DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 23g/2021
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 186¹ alin. (1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, și din articolul 25 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012
(competența administratorului provizoriu de a invoca excepția de tardivitate în interesul debitorului aflat în perioada de observație)

CHIȘINĂU
1 iulie 2021

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteața, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 februarie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 1 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT 

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 186¹ alin. (1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, în partea ce ține de omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a invoca, în numele debitorului, ridicarea excepției de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori, și articolul 25 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuția) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conține creanțe prescrise, ridicată de dl Marcel Lungu, administrator autorizat al S.R.L. „Cameleon”, parte în dosarul nr. 2i-246/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Natalia Iordachi de la Judecătoria Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

 

A. Circumstanțele litigiului principal

 

3. La 2 octombrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a înaintat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate împotriva S.R.L. „Cameleon”.

4. Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 15 octombrie 2019 a fost admisă cererea introductivă, s-a dispus instituirea perioadei de observație asupra S.R.L. „Cameleon”, numirea administratorului provizoriu și aplicarea altor măsuri de asigurare.

5. Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediu central, din 3 februarie 2020, cererea introductivă depusă de Serviciul Fiscal de Stat a fost respinsă ca tardivă.

6. Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2020, recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat a fost admis, s-a casat Hotărârea din 3 februarie 2020 și cauza s-a remis la rejudecare în instanța de fond.

7. În ședința de judecată, dl Marcel Lungu a ridicat, în interesele S.R.L. „Cameleon”, excepția de neconstituționalitate a articolului 186¹ alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu referire la omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a ridica, în numele debitorului, excepția de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori, și a articolului 25 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuția) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conține creanțe prescrise.

8. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis ridicarea excepției și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

 

B. Legislația pertinentă

 

9. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

 

Articolul 186¹

 Excepția de tardivitate

„(1) Cererile depuse în instanța de judecată peste termenul de prescripție extinctivă, a căror tardivitate a fost invocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare de partea în proces, persoana în a cărei favoare a curs prescripția, de creditorul persoanei sau de către oricare altă persoană care are interes legitim, se examinează în fond doar după examinarea de către instanța de judecată a excepției de tardivitate. Dacă reclamantul a solicitat repunerea în termenul de prescripție sau solicită repunerea odată cu ridicarea excepției, instanța de judecată examinează excepția de tardivitate concomitent cu cererea de repunere în termen.

(2) Excepția de tardivitate și, după caz, repunerea în termen se soluționează în ședință de judecată, convocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare. Lipsa participanților citați legal nu împiedică examinarea cererilor.

(3) Dacă nu se dispune repunerea în termen și/sau se admite excepția de tardivitate, instanța de judecată respinge acțiunea ca fiind tardivă printr-o încheiere motivată care poate fi atacată cu recurs.

(4) Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii adoptate conform alin.(3), este în drept:

a) să respingă recursul și să mențină încheierea;

b) să admită recursul și să caseze integral încheierea, restituind cauza spre rejudecare.

(5) Dacă se dispune repunerea în termen și/sau excepția de tardivitate se respinge, instanța de judecată emite o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul și continuă examinarea cauzei.”

 

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 25

 Statutul şi competenţa administratorului provizoriu

„[Art.25 alin.(1) abrogat prin Legea nr.141 din 16.07.2020, în vigoare 14.09.2020]

(2) Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul provizoriu pot adresa oricând instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilității de realizare a unui plan raţional de activitate a întreprinderii şi/sau eschivarea acestuia de la executarea atribuţiilor sale.

(3) În baza cererii şi a condiţiilor indicate la alin. (2), instanţa de insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parţială a dreptului organelor de conducere ale debitorului de a administra debitorul. Atunci când dreptul de administrare se ridică parţial, instanţa de insolvabilitate indică expres drepturile şi atribuţiile ridicate, care în continuare se exercită în numele debitorului numai de către administratorul provizoriu.

(4) Instanţa de insolvabilitate examinează, în cel mult 10 zile lucrătoare, cererea prevăzută la alin. (2) într-o şedinţă la care sînt citaţi administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductivă şi reprezentantul debitorului. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică judecarea cererii.

(5) Principalele atribuţii şi drepturi ale administratorului provizoriu în cadrul prezentei legi sunt:

a) întreprinderea de acţiuni pentru a se asigura păstrarea bunurilor debitorului şi integritatea lor;

b) examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive;

c) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

d) conducerea integrală, respectiv parţială, a activităţii debitorului în condiţiile prezentei legi, cu respectarea precizărilor stabilite expres de instanţa de insolvabilitate, şi în condiţiile de efectuare a plăţilor curente din contul patrimoniului debitorului;

e) sesizarea de urgenţă a instanţei de insolvabilitate în cazul în care constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate;

f) verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de contestaţii la ele, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor;

g) încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din patrimoniul debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de admiterea cererii introductive spre examinare;

h) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, încetarea fidejusiunii, renunţarea la garanţiile reale cu condiţia confirmării de către instanţa de insolvabilitate;

i) primirea remuneraţiei şi recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanţa de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa;

j) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la proces, de la alte persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale, precum şi de la debitor a informaţiilor cu privire la veniturile lui şi la bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv la bunurile ce se află în proprietate comună pe cote-părţi;

k) accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea documentelor care se află acolo;

l) adresarea către instanţa de insolvabilitate a solicitării de a dispune participarea organelor de drept la executarea atribuţiilor sale;

m) sesizarea instanţei de insolvabilitate în legătură cu orice problemă care cere soluţionare din partea ei.

(5¹) Supravegherea exercitata de administratorul provizoriu în conformitate cu prevederile art.23 alin.(1) şi ale prezentului articol, în condiţiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activităţii debitorului şi avizarea prealabilă, după verificarea oportunităţii, a următoarelor operaţiuni:

a) plăţile din conturi bancare şi din casieria debitorului, care vor fi avizate fiecare în parte sau prin instrucţiuni generale cu privire la efectuarea plaţilor;

b) încheierea contractelor noi sau modificarea condiţiilor celor încheiate;

c) renunţarea la acţiune, recunoaşterea acţiunii sau încheierea tranzacţiei în litigiile cu participarea debitorului;

d) stingerea creanţelor altfel decât prin executare;

e) reducerea numărului sau a statelor de personal, modificarea contractului colectiv de muncă.

(6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

(7) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul provizoriu poate angaja specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiei lor se supun aprobării instanţei de insolvabilitate, cu excepţia cazurilor în care se stabileşte că remuneraţia se va face din contul administratorului provizoriu sau al creditorului care a depus cerere introductivă.

(8) Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul desemnării administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de către instanţa de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de insolvabilitate.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

12. Autorul sesizării susține că prevederile contestate nu precizează cercul de persoane care pot invoca ridicarea excepției de tardivitate. Autorul susține existența unei omisiuni de reglementare a dreptului administratorului provizoriu de a invoca excepția de tardivitate, în interesul debitorului, în cadrul perioadei provizorii (de observație), care vine în contradicție cu principiile constituționale, limitând drepturile şi libertățile persoanei. Autorul menționează că una din atribuțiile administratorului provizoriu este cea de a examina situația economică a debitorului și de a întocmi un raport de verificare a existenței temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive. Concluziile administratorului provizoriu menționate în raport, prin care se respinge cererea introductivă, ar putea fi bazate pe mai multe motive, inclusiv pe prescrierea creanțelor creditorului care a depus cererea introductivă. Prin urmare, ridicarea excepției de tardivitate de către administratorul provizoriu în privința pretențiilor pecuniare prescrise constituie un motiv în plus de respingere a cererii introductive.

13. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 23 și 54 din Constituție.

 

B. Aprecierea Curții

 

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Codul de procedură civilă și din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate ridicată de dl Marcel Lungu, în interesele S.R.L. „Cameleon”, parte în dosarul nr. 2i-246/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 186¹ alin. (1) din Codul de procedură civilă cu referire la omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a ridica, în numele debitorului, excepția de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori și articolul 25 alin. (5) din Legea insolvabilității în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuția) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conține creanțe prescrise. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei. După cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței, pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află demersul privind excepția de tardivitate formulat de administratorul provizoriu desemnat în cauza privind intentarea procesului de insolvabilitate.

18. Curtea observă că normele contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

19. Curtea reține că autorul sesizării a afirmat incidența articolelor 4 [drepturile și libertățile omului], 7 [Constituția, Legea Supremă], 8 [respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiție], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle] și 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.

20. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 4, 7 și 8 din Constituție, Curtea a subliniat că aceste norme comportă un caracter general și reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ele nu pot constitui repere separate și aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr. 158 din 22 decembrie 2020, § 23; DCC nr. 162 din 29 decembrie 2020, § 24).

21. Cu privire la incidența articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existența unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr. 20 din 4 iulie 2018, § 48; HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18).

22. Cu referire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea observă că critica adusă de către autorul sesizării se referă la o eventuală omisiune de reglementare a dreptului administratorului provizoriu de a invoca în fața instanței excepția de tardivitate în interesele debitorului pe care îl gestionează.

23. Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa articolului 20 din Constituţie. Autorul sesizării face trimitere la acest articol constituțional, fără a fundamenta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acesta. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.105 din 24 septembrie 2020, § 16; DCC nr.133 din 19 noiembrie 2020, § 32; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 26).

24. Suplimentar, având în vedere că întregul proces de insolvabilitate decurge sub autoritatea instanţei de judecată, Curtea reține că şi desemnarea în funcţie a administratorului provizoriu și stabilirea atribuțiilor acestuia de supraveghere sau administrare a debitorului în perioada de observație se face exclusiv prin act judecătoresc. Respectiv, Legea insolvabilităţii stabileşte suficiente garanţii întru respectarea dreptului la un proces echitabil, iar administratorul provizoriu, la rândul său, indiferent dacă are sau nu dreptul de administrare a debitorului aflat în perioada de observație, deține, inter alia, competența legală de a verifica și de a contesta creanțele creditorilor (articolul 25 alin. (5) lit. f)), inclusiv a celor înaintate după expirarea termenului de prescripție. Prin urmare, din interpretarea sistematică a Legii insolvabilității, Curtea reține că administratorul provizoriu este îndreptățit să invoce excepția de tardivitate în interesul debitorului pe care îl supraveghează sau îl administrează, deoarece după expirarea termenului de prescripție extinctivă debitorul poate refuza executarea obligației. În acest sens, nici administratorul provizoriu și nici debitorul aflat în perioada de observație nu apare ca o victimă a vreunei ingerințe într-un drept fundamental.

25. Pentru că nu există o ingerință într-un drept fundamental, Curtea a subliniat că nu se poate afirma incidența articolelor 16, 23 și 54 din Constituție.

26. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) litera g) şi 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 

 

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 186¹ alin. (1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, în partea ce ține de omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a invoca, în numele debitorului, ridicarea excepției de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori, și articolul 25 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuția) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conține creanțe prescrise, ridicată de dl Marcel Lungu, administrator autorizat al S.R.L. „Cameleon”, parte în dosarul nr. 2i-246/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                                           Domnica MANOLE

Chișinău, 1 iulie 2021
DCC nr. 103
Dosarul nr. 23g/2021