Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Decizia nr. 40 din 13.04.2020

Decizia nr. 40 din 13.04.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr. 50b/2020 privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție (angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului)

Subiectul sesizării: deputat, Sergiu Litvinenco, Veronica Roșca

Decizia:
1. d_40_2020_50b_2020_rou.pdf
2. d_40_2020_50b_2020_rus.pdf

Sesizări:

1. Sesizarea nr. 50b din 7 aprilie 2020 privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție (07.04.2020)

— OPINIE SEPARATĂ A JUDECĂTORILOR VLADIMIR ȚURCAN ȘI EDUARD ABABEI LA DECIZIA DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 50B/2020 ( Vladimir Țurcan, Eduard Ababei)

Opinie separată : Opinie 50b_2020_rou.pdf

Sesizarea nr. 50b/2020 privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție, din perspectiva prezenței fizice efective a reprezentantului Guvernului la angajarea răspunderii acestei instituții în fața Parlamentului, a constituit o ocazie excelentă pentru Curte de a contribui, pe lângă demonstrarea unei viziuni juridice moderne, la contracararea unor efecte negative pe care le pot manifesta situațiile de criză din țara noastră.

Din păcate, majoritatea judecătorilor nu au beneficiat de această ocazie. În ceea ce ne privește, nu am fost de acord cu declararea inadmisibilității acestei sesizări. Ne vom prezenta poziția după cum urmează.

Articolul 106¹ din Constituție, care reglementează procedura angajării răspunderii Guvernului, prevede, la alin. (1), că Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Parlamentului asupra unui program, unei declarații de politică generală sau unui proiect de lege.

Problema de interpretare pe care o ridică autorii sesizării trebuie analizată inclusiv prin prisma declarării stării de urgență în Republica Moldova, în perioada 17 martie - 15 mai 2020, din cauza situației epidemiologice grave la care a condus infecția mai multor concetățeni ai noștri cu COVID-19. Ea vizează semnificația sintagmei „în fața Parlamentului”. Mai precis, autorii sesizării întreabă Curtea dacă regula angajării răspunderii în fața Parlamentului, prin prezența reprezentantului Guvernului în ședința plenară deliberativă a Parlamentului, este o regulă absolută. Altfel spus, este aceasta o regulă absolută sau este o regulă care cunoaște excepții, adică o regulă care se relativizează, atunci când intervine un principiu cu o pondere mai mare?

Majoritatea judecătorilor Curții au aplicat, în această privință, cea mai simplă metodă de interpretare: metoda textuală. Ei au considerat că textul „în fața Parlamentului” din articolul 106¹ alin. (1) din Constituție este un text clar care nu are nevoie de interpretări. Pretinsa claritate a acestui text ar exclude situațiile excepționale și punerile în balanță cu, de exemplu, principiul protecției sănătății persoanelor prezente la ședința Parlamentului. Astfel de abordări sunt o dovadă a teoriei potrivit căreia textul constituțional nu trebuie extins prin interpretare, că natura Constituției este una de text juridic rigid, care nu trebuie adaptat la crizele grave ale societății, pentru a-i da un efect util. Ca rezultat, nu s-a ținut cont de eventualele consecințe ale soluției de inadmisibilitate în discuție.

În jurisprudența sa cu privire la angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului (a se vedea HCC nr. 28 din 2011, HCC nr. 11 din 2015, HCC nr. 5 din 2016, DCC nr. 77 din 2016, HCC nr. 25 din 2019), Curtea (1) a analizat și a interpretat situații în care nu au existat nici măcar încercări de convocare a Parlamentului în vederea prezentării proiectului de lege pentru care se urmărea angajarea răspunderii și (2) nu a interpretat posibilitatea angajării răspunderii guvernamentale în condițiile unei situații excepționale care, de exemplu, face dificilă prezența deputaților în sala de plen. Odată cu pronunțarea HCC nr. 11 din 2015, Curtea a reamintit că i-a trimis Parlamentului o Adresă (prin HCC nr. 28 din 2011) în care a solicitat reglementarea clară a procedurilor de angajare a răspunderii Guvernului, și că această Adresă nu a fost executată. La paragraful 60 al Hotărârii, Curtea a menționat că, în lipsa unei reglementări legale detaliate, ea va verifica, în fiecare caz individual, respectarea principiilor enunțate în jurisprudența sa la angajarea răspunderii de către Guvern asupra unui proiect de lege.

Este elocventă pentru această situație mențiunea Secretarului General al Consiliului Europei făcută într-un Ghid pentru statele membre emis pe 8 aprilie 2020, „Respectând democrația, preeminența dreptului și drepturile omului în contextul crizei sanitare provocate de COVID-19”: „Autoritățile executive trebuie să poată acționa rapid și eficient. Acest fapt poate reclama adoptarea unor proceduri mai simple de luare a deciziilor și facilitarea standardului checks and balances. […] Cu toate acestea, Parlamentele ar trebui să-și mențină competența de control al acțiunilor Executivului, în particular, prin verificarea, la intervale rezonabile de timp, a caracterului justificat al competențelor relative la starea de urgență ale Executivului, sau prin intervenția pe o bază ad hoc, în vederea modificării sau a anulării deciziilor Executivului”.

Așa cum rezultă din situația de fapt prezentată în sesizare, pe data de 1 aprilie 2020, în plină criză sanitară, la Secretariatul Parlamentului a fost depus un proiect de lege pentru angajarea răspunderii Guvernului. (Menționăm că nu ne vom exprima, în această opinie separată, cu privire la caracterul constituțional sau judicios al conținutului acestuia. Ne interesează strict problema procedurală a prezentării proiectului în fața Parlamentului, în timpul unei situații excepționale.) Pe aceeași dată, proiectul de lege le-a fost repartizat deputaților. În dimineața zilei de 2 aprilie 2020 a avut loc o ședință a Biroului permanent al Parlamentului, ca urmare a căreia Parlamentului i-a fost propusă, ca dată de convocare a ședinței plenare, ziua de 2 aprilie, ora 14.00. În acest sens, a fost informat fiecare deputat (prin e-mail și prin intermediul cutiilor lor poștale de la Parlament). La ședința Parlamentului s-a constatat că au fost prezenți doar 32 de deputați. Ședința nu a fost considerată deliberativă. Prim-ministrul, prezent și el în sala plenului, nu a mai avut posibilitatea citirii proiectului pentru care Guvernul urma să-și asume răspunderea. De asemenea, potrivit unui domn deputat care este și autorul sesizării nr. 53a din 7 aprilie 2020, „reprezentanții fracțiunilor parlamentare care fac parte din majoritatea parlamentară au ieșit în public și au făcut declarații pentru presă și au explicat motivele neprezentării lor la ședința în plen a Parlamentului. Au invocat că toți deputații au primit proiectul de lege prezentat de Guvern, au făcut cunoștință cu el, iar Prim-ministrul a fost prezent la ședința în plen pentru a prezenta proiectul de lege prenotat, iar prin lipsa cvorumului s-a prezumat că proiectul a fost prezentat, iar procedura a fost consumată […]”.[1]

Pe de o parte, avem un Prim-ministru prezent la ședința de plen, iar pe de altă parte, avem o majoritate de deputați absenți de la ședință. Echivalează prezența Prim-ministrului în sala de plen și comunicarea informațiilor necesare către deputați prin alte mijloace decât adresarea directă cu o angajare a răspunderii guvernamentale în fața Parlamentului ? Îi poate fi reproșată Guvernului lipsa majorității deputaților de la ședința de plen? Îi poate fi reproșată Parlamentului lipsa propriilor deputați de la o ședință care nu presupune acordarea vreunui vot, date fiind, de exemplu, contextul epidemiologic din țară și posibilitățile tehnice de a afla conținutul proiectului și de a lua act de acesta în afara sălii de plen? (Menționăm faptul că, pe 9 aprilie 2020, Congresul Spaniei a aprobat planul Prim-ministrului Pedro Sanchez de a extinde starea de urgență din țară pentru încă două săptămâni, în legătură cu amenințările COVID-19. În sala de ședințe au fost prezenți doar 40 de aleși din cei 350. Majoritatea și-au dat votul în regim online.[2])

Acestea sunt întrebări la care credem că Curtea trebuia să ofere răspuns, prin interpretarea sintagmei „în fața Parlamentului” din articolul 106¹ alin. (1) din Constituție, sintagmă care nu mai apare atât de clară, în aceste condiții excepționale. Privită din acest unghi situația, interpretarea bazată pe metoda textuală nu ne este de prea mare folos.

Să respingi ca inadmisibilă o sesizare privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție pentru că îl consideri clar, în baza metodei textuale, presupune să interpretezi, tu însuți, acest articol.

Metoda textuală de interpretare este asociată adesea, cel puțin în domeniul dreptului constituțional, cu abordările formaliste. De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului condamnă asemenea interpretări. Într-o cauză în care tribunalele turce au refuzat să modifice numele de familie al reclamanților pentru că acesta nu era de origine turcă, Curtea Europeană a observat faptul că judecătorii naționali au efectuat o examinare pur formalistă a textelor legislative și regulamentare: ele n-au avut în vedere argumentele și specificul situațiilor personale ale reclamanților, și nici n-au pus în balanță interesele concurente (a se vedea Aktaş și Aslaniskender v. Turcia, 25 iunie 2019, parag. 47). Mai mult, într-o cauză foarte recentă, Dos Santos Calado și alții v. Portugalia, 31 martie 2020, Curtea Europeană a condamnat statul portughez pentru faptul că Curtea sa Constituțională a dat dovadă de un formalism excesiv atunci când a declarat două sesizări inadmisibile, din cauza că nu erau respectate condițiile procedurale prevăzute de lege.

Nu avem nicio îndoială că majoritatea judecătorilor Curții Constituționale au examinat pur formalist, în această cauză, textul articolului 106¹ din Constituție. Respingând sesizarea ca inadmisibilă, ei au eșuat să pună în balanță, pe de o parte, principiul solemnității procedurilor parlamentare, manifestat prin prezența fizică a Prim-ministrului în fața plenului deliberativ al Parlamentului, cu principii caracteristice stării excepționale, cum ar fi principiul protecției sănătății deputaților. Este evident că acest din urmă principiu ar fi trebuit să prevaleze și că, dat fiind acest fapt, textul constituțional trebuia îmbogățit, prin interpretare, cu o nouă regulă: Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege, în situații excepționale, fără prezența obligatorie a deputaților în sala de plen.

Ne este greu să înțelegem de ce majoritatea judecătorilor Curții Constituționale au omis efectuarea unei exercițiu de punere în balanță efectivă a intereselor concurente și au invocat un text care reglementează o procedură absolut formală. Prim-ministrul vine în fața Parlamentului și prezintă proiectul în privința căruia își angajează răspunderea Guvernul, nefiind nevoie de niciun vot din partea deputaților. Constituția nu spune că în acea zi au loc dezbateri sau pledoarii în favoarea proiectului. Constituția îi conferă acestei proceduri doar un caracter solemn, nu de substanță. Partea cu adevărat semnificativă a articolului 106¹ din Constituție, adică partea plină de substanță, începe de la alin. (2) și a fost ignorată cu desăvârșire de colegii judecători. Dacă deputații nu sunt de acord cu proiectul propus, indiferent dacă l-au citit de acasă sau din birou, de pe e-mail sau de pe foile puse în căsuța poștală, ori dacă s-au prezentat la ședința de plen, pot iniția o moțiune de cenzură, în termen de trei zile, iar efectul votării moțiunii de cenzură constă în demiterea Guvernului.

Să declari inadmisibilă o sesizare pentru interpretarea articolului 106¹ din Constituție pentru că îți pare clar textul articolului poate să contravină exigenței constituționale de a-i asigura Guvernului competența practică și efectivă a angajării răspunderii în timpul unei situații excepționale. Apelând la metoda reducerii la absurd, ce s-ar întâmpla dacă majoritatea deputaților nu s-ar prezenta niciodată, nemotivat, la o ședință de plen în care este angajată răspunderea Guvernului? Ce ar mai rămâne din instituția angajării răspunderii guvernamentale?

Soluția Curții Constituționale a Moldovei trebuia să reflecte următoarele: în situații excepționale, în care există riscuri la adresa vieții și a sănătății persoanelor care se adună în sala de plen a Parlamentului, dacă deputaților li se comunică din timp textul proiectului (prin e-mail, prin căsuța poștală sau prin alte mijloace), lipsa cvorumului parlamentar poate fi considerată motivată, iar ședința consumată din momentul venirii Prim-ministrului sau a reprezentantului Guvernului în sala de plen.

În consecință, afirmăm că nu suntem de acord cu decizia Curții de a nu interpreta articolul 106¹ din Constituție printr-o hotărâre. Această abordare nu a ținut cont de eventualele consecințe negative ale obligației rigide de prezentare a proiectului pentru care se angajează răspunderea guvernamentală în fața Parlamentului, într-o situație excepțională. În plus, această abordare a adus un deserviciu dreptului constituțional din Republica Moldova, prin faptul că a omis să scoată în evidență virtuțile interpretării teleologice, în raport cu opțiunile formaliste.

[1] A se vedea pagina a treia din Sesizarea nr. 53a din 7 aprilie 2020.

[2] https://english.elpais.com/politics/2020-04-10/congress-backs-pms-request-to-extend-confinement-measures-in-spain-until-april-26-with-a-further-15-days-likely.html

DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 50b/2020
privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție
(angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului)

CHIŞINĂU
13 aprilie 2020

Curtea Constituțională, judecând în componenta:
dlui Vladimir ȚURCAN, președinte,
dlui Eduard ABABEI,
dnei Domnica MANOLE,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 7 aprilie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 13 aprilie 2020 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție, depusă de dl Sergiu Litvinenco și dna Veronica Roșca, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională pe 7 aprilie 2020, în baza articolului 135 alin. (1) litera b) din Constituție.

3. Autorii sesizării îi solicită Curții Constituționale interpretarea articolului menționat prin oferirea unui răspuns la următoarea întrebare:

„În sensul articolului 106¹ din Constituție, angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege are loc întotdeauna prin prezența reprezentantului Guvernului în ședința plenară a Parlamentului (ședință deliberativă), indiferent dacă Parlamentul se află în sesiune ordinară sau nu?”

Legislația pertinentă

4. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 106¹

Angajarea răspunderii Guvernului

„(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106.

(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5. Solicitând o interpretare din partea Curții, autorii sesizării se întreabă dacă angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului asupra unui program, unei declarații de politică generală sau unui proiect de lege are loc întotdeauna prin prezența reprezentantului Guvernului în ședința plenară a Parlamentului (ședință deliberativă), indiferent dacă Parlamentul se află în sesiune ordinară sau nu.

6. În argumentarea sesizării, autorii acesteia invocă existența stării de urgență declarate în țară din cauza situației epidemiologice provocată de maladia COVID-19. Ei afirmă că, în contextul acestei situații, Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului pe marginea proiectului de lege nr. 143 din 1 aprilie 2020 privind instituirea unor măsuri de susținere a cetățenilor și a activității de întreprinzător în perioada stării de urgență și modificarea unor acte normative, adoptând în acest sens pe 1 aprilie 2020 Hotărârea nr. 213. Acest proiect ar fi fost depus la Secretariatul Parlamentului pe 1 aprilie 2020 și repartizat deputaților, prin rezoluția Președintelui Parlamentului. Pe 2 aprilie 2020, Biroul permanent al Parlamentului a convocat o ședință plenară pentru aceeași dată, la care trebuia să fie prezentat proiectul pentru care se angajează răspunderea guvernamentală. Toți deputații ar fi fost informați despre aceasta prin e-mail și prin intermediul Secretariatului Parlamentului, care a depus proiectul ordinii de zi în căsuțele poștale ale deputaților.

7. La începutul ședinței Parlamentului din 2 aprilie 2020, Președintele Parlamentului ar fi anunțat că în sală sunt prezenți doar 32 de deputați și că ședința nu este deliberativă. De asemenea, a fost anunțată prezența Prim-ministrului în sala plenului, însă acesta nu ar mai fi prezentat proiectul „în fața Parlamentului”.

8. Președintele Parlamentului a semnat pe 2 aprilie 2020 Legea nr. 56 privind instituirea unor măsuri de susținere a cetățenilor și a activității de întreprinzător în perioada stării de urgență și modificarea unor acte normative, lege care a fost promulgată pe 6 aprilie 2020 și publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova pe 7 aprilie 2020.

9. Autorii sesizării susțin că jurisprudența Curții Constituționale relativă la angajarea răspunderii Guvernului nu tratează o situație de tipul celei prezentate supra: „Prim-ministrul se prezintă fizic la Parlament (clădirea Parlamentului, sala de ședințe a Parlamentului, sala de conferințe a Parlamentului, dar nu în Plenul Parlamentului). Parlamentul este în sesiune ordinară, însă ședința plenară propriu-zisă și, implicit, prezentarea nemijlocită a proiectului „în fața Parlamentului”, așa cum prescrie articolul 106¹ din Constituție, nu are loc de facto din lipsă de cvorum”. Astfel, autorii sesizării susțin că „este imperioasă necesitatea elucidării aspectelor învederate de către Curtea Constituțională prin interpretarea [...] dispozițiilor art. 106¹ din Constituție”.

B. Aprecierea Curții

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale îi conferă deputatului din Parlamentul Republicii Moldova prerogativa sesizării Curții Constituționale.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, interpretarea Constituției ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea observă că obiectul sesizării îl constituie textul „în fața Parlamentului” din articolul 106¹ alin. (1) din Constituție, care prevede că „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege”.

14. Curtea notează că jurisprudența sa în materia angajării răspunderii Guvernului este una relevantă.

15. În HCC nr. 28 din 22 decembrie 2011, la § 57, Curtea a reținut că „în afara sesiunilor parlamentare, procedura angajării răspunderii Guvernului este condiţionată de convocarea unei sesiuni extraordinare sau speciale, iar termenul de 3 zile pentru depunerea moţiunii curge din momentul prezentării în plenul Parlamentului a proiectului de lege asupra căruia Guvernul îşi angajează răspunderea”. Prin această Hotărâre, Curtea a declarat neconstituțională Legea nr. 184 din 27 august 2011 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, pentru că a fost adoptată cu încălcarea procedurii de adoptare. Exponentul puterii executive nu s-a prezentat la şedinţa plenară a Parlamentului, determinând imposibilitatea depunerii moțiunii de cenzură şi, implicit, a dezbaterii politice privind menţinerea sau retragerea încrederii acordate Guvernului la învestitură; modalitatea în care Guvernul a făcut uz de procedura angajării răspunderii sale a lipsit în mod efectiv Parlamentul de control asupra unor astfel de măsuri excepţionale (§ 62).

16. În HCC nr. 11 din 13 mai 2015, la § 56, Curtea a reținut că „Parlamentul este şi rămâne unica autoritate legiuitoare, chiar şi în cazul angajării răspunderii de către Guvern. Or, prevederile articolului 106¹ din Constituţie reglementează expres o excepţie de la regula instituită prin dispoziţiile constituţionale ale articolului 60, aceasta nefiind de natură a înlătura Parlamentul de la îndeplinirea rolului său, întrucât procedura asumării răspunderii de către Guvern se derulează în faţa Parlamentului şi se desfăşoară sub supravegherea şi controlul forului legislativ suprem, care are la îndemână, în virtutea prevederilor constituţionale, dreptul de a demite Guvernul prin iniţierea şi dezbaterea unei moţiuni de cenzură”. Acest principiu a fost reiterat în HCC nr. 5 din 2 martie 2016, § 29, și în HCC nr. 25 din 29 octombrie 2019, § 63.

17. Prin HCC nr. 25 din 29 octombrie 2019, Curtea a declarat neconstituțională Legea nr. 17 din 15 februarie 2019 pentru modificarea articolului 1 din Legea nr. 26/2010 privind Zona Economică Liberă „Bălți”, adoptată prin angajarea răspunderii de către Guvern. Curtea a menționat că procedura angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege poate avea loc în condițiile articolului 106¹din Constituție numai în fața Parlamentului (§ 64). Curtea a constatat că aceasta a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului fără prezența de facto a reprezentantului Guvernului în ședința plenară a Parlamentului, determinând astfel imposibilitatea depunerii moțiunii de cenzură și, implicit, a dezbaterii politice privind menținerea sau retragerea încrederii acordate Guvernului la învestitură (§ 65). În aceste condiții, Curtea a considerat că modalitatea de care Guvernul a făcut uz în procedura angajării răspunderii sale a lipsit în mod efectiv Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unică autoritate legislativă a statului, de dreptul de control asupra unor astfel de măsuri legislative excepționale (§ 66). Prin urmare, Curtea a reținut că Legea a fost adoptată printr-o procedură de angajare a răspunderii Guvernului contrară prevederilor articolelor 6 și 106¹ din Constituție (§ 67).

18. Curtea notează că textul „în fața Parlamentului” de la articolul 106¹ alin. (1) din Constituție presupune prezentarea în mod obligatoriu a proiectului de lege în şedinţa plenară a Parlamentului. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că depunerea la Secretariatul Parlamentului a hotărârii Guvernului privind angajarea răspunderii cu materialele anexate, fără prezentarea acestui act politic de angajare a răspunderii în şedinţa plenară, nu corespunde cerinţelor normelor constituţionale privind angajarea răspunderii „în faţa” Parlamentului (HCC nr. 25 din 29 octombrie 2019, § 62; HCC nr. 28 din 22 decembrie 2011, § 56).

19. Curtea subliniază că Constituția nu stabilește nici o excepție de la obligativitatea prezentării angajării răspunderii asupra unui proiect de lege în şedinţa plenară. Desfășurarea ședinței plenare este obligatorie și în cazul când Parlamentul nu se află în sesiune ordinară, în afara sesiunilor parlamentare procedura angajării răspunderii Guvernului fiind condiționată de convocarea unei sesiuni extraordinare sau speciale (a se vedea HCC nr. 25 din 29 octombrie 2019, § 62; HCC nr. 28 din 22 decembrie 2011, § 57). A fortiori prezentarea proiectului de lege în ședința plenară a Parlamentului este obligatorie când Parlamentul se află în sesiune ordinară. Aceasta este valabil și în situația în care în stat este declarată stare de urgență. Curtea notează că Legea Fundamentală în articolul 85 alin. (4) stabilește expres interdicția de a dizolva Parlamentul în timpul stării de urgență, aceasta fiind una din garanțiile constituționale a posibilității desfășurării controlului parlamentar asupra executivului în situații excepționale. În viziunea Comisiei de la Veneția, Parlamentul exercită un control foarte important asupra punerii în aplicare a stării de urgență, care ar înceta dacă Parlamentul ar fi dizolvat (Opinia nr. 838/2016 cu privire la proiectul legii constituționale a Franței „Privind protecția Națiunii”, adoptată la cea de-a 106-ea sesiune plenară, desfășurată pe 11-12 martie 2016, CDL-AD(2016)006, § 64).

20. Curtea reiterează că acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul (HCC nr. 25 din 29 octombrie 2019, § 58; HCC nr. 11 din 13 mai 2015, § 57).

21. Ţinând cont de claritatea textului a cărui interpretare se cere, de inexistența unor excepții exprese de la acesta, precum și de jurisprudenţa sa anterioară, Curtea conchide că sesizarea dlui Sergiu Litvinenco și dnei Veronica Roșca, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind interpretarea articolului 106¹ din Constituție, depusă de dl Sergiu Litvinenco și dna Veronica Roșca, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte Vladimir ŢURCAN

Chișinău, 13 aprilie 2020
DCC nr. 40
Dosarul nr. 50b/2020