Pierderea pensiei neîncasate - neconstituțională

La 19 iulie 2016, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006 (Sesizarea nr. 67g/2016). 

 Circumstanţele cauzei

 La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate ridicată de către avocatul Dorin Cimil în dosarul nr. 2a-698/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Bălţi.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, invocând încălcarea articolelor 46, 47 şi 54 alin. (2) din Constituţie, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi legale:

a) sintagma „a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din art. 34 alin. (3) și articolul 35 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din  14 octombrie 1998;

b) sintagma „al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din pct. 5 alin. 2  și sintagma „retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării” de la pct. 20 al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că articolul 47 alin. (2) din Constituţie garantează cetățenilor dreptul la protecție și asistență socială.

Curtea a subliniat că Legea Supremă nu garantează un cuantum determinat al prestaţiei sociale, inclusiv al pensiei, astfel încât legiuitorul se bucură în acest domeniu de o marjă largă de apreciere.

Curtea a menționat că dreptul la pensie este un bun protejat de dreptul la proprietate, consfințit de art. 46 din Constituție şi art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

Curtea a observat că, deși art. 10 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat stabilește că dreptul la pensie este imprescriptibil, totuși art. 35 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că pensia neîncasată poate fi achitată retroactiv doar pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării.

Curtea a constatat că normele contestate, stabilind limita de 3 ani pentru încasarea retroactivă a pensiei calculate, au instituit o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate.

Curtea a reiterat că dreptul de proprietate nu este unul absolut și poate fi supus unor limitări. În acest context, Curtea a verificat dacă ingerința constatată este prevăzută de lege, servește unui interes public legitim, este necesară şi proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere substanţei dreptului.

Curtea a constatat că pensia constituie sursa primară de existență a beneficiarilor. Prin urmare, lipsirea de dreptul la pensie este disproporționată și aduce atingere substanței dreptului de proprietate, fiind contrar prevederilor constituționale.

În ceea ce priveşte limitarea la 6 luni a termenului de valabilitate a procurii în baza căreia mandatarul poate ridica pensia în numele beneficiarului, Curtea a menționat că aceasta constituie o chestiune de oportunitate ce ține de competența legiuitorului și nu aduce atingere prevederilor constituționale.

În acelaşi context, Curtea a menţionat că beneficiarii de pensii au la dispoziţie mai multe modalităţi de încasare a pensiei, inclusiv carduri sau conturi curente deschise la cerere la instituţiile bancare.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că mecanismul existent este defectuos, în special pentru cetățenii aflați peste hotarele țării, motiv pentru care emis o adresă Parlamentului în vederea revizuirii cadrului normativ.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

1)    a admis parţial excepţia de neconstituţionalitate;

2)    a declarat neconstituţională:

- sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării” din articolul 35 alineatul (1) din Legea nr. 156-XIV din  14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;

- sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării” din pct. 20 al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006;

3) a recunosc constituţională:

- sintagma „a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din articolul 34 alineatul (3) din Legea nr. 156-XIV din  14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;

- sintagma „al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din pct. 5 alin. 2 al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.