Curtea a examinat garanțiile existente în contextul solicitării de informații privind convorbirile telefonice pe baza articolului 126 alin. (2) din Codul de procedură penală

Marți, 19 decembrie 2023, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 22 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 126 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Circumstanțele cauzei

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice” din articolul 126 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost ridicată din oficiu de dl judecător Ion Ghizdari, într-o cauză penală pendinte la Judecătoria Ungheni. Cauza vizează pretinsa comitere a unei infracțiuni mai puțin grave. Acuzarea a solicitat autorizarea ridicării informațiilor privind convorbirile telefonice.

Autorul excepției a afirmat că prevederea contestată este neclară, pentru că nu stabilește condițiile în care poate fi dispusă ridicarea informației, nici categoriile de informații care pot fi ridicate, și reprezintă o ingerință neprevăzută de lege în exercițiul dreptului la secretul corespondenței, în sensul articolului 8 din Convenție și al articolelor 23 și 30 din Constituție.

Curtea a constatat că informațiile referitoare la conversațiile telefonice constituie „o parte integrantă a comunicațiilor telefonice”, iar divulgarea acestor informații, fără acordul persoanei ale cărei date sunt solicitate, reprezintă o ingerință în dreptul persoanei la secretul corespondenței, garantat de articolul 30 din Constituție.

Analiza Curții

Curtea a observat că Legea comunicațiilor electronice obligă furnizorii de rețele și/sau servicii de telecomunicații electronice să păstreze, timp de un an, informațiile privind serviciile de telefonie fixă sau mobilă și, timp de 6 luni, informațiile care țin de rețeaua Internet și să asigure prezentarea acestora organelor împuternicite în condițiile legii. Aceste informații pot fi calificate, în sensul articolului 2 din aceeași Lege, ca date de transfer și date de localizare și pot face obiectul ridicării potrivit articolului 126 alin. (2) din Codul de procedură penală sau al măsurii speciale de investigații prevăzute de articolul 134⁴ din Codul de procedură penală. În acest sens, Curtea a observat că, deși vizează aceleași informații, Codul de procedură penală reglementează două proceduri diferite pe baza cărora organele de urmărire penală le pot accesa.

Astfel, Curtea a analizat dacă textul „precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice” din articolul 126 alin. (2) din Codul de procedură penală respectă exigențele calității legii.

Standardul calității legii în contextul interceptării comunicațiilor, consolidat prin jurisprudența Curții Europene din cauzele Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, și Liblik și alții v. Estonia, 28 mai 2019, a fost considerat aplicabil, mutatis mutandis, accesului autorităților la datele privind comunicațiile, care însă nu vizează conținutul acestora, cum ar fi date de transfer și date de localizare. Mai mult, în hotărârea Ekimdzhiev și alții v. Bulgaria, [MC], 11 ianuarie 2022, Curtea Europeană a menționat că retenția generală de date de către furnizorii de servicii de comunicații electronice și accesul la acestea de către autorități în cazuri particulare trebuie însoțite, mutatis mutandis, de garanțiile aplicabile măsurilor secrete de supraveghere.

Curtea a observat că accesul organului de urmărire penală la informațiile privind conversațiile telefonice pe baza normei contestate poate fi solicitat în contextul oricăror cauze penale. Prin urmare, această normă nu stabilește motivele pentru care autoritățile pot avea acces la informațiile privind conversațiile telefonice. Mai mult, norma în discuție menționează care este autoritatea competentă să solicite accesul la aceste informații, însă nu precizează categoriile de persoane ale căror date pot fi accesate.

Curtea a notat că, deși este necesară ordonanța motivată a organului de urmărire penală în care să se indice că ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice este importantă pentru cauza penală, această condiție nu este aptă să asigure caracterul „necesar într-o societate democratică” și proporțional al ingerinței. Cu referire la condiția autorizării prealabile de către judecătorul de instrucție, Curtea a reținut că norma nu-i impune judecătorului să motiveze caracterul necesar și proporțional al ridicării informațiilor privind convorbirile telefonice, ci doar să verifice îndeplinirea condițiilor menționate la articolul 126 din Codul de procedură penală.

Un alt aspect pe care articolul 126 alin. (2) omite să-l reglementeze vizează perioada pentru care poate fi dispusă obținerea informațiilor privind convorbirile telefonice. În lipsa acestei perioade, ridicarea informațiilor privind conversațiile telefonice este limitată doar de termenul maxim pentru care furnizorul de rețele și/sau de servicii de telecomunicații este obligat să le păstreze, i.e. un an pentru informațiile privind serviciile de telefonie fixă sau mobilă.

De asemenea, Curtea a observat că nu este reglementată procedura notificării persoanei cu privire la informații privind conversațiile sale telefonice ridicate, iar regulile aplicabile stocării, păstrării și accesului la documentele care conțin informațiile în discuție sunt cele aplicabile documentelor care constituie probe, conform cerințelor generale prevăzute la articolul 157 din Codul de procedură penală.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că procedura ridicării informațiilor privind convorbirile telefonice conform articolului 126 alin. (2) din Codul de procedură penală nu corespunde în totalitate condițiilor minime impuse de jurisprudența Curții Europene și garanțiilor prevăzute de articolele 23 și 30 din Constituție.

Pe de altă parte, Curtea a notat că, în cazul măsurii speciale de investigație, articolele 132¹ și 134⁴ din Codul de procedură penală prevăd condiții și garanții în acest sens. Această măsură se autorizează de judecătorul de instrucție și trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile articolului 132¹ alin. (2) din Codul de procedură penală, care reglementează dispoziții generale privind activitatea specială de investigație. Astfel, măsura de la articolul 134⁴ din Codul de procedură penală (colectarea informației de la furnizorii de servicii de comunicații electronice) trebuie să fie o măsură de ultim resort, să vizeze o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau comiterea unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, cu excepțiile stabilite de lege, și să aibă un caracter necesar și proporțional cu restrângerea drepturilor persoanei. Potrivit articolului 132⁴ alin. (6) din Codul de procedură penală, această măsură poate fi dispusă pentru o perioadă de 30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită întemeiat până la 6 luni. De asemenea, articolul 132⁵ din Codul de procedură penală reglementează procedura consemnării măsurilor speciale de investigație, informării persoanelor supuse acestor măsuri, păstrarea și distrugerea informațiilor obținute pe baza măsurilor speciale de investigație.

Așadar, Curtea nu a putut identifica vreun motiv rezonabil care să justifice o abordare legislativă diferită a condițiilor și garanțiilor ridicării informațiilor privind convorbirile telefonice conform articolului 126 alin. (2) și a colectării informațiilor similare în conformitate cu articolele 132¹, 132⁴, 132⁵ și 134⁴ din Codul de procedură penală.

Deși obținerea de către organul de urmărire penală a istoricului informațiilor privind conversațiile telefonice anterioare poate constitui un mijloc util de investigare și descoperire a infracțiunilor, Curtea a considerat că accesul la informațiile în discuție trebuie să fie însoțit, mutatis mutandis, de condițiile și garanțiile aplicabile măsurilor speciale de investigație prevăzute la articolele 132¹, 132⁴, 132⁵ și 134⁴ din Codul de procedură penală. Aceste condiții și garanții trebuie să fie adaptate la caracteristicile precise ale ridicării istoricului informațiilor privind conversațiile telefonice. Totodată, perioada pentru care poate fi solicitată măsura în discuție trebuie raportată la condiția necesității și proporționalității ridicării informațiilor privind convorbirile telefonice și nu poate depăși termenul pentru care furnizorul de rețele și/sau de servicii de telecomunicații este obligat să le păstreze potrivit articolului 20 alin. (3) lit. c) din Legea comunicațiilor electronice.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate,

Curtea a admis sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice” din articolul 126 alin. (2) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 123 din 14 martie 2003, ridicată din oficiu de dl judecător Ion Ghizdari, în cauza penală nr. 11-51/2023, pendinte la Judecătoria Ungheni.

Curtea a recunoscut constituțional textul „precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice” din articolul 126 alin. (2) din Codul de procedură penală, în măsura în care acestei proceduri îi sunt aplicabile, mutatis mutandis, condițiile și garanțiile măsurilor speciale de investigație.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/

La această hotărâre dna judecător Liuba Șova a formulat o opinie concordantă.