Textul Briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, dna Domnica Manole, la 18 septembrie 2025 (cu privire la selecția, numirea și mandatul judecătorilor constituționali și persoanele asociate subiectului restricțiilor internaționale)

Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai presei,

Curtea a soluționat ieri, prin decizii de inadmisibilitate, o sesizare și mai multe excepții de neconstituționalitate.

Sesizarea a fost depusă în luna august a acestui an de un deputat din Parlamentul Republicii Moldova. Acesta i-a cerut Curții să verifice constituționalitatea normei „Judecătorul Curții Constituționale poate deține această funcție pe durata a două mandate" din articolul 9 al noii Legi privind Curtea Constituțională. Autorul i-a mai cerut Curții să constate omisiunile legislative, și anume:

- lipsa organizării unui concurs public unic pentru selectarea judecătorilor Curții;

- lipsa unei comisii independente de selecție a judecătorilor constituționali;

- lipsa unei proceduri de vetting obligatorie pentru candidații la funcția de judecător constituțional; și

- lipsa unei interdicții ca foști membri de partid sau titulari de funcții politice din ultimii 3 ani să devină judecători constituționali.

Autorul sesizării a susținut că reglementarea contestată afectează independența Curții Constituționale.

Curtea a reținut că Legea fundamentală prevede un mandat de 6 ani pentru judecătorii Curții Constituționale, fără a stabili o limitare expresă a numărului de mandate. Atunci când Constituția stabilește că judecătorii constituționali sunt numiți pentru un mandat de 6 ani, ea are în vedere că durata unui mandat nu poate depăși 6 ani, nu și numărul maxim de mandate.

Spre deosebire de alte funcții - Avocatul Poporului, Procurorul General, membrii Consiliului Superior al Magistraturii -, pentru care Constituția prevede în mod expres limitarea la un singur mandat, în cazul judecătorilor constituționali nu există o astfel de interdicție.

Realitatea de fapt arată că mai mulți judecători constituționali au exercitat, de-a lungul timpului, două mandate succesive.

Este adevărat că Comisia de la Veneția a recomandat ca, în perspectivă, Moldova să ia în calcul fie prelungirea mandatului, fie instituirea unui mandat unic, dar acest lucru ar face necesară modificarea Constituției.

Curtea a constatat că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod numirea unui judecător pentru al doilea mandat afectează independența judecătorilor. Mai mult, Curtea a reținut că durata mandatului judecătorilor constituționali nu coincide cu durata mandatului autorităților politice care au competența să-i numească în funcție, aceasta reprezentând o garanție suplimentară pentru independența lor.

Prin urmare, dispoziția legală care permite două mandate pentru funcția de judecător constituțional nu contravine Constituției.

Referitor la pretinsele omisiuni legislative, Curtea a reținut următoarele.

Constituția atribuie prerogativa numirii judecătorilor exclusiv celor trei autorități competente: Parlamentul, Guvernul și Consiliul Superior al Magistraturii. În acest sens, obligația legislatorului de a reglementa proceduri care ar implica crearea unei comisii independente, criterii unice și transparente și organizarea unui concurs public de selecție a judecătorilor constituționali nu decurge din Constituție.

Cu privire la vetting-ul judecătorilor constituționali, Curtea a reținut că, deși în alte state vetting-ul judecătorilor constituționali a fost considerat ca având un scop legitim, obligativitatea acestuia nu decurge din prevederile Constituției Republicii Moldova invocate de autorul sesizării.

Cu privire la criteriul apartenenței politice, Curtea a reținut că simpla calitate de membru de partid în trecut nu poate fi considerată incompatibilă cu numirea, atât timp cât judecătorul renunță la această calitate până la depunerea jurământului. Legislația Republicii Moldova le interzice judecătorilor constituționali să fie membri de partid sau să desfășoare activități politice pe durata mandatului.

Comisia de la Veneția afirmă că activitățile politice ale cetățenilor țin de esența democrației pluraliste și, astfel, ar trebui promovate. Acestea includ activitățile de ordin politic în cadrul partidelor politice, inclusiv activitățile persoanelor care s-ar putea califica pentru funcția de judecător constituțional în viitor. Cele două principii importante - protecția imparțialității judecătorilor și valoarea angajamentului politic în cadrul vieții democratice - trebuie reconciliate. În opinia Comisiei de la Veneția, simplul statut de membru al unui partid politic nu ar trebui să descalifice o persoană, iar obligația de abținere de la activități politice calificate pentru o perioadă de trei ani este prea strictă, prin raportare la echilibrul dintre aceste principii. Eliminarea acestei condiții a fost considerată binevenită de către Comisia de la Veneția în cazul unui proiect de lege privind Curtea Constituțională a Ucrainei.

Curtea a constatat că legislatorul a reglementat situațiile juridice referitoare la calitatea de membru al unui partid politic. Prin urmare, Curtea a reținut că Legea cu privire la Curtea Constituțională conține mecanisme capabile să întrerupă eventualele legături ale judecătorilor constituționali cu partidele politice.

Din aceste motive, Curtea a declarat sesizarea ca fiind inadmisibilă.

Spuneam la începutul acestui briefing că ieri Curtea a declarat inadmisibile și un șir de excepții de neconstituționalitate.

Aceste excepții au vizat dispoziții din Legea privind aplicarea măsurilor restrictive internaționale. Autorii excepțiilor au contestat criteriile și procedurile privind includerea de către Serviciul de Informații și Securitate a persoanelor fizice sau juridice în lista persoanelor asociate subiecților sancțiunilor internaționale, invocând încălcarea unor drepturi fundamentale, ca dreptul la respectarea vieții private, prezumția nevinovăției, dreptul de proprietate, dreptul la un proces echitabil, și susținând lipsa de claritate a legii și riscul discriminării.

Curtea a subliniat că includerea pe listă nu echivalează cu o acuzație penală sau cu o sancțiune, ci reprezintă o măsură preventivă de securitate.

Curtea a observat că persoanele vizate au putut contesta ordinul Serviciului de Informații și Securitate de includere în listă în fața instanțelor de judecată, fapt care dovedește că dreptul la un proces echitabil poate fi exercitat, conform garanțiilor din Codul administrativ.

Autorii excepțiilor nu au demonstrat în ce mod normele contestate le afectează celelalte drepturi invocate. Simpla enumerare a articolelor constituționale, fără argumente clare, nu constituie o critică veritabilă, iar Curtea nu-i poate substitui, în acest sens, pe autori.

În concluzie, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile contestate din Legea privind aplicarea măsurilor restrictive internaționale nu afectează accesul la justiție, principiul nediscriminării sau prezumția de nevinovăție, că acestea nu reprezintă sancțiuni penale, ci măsuri preventive de securitate, și că nu poate trece la o analiză în fond pe baza criticilor formulate, deoarece autorii nu au prezentat argumentele de rigoare.

Vă mulțumesc.