Încetarea contractului individual de muncă cu cadrele didactice la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă este constituțională

(Sesizarea nr. 31a/2012) 

La 23 aprilie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru controlul constituţionalităţii articolului 301 alin.(1) lit.c) din Codul muncii, în redacția Legii nr. 91 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Sesizarea nr. 31a/2012).  

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 6 septembrie 2012 de deputatul în Parlament, dl Serghei Sărbu, privind controlul constituţionalităţii articolului 301 alin.(1) lit.c) din Codul muncii. Potrivit respectivului articol, contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice,  pe lângă temeiurile generale prevăzute de Codul muncii, poate înceta la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

Autorul sesizării a pretins, în special, că încetarea contractului individual de muncă încheiat cu cadrele didactice pe motivul stabilirii pensiei pentru limită de vârstă încalcă prevederile  articolelor 1 alin. (3), 4, 5, 7, 8, 9 alin. (1) și alin. (2), 16, 43 alin (1), 46 alin.(1), 47 și 54 din Constituție.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

 Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Igor DOLEA, judecător-raportor,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor, Curtea a menționat că, dreptul la muncă reprezintă un drept social-economic complex, garantat de articolul 43 din Constituţie, însă exigenţele și condițiile legale ce conferă titularului dreptul la muncă nu pot fi ignorate. Dreptul la muncă trebuie exercitat în condiţiile legii. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă imposibilitatea desfăşurării unui gen de activitate sau a ocupării unei anumite funcţii.

Curtea a reţinut că libertatea muncii nu poate fi una absolută și nelimitată. Legislația muncii condiționează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiții, la fel, stabilește situațiile de încetare a raporturilor de muncă.

Curtea a notat că stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi. Asemenea limitare poate avea un caracter necesar atunci când este determinată de specificul unei profesii, care, datorită exigenţelor sporite faţă de calităţile fizice şi psihice ale persoanei, nu pot fi exercitate de persoane în etate, sau atunci când servesc ca măsură de optimizare a utilizării forţei de muncă în anumite sectoare de activitate.

Curtea a relevat că activitatea didactică este o activitate intelectuală complexă,  deosebită prin  particularităţile sale şi pentru exercitarea acestei activităţi, cadrele didactice trebuie să-şi menţină în timp calităţile profesionale şi  personale, să corespundă exigenţelor  sporite determinate de schimbările care se produc  în sistemul educațional.

Curtea a menţionat că marja de apreciere a statului în reglementarea sferei şi  procesului de învăţământ este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizată prin diverse instrumente, pornind de la importanţa acestui domeniu pentru dezvoltarea societăţii.

Curtea a reținut că prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a limitat dreptul de a exercita profesia de cadru didactic în legătură cu stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Această limitare este justificată de natura specifică a domeniului de activitate în care se aplică, învăţământul fiind un domeniu de interes public, reglementat prin norme ce garantează o bună desfăşurare a procesului de instruire.

Curtea a reținut că norma supusă controlului constituționalității nu constituie o încălcare a dreptului la muncă, din  moment ce condițiile de exercitare a acestui  drept sunt reglementate prin lege.

Stabilirea unor condiţii, implicit de vârstă, pentru exercitarea profesiei de cadru didactic reprezintă o condiţie legală aplicabilă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără discriminare, astfel încât nu se poate susţine că norma legală criticată încalcă principiul constituţional al libertăţii de alegere a profesiei sau a locului de muncă şi nici dreptul la muncă.

În contextul celor menționate, Curtea a reținut că este admisibil un tratament diferenţiat bazat pe criteriul de vârstă atunci când, având în vedere natura unei activităţi profesionale sau condiţiile de exercitare a acesteia, criteriul în cauză constituie o cerinţă profesională esenţială şi determinantă. Un tratament diferenţiat pe motive de vârstă poate fi admis și justificat de un obiectiv legitim, în special de politica ocupării forţei de muncă, a pieţei muncii sau a formării profesionale.

Concomitent, Curtea a observat că, în scopul asigurării dreptului la muncă al persoanelor pensionate pentru limita de vârstă, legiuitorul a reglementat în articolul 55 lit.f) din Codul muncii condiţiile de încheiere a contractului individual de muncă pe durată determinată cu această categorie de persoane.

În acelaşi timp, Curtea a subliniat că norma legală contestată nu comportă caracter imperativ, încetarea contractului individual de muncă fiind condiţionată de stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. 

Reieşind din dispoziţiile legale contestate, raporturile de muncă ale cadrelor didactice încetează în momentul în care persoana și-a realizat efectiv dreptul la pensie pentru limită de vârstă, iar unul din criterile ce determină realizarea acestui drept îl constituie atingerea vârstei stabilite de lege (57 de ani pentru femei și 62 de ani pentru bărbați).

Pentru aceste considerente, Curtea a statuat că cadrele didactice care dispun de o calificare şi capacitate de muncă corespunzătoare şi au atins vârsta de pensionare, dar nu şi-au realizat  dreptul la pensie, îşi pot continua activitatea didactică fără riscul încetării contractului individual de muncă.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a recunoscut constituţinală prevederea articolului 301 alin. (1) lit. c) din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003, în redacţia Legii nr. 91 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.