Curtea a declarat neconstituționale unele prevederi care stabileau un nivel de salarizare mai mic al funcțiilor publice din cadrul puterii judecătorești comparativ cu cel al funcțiilor publice din cadrul puterilor legislative și executive

Marți, 10 octombrie 2023, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 17 privind controlul constituționalității unor prevederi din Tabelul 2 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (sesizarea nr. 127a/2022). 

Circumstanțele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 28 iulie 2022, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. d¹) din Codul jurisdicției constituţionale, de Consiliul Superior al Magistraturii. 

Autorul sesizării i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea claselor de salarizare și a coeficienților de salarizare atribuiți funcțiilor publice din cadrul sistemului judecătoresc. 

Autorul sesizării a notat că legislatorul a stabilit un nivel mai mic de salarizare pentru funcționarii publici din cadrul puterii judecătorești, comparativ cu nivelul de salarizare a funcțiilor similare din cadrul puterii executive și celei legislative, contrar principiului separației puterilor în stat. 

Analiza Curții 

Curtea a constatat că anterior a examinat chestiunea referitoare la salarizarea diferențiată a funcționarilor publici care activează în cadrul puterilor de stat legislative și executive, comparativ cu funcționarii din cadrul puterii judecătorești. 

Astfel, în anul 2013, Curtea a fost sesizată de Curtea Supremă de Justiție să verifice constituționalitatea unor prevederi din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie 2012, care la acel moment stabilea condiții de salarizare mai avantajoase pentru funcționarii publici din cadrul puterilor legislative și executive, comparativ cu funcționarii publici din cadrul puterii judecătorești. 

După ce a comparat gradele de salarizare a acestor funcționari, locul autorităților în ierarhia organelor de stat și criteriile de angajare în funcție, Curtea a ajuns la concluzia că funcționarii din cadrul puterii judecătorești sunt dezavantajați sub aspectul salarizării în raport cu funcționarii legislativului și executivului și că acest fapt creează un dezechilibru între cele trei puteri.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reținut că independența puterii judecătoreşti nu poate fi asigurată fără o independență instituțională şi structurală și că înfăptuirea actului de justiţie se realizează cu implicarea mai multor componente ajutătoare, subsecvente judecătorilor care reprezintă nemijlocit această putere. Curtea a notat că asigurarea unui echilibru între puterile statului se reflectă şi în gradul de proporţionalitate al asigurării materiale a personalului administrativ (a se vedea HCC nr. 24 din 10 septembrie 2013, §§ 50-52).

Pentru garantarea unei puteri judecătoreşti echivalente după statut cu celelalte două ramuri ale puterii de stat, este necesară menținerea unui tratament echivalent şi pentru componentele ajutătoare ale acestei puteri, inclusiv crearea condițiilor necesare pentru asigurarea cu personal calificat şi competitiv. De asemenea, calitatea actului justiției, ca act emanat de la puterea judecătorească, este direct proporțională cu nivelul independenţei puterii judecătoreşti şi cu sprijinul acordat acesteia atât de puterea legislativă, cât şi de puterea executivă (ibidem, §§ 63-65).

Mai mult, Curtea a reținut că calitatea şi finalitatea actului de justiţie sunt direct proporționale nu doar cu competențele profesionale ale judecătorului, dar şi cu competențele personalului care îl ajută să-şi desfășoare activitatea. Din aceste considerente, se impune o investiţie şi o stimulare proporțională pentru activitatea desfăşurată de către personalul instanţelor judecătoreşti reieşind şi din responsabilităţile atribuite prin lege acestora. Funcționarii publici din cadrul legislativului, organelor executive şi judecătoreşti contribuie la exercitarea puterii de stat respective, reprezentând o forţă ce nu poate fi neglijată la aprecierea echilibrului puterilor statului. Curtea a menționat că acordarea de avantaje materiale funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor unei puteri în detrimentul alteia poate submina respectiva putere, făcând-o mai puţin atractivă pentru cadrele calificate (ibidem, §§ 70, 83 și 84).

Ulterior, Parlamentul a modificat prevederile referitoare la salarizarea funcționarilor publici din cadrul puterii judecătorești, care însă au fost declarate neconstituționale prin Hotărârea nr. 25 din 6 noiembrie 2014, întrucât unele modificări păstrau diferențe de salarizare. Curtea a notat că Parlamentul a consacrat soluţii similare celor reglementate prin legea anterioară, lege declarată neconstituţională, păstrând discrepanțe între nivelele de salarizare a unor funcţionari din cadrul sistemului judecătoresc în raport cu unii funcţionari din cadrul legislativului şi al executivului, ignorând astfel considerentele şi dispozitivul Hotărârii nr. 24 din 10 septembrie 2013. Curtea a reținut că până la adoptarea unei legi noi de către Parlament, funcționarii publici din cadrul puterii judecătorești vor fi remunerați în mod echivalent funcţiilor din cadrul puterii legislative şi celei executive (a se vedea HCC nr. 25 din 6 noiembrie 2014, § 51 și punctul 6 din dispozitiv).

La 23 noiembrie 2018, Parlamentul a adoptat Legea nr. 270 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. În această cauză, autorul sesizării a notat că noua lege cu privire la salarizarea funcționarilor publici nu are în vedere raționamentele din Hotărârile Curții Constituționale nr. 24 din 10 septembrie 2013 și nr. 25 din 6 noiembrie 2014.

Comparând clasele de salarizare a funcționarilor publici din cadrul puterilor legislative și executive în raport cu funcționarii publici din cadrul puterii judecătorești, Curtea a constatat că ultimii sunt dezavantajați sub aspectul salarizării.

Aceeași situație era valabilă și în cazul nivelului de salarizare a funcționarilor publici din cadrul Secretariatului Curții Constituționale, în comparație cu funcționarii publici din cadrul puterii legislative sau celei executive (a se vedea HCC nr. 24 din 10 septembrie 2013, §§ 80-81).

De asemenea, Curtea a reamintit că în Hotărârea sa din anul 2013 a notat despre necesitatea salarizării corespunzătoare a funcției de grefier, având în vedere rolul acestei funcții în domeniul organizării și desfășurării eficiente a proceselor de judecată.

Curtea a reținut că prin reintroducerea în noua lege cu privire la salarizarea funcționarilor publici al unui model de salarizare care dezavantajează personalul puterii judiciare și a Secretariatului Curții Constituționale în raport cu personalul puterilor legislative și executive, legislatorul nu a ținut cont de raționamentele Curții din Hotărârile nr. 24 din 10 septembrie 2013 și nr. 25 din 6 noiembrie 2014. Curtea a notat că dispozițiile contestate au creat un dezechilibru între puterile menţionate.

Curtea a reamintit că, potrivit articolului 140 din Constituţie, legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii Curţii Constituţionale care le vizează. Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate. De asemenea, respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept. Decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi existenţa pentru viitor. Parlamentul sau Guvernul, după caz, au obligaţia de a abroga sau de a modifica respectivele acte normative, punându-le astfel de acord cu Constituţia. Intervenţia Parlamentului sau a Guvernului, în interiorul termenului prevăzut de articolul 28¹ din Legea privind Curtea Constituţională, în sensul celor stabilite prin hotărârea Curţii Constituţionale, reprezintă o expresie a caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor instanţei de contencios constituţional (a se vedea HCC nr. 25 din 6 noiembrie 2014, § 63). 

Prin urmare, Curtea a reținut că clasele și coeficienții de salarizare atribuiți funcțiilor publice analizate din cadrul puterii judecătorești și al Secretariatului Curții Constituționale contravin articolelor 6 și 140 din Constituție. 

Totodată, în vederea evitării unui vid legislativ, Curtea a considerat necesar să stabilească o soluție provizorie. Așadar, până la modificarea Legii de către Parlament, pentru funcțiile publice din cadrul puterii judecătorești se aplică clasele și coeficienții de salarizare din Anexa nr. 3, Tabelul nr. 2 din Legea nr. 270/2018 echivalente funcțiilor din cadrul puterii legislative şi executive, așa cum au fost menționate la § 31 din Hotărâre. De asemenea, pentru funcțiile publice din cadrul Secretariatului Curții Constituționale se aplică clasele și coeficienții de salarizare din Anexa nr. 3, Tabelul nr. 2 din Legea nr. 270/2018 echivalente funcțiilor din cadrul puterii legislative şi executive, așa cum au fost menționate la § 32 din Hotărâre 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii și a declarat neconstituționale clasele și coeficienții de salarizare stabilite în Anexa nr. 3, Tabelul nr. 2 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018 pentru următoarele funcții: 

- „Asistent judiciar”, „Consultant principal” și „Consultant superior” din compartimentul „[…], Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii, Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie”; 

- „Secretar General”, „Șef adjunct al Secretariatului”, „Șef de direcție”, „Asistent judiciar”, „Consultant principal”, „Consultant superior” din compartimentul „Secretariatul Curţii Constituţionale”; 

- „șef al secretariatului”, „șef al direcției”, „șef al secției”, „șef al secției în cadrul direcției”, „asistent judiciar”, „șef al serviciului”, „contabil-șef”, „specialist principal”, „specialist superior”, „specialist” din compartimentul „Curțile de apel” și, 

- „șef al secretariatului”, „șef al direcției”, „șef al secției”, „șef al secției în cadrul direcției”, „asistent judiciar”, „șef al serviciului” și „contabil-șef” din compartimentul „Judecătorii”. 

Curtea a reținut că până la modificarea legii de către Parlament, pentru funcțiile publice din cadrul puterii judecătorești se aplică clasele și coeficienții de salarizare din Anexa nr. 3, Tabelul nr. 2 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 echivalente funcțiilor publice din cadrul puterii legislative şi executive, așa cum au fost menționate la § 31 din Hotărâre. Pentru funcțiile publice din cadrul Secretariatului Curții Constituționale se aplică clasele și coeficienții de salarizare din Anexa nr. 3, Tabelul nr. 2 din Legea nr. 270/2018 echivalente funcțiilor din cadrul puterii legislative şi executive, așa cum au fost menționate la § 32 din Hotărâre. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/