul şi obligaţia de a stabili căile, conţinutul şi standardele necesare pentru a asigura realizarea optimă a dreptului la învăţătură. Astfel, reglementarea cadrului organizatorico-juridic al instituţiilor de învăţământ superior de stat şi privat şi instituirea unui regim special pentru activitatea acestora, precum şi stabilirea restricţiilor, este o prerogativă a legiuitorului.
42. [...] instituirea prin lege a obligativităţii asigurării de către Guvern a pregătirii specialiştilor de profil medical şi farmaceutic exclusiv în instituţiile de învăţământ de stat constituie o opţiune a legiuitorului. În funcţie de factorii social-economici, legiuitorul poate considera oportun să acorde dreptul de pregătire a cadrelor în diferite domenii şi instituţiilor de învăţământ superior private.”
27. La fel, în Hotărârea nr. 6 din 3 mai 2012 Curtea a subliniat:
„36. [...] marja de apreciere a statului şi dreptul său de intervenţie în procesul de învăţământ este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizat prin diverse instrumente de reglementare (licenţiere, acreditare ş.a.).”
28. Astfel, în lumina competenței exclusive a legislativului de a reglementa modul de înființare și condițiile de desfășurare a activității instituțiilor de învățământ de stat și a celor nestatale, instituirea prin lege a unor distincții în activitatea acestora nu poate fi obiect al interpretării în cadrul jurisdicției constituționale, or, aceasta reprezintă o opțiune a legislativului, exercitată în corespundere cu atribuțiile constituționale.
29. Mai mult, jurisprudența Curții Constituționale, care are un caracter general obligatoriu pentru toți subiecții de drept, a elucidat pe deplin conținutul dreptului la învățătură, garantat de articolul 35 din Constituție, sub aspectul abordat de autorii sesizării.
30. Cu referire la interpretarea articolului 54 din Constituție, prin prisma întrebărilor formulate, este de menționat că conținutul acestuia nu garantează un drept, ci stabilește limitele ce pot fi aduse drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție, respectiv, acesta este aplicabil doar cu referire la un drept garantat de Constituție și doar în vederea stabilirii corespunderii limitărilor unor drepturi prin legi cu Legea Supremă.
31. Deci, combinarea articolului 35 cu articolul 54 din Constituţie se referă la dreptul subiectiv al persoanei la învăţătură, și nu la condiţiile de funcţionare a instituţiilor de învăţământ.
32. Concluzionând cele menţionate, Curtea constată că dispozițiile constituționale, a căror interpretare se solicită, nu conțin ambiguități, imprecizii sau neclarități, fiind expuse și detaliate de cadrul legislativ subsecvent, motiv pentru care normele respective nu necesită a fi interpretate de Curtea Constituțională.
