Curtea a examinat sesizarea referitoare la excluderea persoanelor cu dizabilități și a persoanelor care asigură creșterea și educarea a patru și mai mulți copii care dețin licența de avocat din categoria persoanelor asigurate de Guvern

Joi, 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 8 privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 4 alin. (4) din Legea nr. 1585 din 27 februarie 1998, din articolul 23 alin. (4) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 și a punctului 10 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1246 din 19 decembrie 2018.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dnei Valentina Moruz (sesizarea nr. 72g/2022), de dl avocat Victor Cojocari, în interesele dlui Mircea Macovei (sesizarea nr. 91g/2022), și de dl avocat Ion Procopciuc, în interesele dnei Angela Procopciuc (sesizarea nr. 110g/2022).

Analiza Curții

Curtea a observat că prevederile contestate stabilesc că statul are calitatea de asigurător pentru persoanele cu dizabilități severe, accentuate sau medii și pentru părinții, inclusiv adoptivi, care exercită în mod efectiv creșterea și educarea a patru și mai mulți copii, pentru perioada în care cel puțin un copil are vârsta de până la 18 ani. Totuși, dacă persoanele în discuție au decis să activeze în calitate de avocat, legea prevede că acestea trebuie să se asigure în mod individual. În aceste condiții, autorii sesizărilor susțin că prevederile contestate instituie un tratament diferențiat între, pe de o parte, persoanele neangajate cu dizabilități severe, accentuate sau medii și persoanele care au patru și mai mulți copii, iar pe de altă parte, aceleași persoane care dețin o licență care le permite să exercite profesia de avocat. Tratamentul diferențiat se bazează pe criteriul veniturilor și pe cel al originii sociale.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că respectarea principiului egalității presupune acordarea acelorași avantaje tuturor persoanelor aflate în situații similare, cu excepția cazului în care se demonstrează că tratamentul diferențiat este justificat în mod obiectiv și rezonabil. Această condiție demonstrează că principiul egalității nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferențiat, ci doar a tratamentelor diferențiate nejustificate.

Curtea a reținut că deși este justificat ca legislatorul să aplice în mod diferențiat obligația de a achita prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în funcție de veniturile persoanelor, rămâne important (i) dacă autoritățile au ales categoriile care au venituri pe baza unui criteriu obiectiv și (ii) dacă la adoptarea deciziei autoritățile au stabilit un echilibru corect între principiile concurente.

Curtea a admis că prin excluderea avocaților din categoria persoanelor asigurate, Guvernul a urmărit să facă o diferență între persoanele care desfășoară o activitate profesională și care, în mod implicit, obțin mijloace financiare pentru a achita prima de asigurare obligatorie de asistență medicală și persoanele care nu dispun de astfel de mijloace financiare.

Curtea a avut în vedere competența Guvernului în domeniul gestionării bugetului public și a observat că direcționarea mijloacelor financiare spre categoriile de persoane vulnerabile, în detrimentul categoriilor financiar independente, reprezintă măsuri de asigurare pentru orice om a unui trai decent, inclusiv a sănătății și a bunăstării lui și a familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. Astfel, Curtea a reținut că prin excluderea avocaților din categoria persoanelor asigurate de Guvern, autoritățile au urmărit un scop legitim, adică au urmărit să protejeze drepturile, libertățile și demnitatea altor persoane, în sensul articolului 54 alin. (2) din Constituție.

Curtea a admis că profesia de avocat poate fi generatoare de venituri. Totuși, pentru a stabili că profesia de avocat reprezintă un criteriu obiectiv care justifică tratamentul diferențiat, Curtea a verificat dacă legea prevede garanții pentru persoanele care exercită această profesie că vor încasa venituri în cuantum suficient care ar permite autorităților să le excludă din categoria persoanelor asigurate de Guvern.

Legea cu privire la avocatură prevede că profesia de avocat este o profesie liberă și independentă, precum și că aceasta nu constituie activitate de întreprinzător. Avocatul acordă solicitanților asistență juridică calificată, munca lui fiind remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice și juridice, iar mărimea onorariilor se stabilește prin acordul părților contractante. De asemenea, Legea cu privire la avocatură prevede că, în funcție de starea materială a clientului, avocatul ar putea acorda asistență juridică în mod gratuit.

Așadar, Curtea a concluzionat că licența de avocat nu presupune și încasarea în mod automat a unor venituri pecuniare, încasarea acestora fiind dependentă, inter alia, de efortul fizic și intelectual (capacitatea de muncă) depus, de capacitatea avocatului de a avea clienți și de a le presta acestora asistență juridică calificată. Prin urmare, deținerea de către o persoană cu dizabilități a licenței de avocat nu presupune și încasarea indiscutabilă a unor venituri. Din acest punct de vedere, aceste persoane nu se deosebesc de persoana cu dizabilități care nu dețin o licență de avocat și respectiv nu are la bază un criteriu obiectiv.

Curtea a notat că excluderea persoanelor cu dizabilități din categoria „persoană asigurată de Guvern" și includerea lor în categoria „persoană asigurată individual" doar pentru faptul că acestea dețin licență de avocat impune concluzia că legislatorul nu a avut în vedere situația particulară a persoanelor în discuție, inclusiv capacitatea de muncă a titularului licenței de a exercita profesia de avocat și de a obține venituri. Situația particulară a persoanelor cu dizabilități îl obligă pe legislator să aibă în vedere și exigențele articolului 51 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora aceste persoane trebuie să beneficieze de „o protecție specială din partea întregii societăți" și că statul trebuie să le asigure „condiții normale de [...] readaptare [...] și de integrare socială". Prin urmare, Curtea a considerat justificat argumentul autorilor excepțiilor că excluderea automată a persoanelor cu dizabilități severe, accentuate sau medii din categoria persoanelor asigurate de Guvern în cazul în care acestea decid să activeze în calitate de avocat este în măsură să descurajeze aceste persoane să participe la viața socială.

Curtea a aplicat aceleași raționamente și în cazul persoanelor care asigură creșterea și educarea a patru și mai mulți copii și dețin o licență de avocat. Curtea a menționat că prin excluderea persoanelor care asigură creșterea și educarea a patru și mai mulți copii și dețin licența de avocat din categoria persoanelor asigurate de Guvern pentru simplul motiv că aceste persoane dețin licența de avocat, fără a ține cont de veniturile realizate în această profesie, legislatorul nu a avut în vedere garanțiile consfințite la articolele 48, 49 și 50 din Constituție, în virtutea cărora statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligațiilor ce îi revin, ocrotește maternitatea şi copiii, stimulând dezvoltarea instituțiilor necesare, precum și că mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire specială din partea statului.

Curtea a menționat că această opțiune de politică socială a legislatorului de a exclude persoanele cu dizabilități și persoanele care asigură creșterea și educarea a patru și mai mulți copii care dețin licența de avocat din categoria persoanelor asigurate de Guvern creează un tratament discriminatoriu, atât timp cât nu au fost luate în considerație veniturile pe care titularul de licență le încasează din profesia de avocat.

În concluzie, Curtea a reținut că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 16, 47, 48, 49, 50, 51 și 54 din Constituție.

Totuși, Curtea a menționat că nu se poate substitui Parlamentului și Guvernului în reglementarea unui mecanism de achitare a primei de asigurare medicală obligatorie pentru avocații cu dizabilități și pentru avocații care asigură creșterea a patru și mai mulți copii în funcție de veniturile obținute. În aceste condiții, Curtea a emis o Adresă Parlamentului și Guvernului, în vederea reglementării mecanismului de calculare a primei de asigurare medicală obligatorie pentru avocații cu dizabilități și pentru avocații care asigură creșterea a patru și mai mulți copii, în funcție de veniturile obținute, în conformitate cu raționamentele Hotărârii adoptate.

Concluziile Curții

Pornind de la cele menționate, Curtea:

1. A admis parțial sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate ridicate de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dnei Valentina Moruz, parte în dosarul nr. 2-5459/2021, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central, de dl avocat Victor Cojocari, în interesele dlui Mircea Macovei, parte în dosarul nr. 2a-2/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, și de dl avocat Ion Procopciuc, în interesele dnei Angela Procopciuc, parte în dosarul nr. 2-5456/2021, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

2. A recunoscut constituțional textul „avocații" din punctul 2 al Anexei nr. 2 la Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în măsura în care nu se aplică în privința persoanelor cu dizabilități severe, accentuate sau medii care dețin licența de avocat și în cazul persoanelor care asigură creșterea și educarea a patru și mai mulți copii care dețin licența de avocat.

3. A recunoscut constituționale:

a)  textul „cu excepția persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin. (4) din Legea nr. 1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală;

b) articolul 23 alin. (4) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și

c) punctul 10 al Regulamentului privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1246 din 19 decembrie 2018.

4. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/.