Sistarea verificării constituţionalităţii unor hotărâri ale Guvernului referitoare la concesionarea Aeroportului Chişinău

(Sesizările nr. 39a/2013 şi 42a/2013)

La 8 octombrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat decizia privind sistarea procesului de examinare a constituţionalităţii unor hotărâri ale Guvernului referitoare la concesionarea Aeroportului Chişinău (sesizările nr. 39a/2013 şi 42a/2013). Hotărârea a fost expediată pentru publicare la Monitorul Oficial.

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizările depuse la 9 şi, respectiv, 30 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii  Ion Hadîrcă, Valeriu Saharneanu, Anatol Arhire, Oleg Bodrug, Vadim Cojocaru, Vadim Vacarciuc, Ana Guţu, Vladimir Voronin, Iurie Muntean, Mark Tkaciuk şi Igor Vremea privind controlul constituţionalităţii unor hotărâri ale Guvernului referitoare la concesionarea Aeroportului Chişinău.

Autorii sesizării au pretins, în special, că Guvernul şi-a depăşit vădit atribuţiile sale din postura de guvern demisionar, fiind astfel încălcat articolul 103 alin.(2) din Constituţie. De asemenea, autorii sesizării au contestat actele menţionate sub aspectul procedurii de desfăşurare a concursului pentru concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl  Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, inclusiv concesionarea în condiţiile unui parteneriat public-privat de interes naţional, este reglementată de Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi de alte acte normative.

Conform actelor legislative aplicabile în domeniu, punerea în aplicare a legislaţiei privind concesiunile este în sarcina Guvernului, cu concursul organelor centrale de specialitate şi autorităţilor administraţiei publice locale, în limitele competenţei lor.

Curtea a observat că autorii sesizării nu au contestat prevederile legilor, în temeiul cărora au fost elaborate hotărârile contestate ale Guvernului.

În acest context, Curtea a reţinut că, în conformitate cu articolul 7 din Codul jurisdicţiei constituţionale, orice act normativ se consideră constituţional până când neconstituţionalitatea lui va fi dovedită în procesul jurisdicţiei constituţionale.

Prin urmare, prevederile hotărârilor Guvernului, fiind elaborate pentru executarea legilor care nu sunt contestate, nu constituie domeniul jurisdicţiei constituţionale, fiind susceptibile de controlul legalităţii, care ţine de competenţa instanţelor de drept comun.

Astfel, având în vedere faptul că fondul problemei în cauză ţine de controlul legalităţii, ce intră în competenţa instanţelor de drept comun, precum şi urmând practica sa anterioară, în conformitate cu art.60 lit.c) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională a sistat procesul privind controlul constituţionalităţii actelor contestate.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a sistat verificarea constituţionalităţii actelor contestate. Decizia Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.