Cosmos Maritime Trading și Shipping Agency v. Ucraina. Tribunal competent să examineze procedurile de faliment, care își avea sediul în fosta clădire a debitorului. Încălcare

Cosmos Maritime Trading și Shipping Agency v. Ucraina - 53427/09
Hotărârea din 27.6.2019 [Secția a V-a]

Articolul 6 

Proceduri civile 

Articolul 6-1

Tribunal imparțial

Tribunal competent să examineze procedurile de faliment, care își avea sediul în fosta clădire a debitorului: încălcare

În fapt – Compania reclamantă a introdus pretenții în procedurile de declarare a falimentului unei companii deținute de stat și s-a plâns că tribunalele naționale nu au fost imparțiale. 

În drept – Articolul 6 § 1: Nu au fost prezentate materiale în fața Curții care să pună la îndoială imparțialitatea judecătorilor care au examinat cazul reclamantului în baza testului subiectiv. Problema viza îndeplinirea testului imparțialității obiective de către judecători și de tribunale.

Procedurile în discuție vizau falimentul, o procedură în care rolul tribunalului național era să asigure o împărțire ordonată a activelor debitorului între creditorii acestuia. Compania reclamantă a prezentat, atât în fața tribunalelor naționale, cât și în fața Curții, dovezi prima facie că tribunalul comercial sesizat cu cauza de declarare a falimentului își avea sediul în clădirea care a fost transferată de la debitor tribunalelor cu puțin timp înainte de începerea procedurilor de faliment, atunci când debitorul se afla deja în incapacitate financiară, iar acest transfer s-a finalizat când procedurile de faliment erau deja pendinte. Nu a existat vreun răspuns la argumentele companiei reclamante în această privință, în afară de decizia unei judecătoare, potrivit căreia ea nu era afectată de acest transfer, deoarece a preluat cauza la o dată ulterioară transferului. Era notabil faptul că judecătoarea, chiar respingând cererea de recuzare, nu a pus la îndoială că transferul a avut loc cu adevărat, așa cum a susținut compania reclamantă.

În asemenea circumstanțe, în ciuda absenței motivelor de a pune la îndoială imparțialitatea judecătorilor vizați în particular, percepția companiei reclamante că tribunalul care examina cauza nu era imparțial nu putea fi considerată chiar nefondată în mod vădit, de un observator obiectiv. Această percepție viza tribunalul de primă instanță în sine, nu pe judecători în mod individual.

Din acest motiv, singurul răspuns al tribunalelor naționale la preocupările companiei reclamante în această privință, în măsura în care un judecător al tribunalului comercial nu fusese afectat, personal, de transfer, nu putea fi considerat suficient. Articolul  6 § 1 impunea o obligație în sarcina fiecărui tribunal național de a verifica dacă, odată constituit, era „un tribunal imparțial”, în sensul acestei dispoziții care, ca în cazul companiei reclamante, a fost contestat din cauza unui motiv care nu părea din start nefondat în mod vădit. Totuși, nici Tribunalul Comercial, nici Curtea de Apel nu au efectuat un asemenea control care ar fi făcut posibilă remedierea, dacă se dovedea necesară, a unei situații contrare exigențelor Convenției.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, încălcarea articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurilor.

Articolul 41: 10,000 EUR în privința prejudiciului moral suferit; capătul de cerere privind prejudiciul material – respins.

(A se vedea, de asemenea Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 55391/13 et al., 6 noiembrie 2018, Nota informativă 223; Morice v. Franța [MC], 29369/10, 23 aprilie 2015, Nota informativă 184; Boyan Gospodinov v. Bulgaria, 28417/07, 5 aprilie 2018, Nota informativă 217; și Remli v. Franța, 16839/90, 23 aprilie 1996)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".