DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 169b/2019

privind interpretarea articolului 70 alin. (3) din Constituție
(imunitatea parlamentarilor în cazul administrării ulterioare
 de probe care stau la baza altor acuzații)

CHIŞINĂU
10 octombrie 2019

Curtea Constituțională, judecând în componenta:
dlui Vladimir ȚURCAN, președinte,
dlui Eduard ABABEI,
dnei Domnica MANOLE,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă și
înregistrată pe 25 septembrie 2019,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 10 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind interpretarea articolului 70 alin. (3) din Constituție, depusă de dl Dumitru Robu, Procuror General interimar.

2.  Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională pe 24 septembrie 2019, în baza articolului 135 alin. (1) litera b) din Constituție.

A. Legislația pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 70

Incompatibilități și imunități

„[...]

(3) Deputatul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviințarea Parlamentului, după ascultarea sa."

4.  Prevederile relevante ale Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 2 aprilie 1996, sunt următoarele:

Articolul 95

Cererea de ridicare a imunității

„[...]

(5) Cererea de ridicare a imunității deputatului se înaintează pentru fiecare infracțiune sau contravenție separat. 

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5.  Solicitând o interpretare din partea Curții, Procurorul General interimar adresează următoarea întrebare: Poate fi un deputat reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată, în cadrul procesului penal, dacă încuviințarea Parlamentului a avut drept obiect un capăt de acuzare, iar ulterior au fost administrate probe care stau la baza altor capete de acuzare în materie penală?

6. În argumentarea sesizării, Procurorul General interimar susține că există ambiguități cu privire la situația în care Parlamentul a acceptat efectuarea acțiunilor procesuale și transmiterea cauzei penale în judecată în privința unui deputat, dar în cadrul urmăririi penale au fost administrate probe care demonstrează comiterea altor infracțiuni de către deputatul în discuție. Procurorul General interimar solicită interpretarea articolului 70 alin. (3) din Constituție, pentru a vedea dacă este necesară încuviințarea Parlamentului pentru fiecare capăt de acuzare în materie penală sau dacă este suficientă încuviințarea acordată inițial. 

B. Aprecierea Curții

8. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

9. Articolele 25 lit. f) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi 38 alin. (1) lit. f) din Codul jurisdicției constituționale îi conferă Procurorului General prerogativa sesizării Curții Constituționale.

10. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, interpretarea Constituției ține de competența Curții Constituționale.

11. Obiectul sesizării îl constituie textul articolului 70 alin. (3) din Constituție, care prevede că deputatul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviințarea Parlamentului, după ascultarea sa.

12. Capitolul al V-lea din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 2 aprilie 1996, dezvoltă procedura ridicării imunității exprimată succint în Constituție.

13.  Astfel, articolele 95, 96 și 97 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 2 aprilie 1996, stabilesc pașii procedurali principali, în cazul în care un deputat a comis o infracțiune sau o contravenție și se impune tragerea lui la răspundere penală sau contravențională:

(a) Procurorul adresează o cerere de ridicare a imunității deputatului către Președintele Parlamentului;

(b) Președintele Parlamentului aduce la cunoștința deputaților cererea în plenul Parlamentului la ședința următoare de la data prezentării acesteia și o trimite imediat spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri și imunități;

(c) Cererea de ridicare a imunității deputatului se înaintează pentru fiecare infracțiune sau contravenție separată;

(d) Comisia juridică, pentru numiri și imunități examinează cererea Procurorului General în cel mult 15 zile după aducerea acesteia la cunoștința deputaților de către Președintele Parlamentului și constată existenta sau inexistența unor motive temeinice pentru acceptarea sau respingerea cererii;

(e) După ascultarea cererii Procurorului General și a deputatului în privința căruia se cere ridicarea imunității, Comisia juridică, pentru numiri și imunități adoptă o hotărâre cu votul majorității membrilor ei, exprimat secret;

(f) Președintele Comisiei juridice, pentru numiri și imunități sau un alt membru al acesteia prezintă raportul comisiei pe marginea examinării cererii Procurorului General;

(g) Procurorul General trebuie să motiveze cererea de ridicare a imunității deputatului și să răspundă la întrebările deputaților;

(h) Parlamentul decide asupra cererii Procurorului General cu votul majorității deputaților aleși.

14.  Pentru că atât timp cât un text de lege care nu a fost declarat neconstituțional se bucură de prezumția de constituționalitate, Curtea consideră că problema de interpretare ridicată de către Procurorul General interimar în sesizarea sa este epuizată. Sub aspectul care justifică sesizarea Procurorului General interimar, Curtea observă că articolul 95 alin. (5) din Regulamentul Parlamentului furnizează un răspuns: „Cererea de ridicare a imunității deputatului se înaintează pentru fiecare infracțiune sau contravenție separat."

15.  În subsidiar, Curtea observă că textul relevant din Regulamentul Parlamentului este conform cu standardele europene în materie. În Raportul privind întinderea și ridicarea imunității parlamentare, adoptat la cea de-a 98-a sesiune plenară a sa, Comisia pentru Democrație prin Drept („Comisia de la Veneția") observă, la punctul 136, că în practică au fost stabilite un număr de criterii pentru a evita arbitrarul din decizia majorității. Aceste criterii pot avea un caracter mai general sau mai special. Cu privire la criteriile generale, un exemplu ar fi că imunitatea trebuie ridicată dacă este necesar să nu se obstrucționeze cursul justiției. Cu privire la criteriile mai speciale, acestea se referă, adesea, la gravitatea și la caracterul presupusei infracțiuni, sau la legătura cu funcția parlamentară.

16.  Curtea subliniază că opțiunea legislatorului transpusă în Regulamentul Parlamentului reprezintă opusul practicii de ridicare a imunității membrilor Bundestag-ului german. Bundestag-ul german adoptă periodic o hotărâre, la începutul fiecărei legislaturi, de ridicare parțială a imunității tuturor membrilor pentru întreaga legislatură, pentru orice fel de anchetă penală și proceduri privind presupusa comitere a unor infracțiuni, cu excepția defăimărilor cu caracter politic. Bundestag-ul își păstrează, totuși, prerogativa de a reinstitui imunitatea în cazuri particulare (a se vedea punctul 141 din Raportul Comisiei de la Veneția privind întinderea și ridicarea imunității parlamentare).

17.  Așa cum afirmă Comisia de la Veneția, principala justificare a inviolabilității parlamentare este protecția lucrărilor Parlamentului ca instituție de presiunile din partea executivului, inclusiv de presiunile din partea procuraturii. Justificarea se extinde și în cazul protecției opoziției parlamentare, aflată, de obicei, în minoritate, împotriva presiunilor din partea majorității de la putere. Ea mai protejează membrii Parlamentului de hărțuirile cu caracter politic venite din partea altor partide, manifestate, de exemplu, sub forma plângerilor penale nefondate ai căror autori sunt oponenții politici (punctul 152 din Raport).

18.  Comisia de la Veneția recunoaște că pot exista state în care persistă nevoia protecției oferite de normele privind inviolabilitatea parlamentară împotriva folosirii eronate a sistemului juridic. Potrivit Comisiei de la Veneția, în unele state aflate încă în tranziție spre democrația veritabilă sau acolo unde democrația este încă relativ nouă și fragilă, există cazuri în care poliția sau procuratura a fost utilizată pentru discreditarea, pedepsirea sau distrugerea oponenților politici, inclusiv a membrilor Parlamentului. Membrii Parlamentului, în special ai opoziției parlamentare, pot fi, în anumite state, foarte vulnerabili în fața hărțuirilor cu caracter politic sub forma acuzațiilor nefondate cu consecințe juridice (punctul 154 din Raport). În aceste circumstanțe, sunt justificate menținerea instituției inviolabilității parlamentare și invocarea ei în cazuri deosebite (punctul 155 din Raport).

19.  În Raportul Comisiei de la Veneția se subliniază că normele privind inviolabilitatea parlamentarilor în cazurile penale nu trebuie să depășească ceea ce este strict justificat pentru realizarea scopurilor legitime. Aceste norme trebuie interpretate și aplicate de o manieră restrictivă (punctul 157). În niciun caz nu trebuie să existe o inviolabilitate absolută sau necondiționată pentru toate tipurile de infracțiuni (punctul 158). Procedurile parlamentare privind ridicarea imunității trebuie reglementate în detaliu și trebuie să respecte principii procedurale de bază ca transparența, claritatea, predictibilitatea, obiectivitatea, lipsa arbitrarului și drepturile ambelor părți audiate. Cu privire la transparență, hotărârea Parlamentului trebuie să fie disponibilă publicului și trebuie să arate care sunt motivele pe care se bazează (punctul 167). Hotărârea Parlamentului trebuie să se bazeze pe faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de către autorități și de către deputatul vizat, și nu pe considerente politice sau de alt gen extrinseci (punctul 168).

20.  Având în vedere claritatea prevederilor relevante ale Regulamentului Parlamentului Republicii Moldova, precum și necesitatea menținerii lor, din perspectiva caracterului fragil al democrației din Republica Moldova, Curtea conchide că sesizarea Procurorului General interimar privind interpretarea articolului 70 alin. (3) din Constituție este nefondată și, prin urmare, trebuie declarată inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E: 

1.  Se declară inadmisibilă sesizarea privind interpretarea articolului 70 alin. (3) din Constituție, depusă de dl Dumitru Robu, Procuror General interimar.

2.  Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                       Vladimir ŢURCAN

Chișinău, 10 octombrie 2019
DCC nr. 111
Dosarul nr. 169b/2019