|
|
Categorii
Categorii
Prima | Media | Noutăţi | Curtea a verificat constituționalitatea limitării exercițiului dreptului de proprietate asupra armelor atunci când titularul este învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte comise cu intenție
13.11
2025 Curtea a verificat constituționalitatea limitării exercițiului dreptului de proprietate asupra armelor atunci când titularul este învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte comise cu intențieJoi, 13 noiembrie 2025, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 14 privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 7 alin. (2) lit. a) și 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 130 din 8 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă (sesizarea nr. 238g/2024). Circumstanțele cauzei La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 7 alin. (2) lit. a) și 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 130 din 8 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se contestă o decizie de suspendare a dreptului de deținere și de folosire a armelor și de retragere a permiselor de armă. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că normele contestate permit limitarea exercițiului dreptului de a deține și de a utiliza arme în cazul persoanei învinuite sau inculpate de comiterea unei infracțiuni cu intenție. Totuși, statutul de învinuit sau de inculpat nu confirmă comiterea infracțiunii imputate. Astfel, acesta consideră că aplicarea automată a unor restricții drastice, precum suspendarea dreptului de a deține armă, înainte de finalizarea procesului penal îi încalcă prezumția de nevinovăție și reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate asupra armelor. De asemenea, autorul menționează că prin limitarea dreptului de a deține și de a purta arme persoana rămâne fără instrumente de apărare împotriva unor eventuale atacuri la adresa integrității sale fizice și psihice, libertății și siguranței sale. Analiza Curții Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea a observat că normele contestate vizează situația unei persoane care a obținut în mod legal dreptul de deținere sau de port și de folosire a armelor. Așadar, Curtea a notat că interdicția de posesie a armelor aplicată în legătură cu statutul său de învinuit sau de inculpat în cauze penale pentru fapte comise cu intenție reprezintă o limitare a exercițiului dreptului său de proprietate. Prin urmare, Curtea a examinat sesizarea din perspectiva articolelor 46 și 127 în coroborare cu articolul 54 din Constituţie și a analizat, la modul abstract, dacă prevederile contestate de autor respectă standardul calității legii, dacă urmărește un scop legitim şi dacă asigură un echilibru corect între cerințele interesului general al comunității şi cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanei. Curtea a observat că textele normelor contestate nu ridică vreo problemă din perspectiva standardului calității legii, fiind accesibile, clare şi previzibile. Referitor la legitimitatea scopurilor urmărite, Curtea a considerat că interdicția de posesie a armelor în acest caz urmărește buna desfășurare a procesului penal și protecția drepturilor altor persoane. Aceste scopuri pot fi subsumate scopurilor legitime de prevenire a comiterii infracțiunilor și de protecție a drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție. Astfel, Curtea a trecut la următoarea etapă a testului proporționalității. Analizând dacă normele contestate respectă un echilibru corect între interesele generale ale comunității şi protecția dreptului de proprietate privată, Curtea avut în vedere marja largă de apreciere pe care Curtea Europeană o recunoaște autorităților naționale atunci când stabilesc măsuri legislative care introduc un control al utilizării proprietății în interesul sănătății sau siguranței publice (a se vedea C.E.M. Firearms Limited și Bradford Shooting Centre și 11 alții v. Regatul Unit, 26 septembrie 2000). Totodată, Curtea a menționat jurisprudenţa Curții Europene care recunoaște nivelul înalt de risc pentru dreptul la viață pe care îl presupune folosirea armelor de foc, de vreme ce orice tip de conduită greșită, nu doar cu intenție, ci şi din neglijență, care implică folosirea armelor de foc, poate avea consecinţe fatale pentru victime, iar riscul ca asemenea arme să fie folosite pentru a comite fapte penale în mod deliberat este şi mai serios. Așadar, în contextul activităților care pot prezenta un risc pentru viață din cauza caracterului periculos al acestora, statele sunt obligate să adopte măsuri rezonabile pentru a asigura siguranța persoanelor. Măsurile în discuție trebuie să reglementeze licențierea, organizarea, funcționarea, securitatea și supravegherea activității. De asemenea, autoritățile naționale trebuie să stabilească un șir de măsuri preventive adecvate orientate spre siguranța ordinii publice (a se vedea Kotilainen şi alţii v. Finlanda, 17 septembrie 2020, § 66, § 67, § 75). În acest sens, Curtea a observat că, potrivit normelor contestate, limitarea exercițiului dreptului de proprietate asupra armelor prin interdicția de posesie a armelor intervine în cazul în care titularul acestui drept este învinuit sau inculpat de comiterea unei infracțiuni cu intenție. În acest caz, dreptul de deținere sau de port şi de folosire a armelor al persoanei vizate de această limitare va fi suspendat pentru întreaga perioadă în care este învinuită sau inculpată de comiterea unei infracțiuni cu intenție (articolul 19 alin. (2) din Lege). Totuși, conform articolului 19 alin. (5) din Lege, suspendarea încetează la data la care titularul dreptului de deținere sau de port şi de folosire a armelor nu mai are calitatea de învinuit sau inculpat pentru infracțiuni comise cu intenție, iar permisul de armă, armele şi munițiile i se restituie. Prin urmare, încetarea urmăririi penale sau pronunțarea unei sentințe de achitare conduce la încetarea suspendării dreptului de deținere sau de port şi de folosire a armelor. Curtea a notat că, deși limitarea operează pe baza legii de o manieră automată, aceasta este aplicabilă doar în privința persoanelor învinuite sau inculpate de comiterea unei infracțiuni cu intenție și are un caracter temporar. Cercul subiecților vizați de această limitare îl reprezintă doar persoanele care au încălcat în mod deliberat legea penală. Astfel, limitarea în discuție nu este aplicabilă persoanelor învinuite sau inculpate de comiterea oricăror infracțiuni, i.e. infracțiunile comise din neglijență, și nici nu se extinde în afara unei acuzații privind comiterea unei infracțiuni cu intenție. Prin urmare, Curtea a constatat că această limitare nu reprezintă decât o măsură de siguranță temporară, impusă de legislator, orientată spre garantarea siguranței publice. Așadar, Curtea a conchis că limitarea dreptului de proprietate stabilită de prevederile contestate asigură un echilibru corect între interesele concurente, i.e. interesele generale ale comunității şi protecția dreptului de proprietate privată. Prin urmare, având în vedere marja discreționară largă a statului în domeniul reglementării controlului utilizării armelor, caracterul adecvat al măsurii în raport cu scopul urmărit, precum și caracterul ei limitat în timp, Curtea a considerat că prevederile contestate nu afectează în mod disproporționat dreptul de proprietate garantat de articolele 46 și 127, combinate cu articolul 54 din Constituție. Hotărârea Curții: Pornind de la argumentele invocate, Curtea a respins sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 7 alin. (2) lit. a) și 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 130 din 8 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, ridicată de dl avocat Alexandru Levinschi, în interesele dlui Dorin Damir, parte în dosarul nr. 3-997/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Curtea a recunoscut constituționale articolele 7 alin. (2) lit. a) și 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 130 din 8 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă. Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md |
326 Accesări







