DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 278g/2021
privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal
(solicitarea acordului persoanei la aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității)

 CHIŞINĂU
31 martie 2022

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 decembrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 31 martie 2022, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore” din articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl judecător Ghenadie Eremciuc, în dosarul nr. 1-242/2020, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

2. Sesizarea a fost trimisă de dl judecător Ghenadie Eremciuc de la Judecătoria Bălți, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Leonid Andrianov de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264¹ alin. (1) [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe] din Codul penal.

4. Această cauză penală este judecată în lipsa inculpatului. Inculpatul este anunțat în căutare.

5. Printr-o încheiere din 13 decembrie 2021, dl judecător Ghenadie Eremciuc a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore” din articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal şi a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

 

B. Legislația pertinentă 

6. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: 

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

 

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

 

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale 

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

 

[…].”

 

Articolul 16

Egalitatea 

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

 

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

 

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

 

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei 

„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti 

„(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

 

[…].”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac 

„Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

 

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive 

„Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive.”

 

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

 

Articolul 67

Munca neremunerată în folosul comunităţii 

„(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.

[…]

(3) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o zi de închisoare pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. În acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de 3 luni.

[…].”

 

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[…].”

 

 

ÎN DREPT 

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

8. Autorul sesizării a notat că față de persoana vinovată de infracțiunea prevăzută de articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal [conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe] poate fi aplicată doar pedeapsa de muncă neremunerată în folosul comunității, neexistând pentru aceasta o alternativă. În această situație, instanța de judecată ar fi lipsită de posibilitatea de a aplica și de a individualiza pedeapsa pe baza circumstanțelor particulare ale cazului.

9. Totodată, autorul sesizării afirmă că pedeapsa de muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, poate fi aplicată doar în situația în care inculpatul acceptă să execute o asemenea pedeapsă. Totuși, în situația în care cauza penală este judecată în lipsa inculpatului, instanța de judecată ar fi în imposibilitatea de a aplica o pedeapsă persoanei vinovate. Mai mult, autorul sesizării a apreciat că în această situație ar exista o discriminare între persoanele care sunt prezente la judecarea cauzei și cele care lipsesc de la judecarea cauzei.

10. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 6, 7, 8, 16, 20, 21, 26, 114, 115, 119 şi 120 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curții 

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de judecător din oficiu. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore” din articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal. Acest articol stabilește răspunderea penală pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe.

15. Prevederile contestate au mai fost contestate anterior în fața Curții Constituționale, însă această excepție de neconstituționalitate conține argumente noi.

16. În continuare, Curtea reține că o condiție obligatorie pentru formularea excepției de neconstituționalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr. 2 din 9 februarie 2016).

17. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este învinuită de comiterea infracțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate pot fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența a cel puțin unui drept garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

19. Autorul sesizării susţine că textul contestat contravine articolelor 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 26 [dreptul la apărare], 114 [înfăptuirea justiţiei], 115 [instanţele judecătoreşti], 119 [folosirea căilor de atac] şi 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] din Constituţie.

20. Potrivit articolelor 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiție nu este îndeplinită în raport cu articolele 6, 7, 8, 21, 26, 114, 115, 119 și 120 din Constituție.

21. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 17 şi jurisprudenţa citată acolo).

22. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr. 12 din 6 aprilie 2021, § 32).

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că pentru a fi aplicabil articolul 16 din Constituţie, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr. 30 din 23 septembrie 2021, § 42).

24. În continuare, Curtea va analiza dacă textul contestat implică vreo ingerinţă în accesul liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituție.

25. Cu privire la pretinsa imposibilitate de a individualiza pedeapsa, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolul 20 din Constituţie devine incident atunci când este afectat principiul individualizării sancţiunii (a se vedea DCC nr. 123 din 3 august 2021, § 24 și jurisprudența citată acolo).

26. Curtea a menţionat că stabilirea sancţiunilor de drept penal este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului. Acesta stabileşte pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime şi maxime, în conformitate cu importanţa abstractă a valorii sociale protejate. Pe de altă parte, stabilirea sancţiunilor de drept penal reprezintă o sarcină pe care judecătorul o realizează în limitele stabilite de lege. Judecătorul are puterea de a stabili pedepsele în cadrul anumitor limite predeterminate, de a le reduce în funcţie de anumite criterii şi, totodată, poate alege să aplice sau nu o sancţiune concretă, în raport cu particularităţile faptei şi cu persoana infractorului (a se vedea DCC nr. 12 din 29 ianuarie 2019, § 17; DCC nr. 123 din 3 august 2021, § 25).

27. Analizând prevederile contestate şi normele referitoare la individualizarea judiciară, Curtea observă că judecătorii au o marjă discreţionară la stabilirea pedepsei pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal. Judecătorii aplică munca neremunerată în folosul comunităţii în limitele prevăzute de acest articol, i.e. de la 200 la 240 de ore. De asemenea, potrivit articolului 79 alin. (1) din Codul penal, judecătorii dispun de criterii legale, atât pentru a stabili termenul pedepsei cu muncă neremunerată sub limita minimă, cât şi pentru a aplica o pedeapsă mai blândă, de o altă categorie (a se vedea DCC nr. 123 din 3 august 2021, § 26).

28. În acest caz, Curtea nu poate reţine critica referitoare la încălcarea articolului 20 din Constituţie, pentru că judecătorii dispun de criterii generale şi speciale de individualizare a pedepsei penale în discuţie şi, prin urmare, nu este afectat principiul individualizării sancţiunii (ibidem, § 27).

29. Cu privire la pretinsa necesitate de a solicita acordul pentru aplicarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunității, Curtea reține că, potrivit articolului 67 alin. (1) din Codul penal, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la o muncă stabilită de autorităţile administraţiei publice locale.

30. Munca neremunerată în folosul comunităţii reprezintă o pedeapsă alternativă detenţiei. Codul penal nu prevede că judecătorul trebuie să solicite acordul de la inculpat pentru aplicarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunității. Dacă ar face acest lucru, atunci judecătorul ar da în vileag soluția pe care o va pronunța, i.e. o sentință de condamnare.

31. Totodată, Curtea constată că, în caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la executarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, legiuitorul a stabilit la articolul 67 alin. (3) din Codul penal că această pedeapsă se înlocuieşte cu închisoare, calculându-se o zi de închisoare pentru două ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

32. Așadar, Curtea reţine că textul contestat nu constituie o ingerinţă în articolul 20 din Constituţie. Pentru că nu s-a constatat existenţa vreunei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că nici articolul 16 din Constituţie nu este incident.

33. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore” din articolul 264¹ alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl judecător Ghenadie Eremciuc, în dosarul nr. 1-242/2020, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte                                                  Domnica MANOLE 

Chișinău, 31 martie 2022
DCC nr. 42
Dosarul nr. 278g/2021