Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Decizia nr. 31 din 22.03.2022

Decizia nr. 31 din 22 martie 2022 de inadmisibilitate a sesizării nr. 215a/2021 privind controlul constituționalității prevederilor articolului I pct. 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură

Subiectul sesizării: grup de deputaţi, Alexandr Suhodolski, Ivanna Koksal

Decizia:
1. d_31_2022_215a_2021_rou.pdf

Sesizări:

1. Sesizarea nr. 215a din 13 octombrie 2021 privind controlul constituționalității prevederilor articolului I punctul 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (13.10.2021)

— OPINIE SEPARATĂ ( Serghei ŢURCAN)

Opinie separată : d_31_215a_opinie_separata_-Turcan_Serghei_rou.pdf

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317 din 13 decembrie 1994 şi articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr. 31 din 22 martie 2022 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr. 215a/2021 depusă de dl Alexandr Suhodolski și dna Ivanna Koksal, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului I punctul 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

2. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă prezentate de autorii sesizării, Curtea Constituțională a reținut că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici identice de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, §§ 48, 49). Astfel, Curtea Constituțională a decis că, în această privință, sesizarea este repetitivă și nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței. Ca urmare, Curtea a declarat acest capăt al sesizării inadmisibil (a se vedea DCC nr. 31 din 22 martie 2022, § 13).

3. Rețin faptul că la Decizia menţionată a Curții Constituționale nr. 149 din 30 septembrie 2021 am formulat o opinie separată, inclusiv cu privire la considerentele Curții referitoare la procedura de adoptare a legii (a se vedea §§ 3-11 din opinia separată). Argumentele expuse în opinia separată citată supra sunt valabile și pentru prezenta cauză.

4. În opinia separată la Decizia nr. 149 referitor la procedura de adoptare a legii, sub aspectul termenului oferit deputaţilor pentru prezentarea propunerilor la conceptul legii pentru prima lectură, am constatat următoarele.

5. În Decizia nr. 149, cu privire la nerespectarea termenului de cel mult 30 de zile în vederea formulării propunerilor la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură, s-a reţinut că acest termen este reglementat de legislaţia infraconstituţională (§ 48) şi că deputaţii interesaţi, inclusiv opoziţia parlamentară, au avut posibilitatea să formuleze amendamente (§ 49).

6. Referitor la acest aspect, în jurisprudența sa recentă, Curtea Constituțională a reținut că dreptul de a depune amendamente urmărește realizarea aceluiași scop – legiferarea, ca și dreptul la inițiativă legislativă, garantat de articolul 73 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că deputații pot depune amendamente la proiecte de legi în baza dreptului lor la inițiativă legislativă (punctul 3 din dispozitiv, §§ 29 și 34 din HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020). În mod similar, Curtea a reținut că dreptul deputaților de a prezenta propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură urmărește, de asemenea, scopul legiferării. Prin urmare, acest drept este garantat de articolul 73 din Constituție. Având în vedere faptul că viciile invocate de autorii sesizărilor au limitat activitatea legislativă a unor deputați, Curtea a reținut că acestea produc o ingerință în prevederile articolului 73 din Constituție (HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 38). O abordare similară Curtea a avut-o în Hotărârile nr. 19 din 13 iulie 2021 (§ 29) și nr. 21 din 27 iulie 2021 (§ 30).

7. Cu privire la faptul că autorii sesizărilor nu au indicat expres articolul 73 din Constituție, am reținut jurisprudența Curții Constituționale. Sub acest aspect, pentru că este suverană cu privire la competența sa, Curtea a statuat că nu poate fi constrânsă, la examinarea constituționalității unui act normativ, să analizeze dispozițiile criticate doar prin prisma normelor constituționale invocate de către autorii sesizărilor, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituționale relevante pentru soluționarea sesizărilor, importante fiind argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr. 17 din 23 iunie 2020, § 58; HCC nr. 18 din 30 iunie 2020, § 39; HCC nr. 27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 24; HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 36; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 42; HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, § 35).

8. Astfel, în jurisprudența sa, pentru a vedea dacă viciile în discuție afectează constituționalitatea legii contestate, Curtea a admis acest capăt al sesizărilor pentru examinare în fond (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 38; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 29).

9. În plus, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 73 din Constituție le garantează deputaților prerogativa de a prezenta propuneri și amendamente la proiectul de lege și acest element poate fi considerat central pentru procedura parlamentară. Legea fundamentală nu stabilește un termen pentru exercitarea dreptului în discuție. Pentru ca acest drept să fie garantat, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru formularea propunerilor și a amendamentelor la proiectele de legi examinate de Parlament (HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 64; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 62).

10. Curtea a recunoscut caracterul relativ al dreptului deputaților de a formula propuneri și amendamente la proiectele de legi, menționând că Parlamentul poate stabili condiții de admisibilitate a amendamentelor (e.g., termenul depunerii acestora, forma depunerii amendamentelor etc.), care i-ar permite să evite tergiversarea adoptării proiectelor de lege (a se vedea HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020, § 40). Astfel, Parlamentul poate limita prerogativa deputaților de a formula propuneri și amendamente la proiectele de legi în baza principiului autonomiei parlamentare. Curtea a reiterat că Parlamentul poate stabili termene pentru depunerea amendamentelor. Termenele în discuție trebuie să fie rezonabile, pentru a le permite deputaților să analizeze conținutul proiectului de lege și să formuleze amendamente. În acest sens, este important ca, în cazul instituirii unor limitări, Parlamentul să asigure un echilibru corect între cele două interese aflate în conflict (HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, §§ 65, 67).

11. În cauza examinată, pe 10 august 2021, la Secretariatul Parlamentului a fost înregistrat proiectul de lege nr. 181 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură. Pe 12 august 2021, proiectul de lege a fost examinat în cadrul Comisiei juridice, numiri și imunități. Pe 13 august 2021, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege menționat. Pe 24 august 2021, proiectul de lege nr. 181 a fost votat în a doua lectură (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, §§ 5-7). Astfel, deputații au avut la dispoziție trei zile pentru a prezenta propuneri la conceptul legii pentru prima lectură. Referitor la faptul că deputații interesați au avut posibilitatea să formuleze amendamente și că opoziția parlamentară a formulat mai multe amendamente la proiectul de lege care au fost dezbătute în Parlament (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 49), notez că toate amendamentele au fost prezentate de deputați deja după adoptarea proiectului în prima lectură pe 13 august 2021 (un amendament a fost înaintat pe 16 august, unul pe 19 august, unul pe 20 august și trei amendamente pe 23 august 2021)^[1].

12. Așadar, consider că, prin prisma criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea trebuia să declare sesizarea admisibilă și, în cadrul examinării acesteia în fond, să verifice dacă la adoptarea Legii contestate Parlamentul a asigurat un echilibru corect între dreptul deputaților de a formula propuneri la conceptul legii pentru prima lectură și principiul autonomiei parlamentare (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, §§ 66-68).

Judecător al Curţii Constituţionale Serghei ŢURCAN

22 martie 2022

^[1]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5572/language/ro-RO/Default.aspx

DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 215a/2021
privind controlul constituționalității
prevederilor articolului I pct. 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură
(excluderea procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor)

CHIŞINĂU
22 martie 2022

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 13 octombrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 22 martie 2022, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 13 octombrie 2021, de dl Alexandr Suhodolski și dna Ivanna Koksal, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea prevederilor articolului I pct. 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

3. Circumstanțele de fapt ale adoptării Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură au fost redate în Decizia Curții Constituționale nr. 149 din 30 septembrie 2021, la §§ 5-10.

LEGISLAȚIA PERTINENTĂ

4. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 39

Dreptul la administrare

„(1) Cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanții lor.

(2) Oricărui cetățean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcție publică.”

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

„(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluționează de sine stătător, în limitele competenței sale, potrivit prevederilor Constituției Republicii Moldova, în interesul întregii populații, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertățile prevăzute de Constituția şi legislația Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unității teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislației Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condițiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unității teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși în Parlament.”

Articolul 125¹

Consiliul Superior al Procurorilor

„(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și imparțialității procurorilor.

(2) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condițiile legii, din procurori aleși din cadrul procuraturilor de toate nivelurile și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile. Procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.

(3) Consiliul Superior al Procurorilor asigură numirea, transferarea, promovarea în funcție și aplicarea măsurilor disciplinare față de procurori.

(4) Modul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabilește prin lege.”

5. Prevederile relevante ale Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură sunt următoarele:

Articolul 69

Componența Consiliului Superior al Procurorilor

„(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 15 membri.

(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept Procurorul General, procurorul-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiției, președintele Uniunii Avocaților şi Avocatul Poporului.

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleși de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcție, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale;

b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi prin concurs din rândul societății civile, după cum urmează: unul de către Preşedintele Republicii, unul de către Parlament, unul de către Guvern şi unul de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Candidaţii la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile trebuie să aibă studii superioare juridice şi experiență în domeniul dreptului de cel puțin 3 ani.

[…].”

[Articolul 69 în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 102 din 24 august 2021]

Articolul 69

Componența Consiliului Superior al Procurorilor

„(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.

(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept președintele Consiliului Superior al Magistraturii (inclusiv interimar), ministrul justiției (inclusiv interimar) şi Avocatul Poporului.

a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale;

b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleși prin concurs din rândul societății civile, după cum urmează: unul de către Președintele Republicii, unul de către Parlament, unul de către Guvern şi unul de către Academia de Științe a Moldovei. Candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile trebuie să aibă studii superioare juridice şi experiență în domeniul dreptului de cel puțin 3 ani, precum şi vârsta de cel mult 65 de ani.

[…].”

[Articolul 69 în redactarea Legii nr. 102 din 24 august 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

6. Autorii sesizării susțin că Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură a fost adoptată cu încălcarea procedurii parlamentare. În pofida articolului 59 din Regulamentul Parlamentului, care prevede că deputații, comisiile permanente și fracțiunile parlamentare au dreptul să prezinte, în termen de 30 de zile, propuneri și amendamente la proiectul actului legislativ, legea contestată a fost votată în prima lectură la doar trei zile de la înregistrarea proiectului.

7. Totodată, autorii sesizării notează că excluderea procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor afectează principiul reprezentării și cel al autonomiei Găgăuziei. În opinia autorilor sesizării, această soluție legislativă a limitat drepturile minorităților naționale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia de a participa la adoptarea deciziilor referitoare la organizarea procuraturii.

8. Prin urmare, în opinia autorilor sesizării, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1, 39, 111 și 125¹din Constituție.

B. Aprecierea Curții

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații în Parlament posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale.

11. Obiectul sesizării îl constituie controlul constituționalității prevederilor articolului I pct. 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că dispozițiile de modificare și de completare a unei legi se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Prin urmare, intervențiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază (HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 18). Așadar, în prezenta cauză, Curtea se va referi la prevederile legii de bază care au fost introduse prin legea modificatoare.

12. Cu privire la dispozițiile legale contestate, autorii sesizării au prezentat deopotrivă critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.

13. Curtea reține că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici identice de neconstituționalitate extrinsecă (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, §§ 48, 49). Astfel, în această privință, sesizarea este una repetitivă și nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

14. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea observă că autorii sesizării au criticat soluția legislativă cu privire la excluderea procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor, susținând pretinsa încălcare a articolelor 1 [Statul Republica Moldova], 39 [dreptul la administrare], 111 [unitatea teritorială autonomă Găgăuzia] și 125¹ [Consiliul Superior al Procurorilor] din Constituție.

15. Curtea a stabilit în jurisprudența sa că articolul 1 din Constituție, care are un caracter general, poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea lui împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

16. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 125¹din Constituție, în Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 Curtea a examinat dacă prevederile contestate afectează norma constituțională în discuție.

17. Curtea reiterează că articolul 125¹ alin. (2) din Constituție stabilește componența Consiliului Superior al Procurorilor. Norma constituțională prevede că Consiliul este constituit, în condițiile legii, din procurori aleși din cadrul procuraturilor de toate nivelele și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile. Constituția nu fixează numărul de membri ai Consiliului, nici proporția de membri procurori și membri reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile, menționând doar că procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă. Pe de altă parte, articolul 125¹ alin. (2) din Constituție prevede că Consiliul Superior al Procurorilor este constituit în condițiile legii. Astfel, Constituția lasă la discreția Parlamentului stabilirea prin lege a numărului membrilor Consiliului Superior al Procurorilor și a cotei membrilor din rândul procurorilor, cu condiția ca aceștia să constituie o parte importantă. Curtea reamintește că formula utilizată de constituantă în articolul 125¹ alin. (2), conform căreia procurorii din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor „constituie o parte importantă”, nu poate fi echivalată cu formula „constituie majoritatea” (DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 82).

18. Din articolul 69 al Legii cu privire la Procuratură rezultă că cinci membri din cei doisprezece ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt procurori (un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale, patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale și de la cele specializate). Având în vedere că numărul procurorilor în Consiliul Superior al Procurorilor reprezintă peste 40 % din numărul total al membrilor, Curtea a conchis că numărul de cinci procurori reprezintă o parte importantă din totalul membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, așa cum prevede articolul 125¹ alin. (2) din Constituție. În viziunea Curții, o asemenea componență a Consiliului Superior al Procurorilor nu încalcă, în mod evident, echilibrul dintre condiția asigurării independenței procurorilor și condiția evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor (DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 83).

19. Așadar, Curtea reține că, în partea referitoare la critica componenței numerice a Consiliului Superior al Procurorilor în baza articolului 125¹din Constituție, sesizarea este una repetitivă.

20. Totuși, Curtea observă că în prezenta cauză, din perspectiva articolului 125¹din Constituție, autorii sesizării contestă prevederile articolului 69 din Legea nr. 3/2016 (în redactarea Legii nr. 102 din 24 august 2021) invocând, în principal, omisiunea includerii procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia în rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor. Altfel spus, autorii consideră că procurorul-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia trebuie să fie membru ex officio.

21. Curtea observă că articolul 69 alin. (3) din Legea nr. 3/2016 (în redactarea Legii nr. 102 din 24 august 2021) stabilește că cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleși de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcție, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează: a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale; b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

22. Curtea reține că, potrivit articolului 125¹ alin. (2) din Constituție, procurorii din cadrul procuraturilor de toate nivelele pot deveni membri ai Consiliului Superior al Procurorilor din partea procurorilor doar ca rezultat al alegerii lor. Astfel, această normă constituțională stabilește în mod expres că anume alegerea este modalitatea de accedere în Consiliu a membrilor acestuia din partea procurorilor, iar acest fapt exclude alte posibile modalități, cum ar fi, spre exemplu, numirea, includerea de drept ca membru etc. Așadar, articolul 125¹ alin. (2) din Constituție nu le garantează procurorilor din cadrul procuraturilor de toate nivelele, inclusiv procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia, calitatea de membru ex officio al Consiliului Superior al Procurorilor. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

23. De asemenea, Curtea observă că în sesizările care au stat la baza Deciziei nr. 149 din 30 septembrie 2021 nu a fost invocată încălcarea articolelor 39 și 111 din Constituție. Așadar, în această privință, sesizarea cuprinde argumente noi, iar sarcina Curții este să stabilească dacă prevederile contestate lezează prevederile constituționale menționate.

24. Curtea notează că articolul 39 din Constituție garantează dreptul cetățenilor Republicii Moldova la administrarea treburilor publice în mod direct și prin reprezentanții lor, precum și accesul la o funcție publică. Curtea nu poate constata incidența acestui articol în prezenta cauză, deoarece normele criticate nu interzic locuitorilor din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia să acceadă la o funcție publică și nici nu le restrânge dreptul de a fi aleși (în condițiile legii) în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor. De asemenea, prevederile contestate nu îngrădesc dreptul cetățenilor din această unitate teritorial-administrativă de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit sau prin reprezentanții lor. Prin urmare, Curtea nu poate reține incidența articolului 39 din Constituție.

25. Cu privire la incidența articolului 111 din Constituție, Curtea menționează că acesta stabilește că Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu statut special. Curtea notează că articolul 111 din Constituție nu este aplicabil în acest caz, pentru că excluderea procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor nu lezează caracterul autonom cu statut special al unității teritoriale Găgăuzia. Prin urmare, prevederile contestate nu vizează regimul juridic constituțional al unității teritoriale autonome Găgăuzia.

26. Mai mult, Curtea reține că, potrivit articolului 7 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, sistemul procuraturii include Procuratura Generală, procuraturile specializate și procuraturile teritoriale. Conform articolului 10 alin. (2) din aceeași lege, Procuratura UTA Găgăuzia este o procuratură teritorială. Prin urmare, potrivit articolului 125¹ alin. (2) din Constituție, procurorii din cadrul Procuraturii UTA Găgăuzia au dreptul de a fi aleși în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor.

27. Așadar, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității prevederilor articolului I punctul 8 din Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, depusă la Curtea Constituțională, pe 13 octombrie 2021, de dl Alexandr Suhodolski și dna Ivanna Koksal, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte Domnica MANOLE

Chișinău, 22 martie 2022
DCC nr. 31
Dosarul nr. 215a/2021